BISERICA NEAGRA - Roman de A. E. Baconsky.
Textul se pastreaza in doua variante manuscrise: un caiet, datat 8.VIII. 970, si un al doilea caiet, cu mici modificari, datat 16.X.. O dactilograma a acestuia a fost depusa la editura, insa romanul nu a fost publicat in tara in timpul vietii scriitorului, din ratiuni de cenzura fiind tiparit mai intii in Germania (1976). Dupa revolutie, a aparut in A.E. Ba-consky, Scrieri, voi. II, Proze, Editie ingrijita, note, cronologie si bibliografie de Pavel Tugui. Studiu introductiv de Mircea Martin, Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1990.
Biserica neagra este unul din putinele texte "de sertar" din perioada comunista, cenzura timpului refuzand sa-l publice din cauza mesajului sau alegoric subversiv. Romanul este o anti-utopie a societatii totalitare, in traditia unor mari carti ale secolul nostru: Noi al lui Evgheni Zamiatin, Cevengur al lui Andrei Platonov, 1984 al lui George Orwell, Brave New World al lui Aldous Huxley. Dupa 1989, si la noi au aparut citeva carti distopice: Al doilea mesager al lui Bujor Nedelcovici, Perimetrul zero al Oanei Orlea (amindoua publicate initial in Franta), Gulliver in tara minciunilor al lui Ion Eremia si Adio, Europa! al lui Ion D. Sirbu, Ca si utopia, antiutopia este construita prin mecanismul reducerii la absurd.
Din paleta complexa de tonuri intermediare ale realitatii, utopia preia doar nuantele pozitive si imagineaza o lume perfect "alba , fara umbre, iar anliutopia selecteaza aspectele negative, imaginind o lume "neagra", fara lumina. Cele doua imagini sint extremele scarii axiologice, punctele de reper moral prin care este judecata o anumita societate. Cel mai instructiv exemplu in acest sens sint Calatoriile lui Gulliver, personaj caic ajunge intii intr-o Anglie descrisa alegoric drept lilliputana (antiutopie), iar apoi intr-o Anglie tratata drept urieseasca (utopie). In acelasi raport de simetrie inversa se afla Viziunea dislopica a lui A. E. Baconsky fata de viziunea utopica promovata de ideologia comunista. Romanul rastoarna punct cu punct sloganurile propagandei oficiale si imagineaza o lume anamorfotica, in care ceea ce personajele "oficiale" proclama drept progres si ascensiune este resimtit de protagonist ca scufundare si involutie. Biserica neagra nu face parte din categoria, mai raspindita, a contra-utopiilor "scientiste", ci din a celor "poetice", fiind in continuitate stilistica cu Echinoxul nebunilor. intr-un oras neprecizat de pe malul marii (atmosfera nebuloasa si stranie a spatiilor maritime este o constanta a prozei lui A. E. Baconsky ) se reintoarce dupa o lunga absenta un barbat care isi petrecuse tineretea in tari straine.
Protagonistului nu i se pronunta niciodata numele, cum de altfel nici unul din personaje nu are o identitate civila, ci este desemnat printr-0 trasatura dominanta: Batrinul profesor. Paracliserul, (iroparii, Sordidul, Generalul, Pro-prielareasa, Fosta dansatoare, Fratele, Personajul auster, Servitoarea, Dumnealor etc. Acest regim nominal pastreaza lumea livresca intr-o imprecizie generica, fund un indice ca romanul se vreii citit in cheie alegorica. Orasul este luat treptat in stapinire de catre Liga cersetorilor, societate avind drept lacas principal de cult Biserica Neagra. Din figuri marginale, cersetorii devin o clica dominanta, care isi impune propriul mod de viata tuturor de'lorlalti locuitori. Spre exemplu, celor mai inalte personaje din noua ierarhie li se arunca, drept gest suprem de respect, cite un banut in palaria intinsa; hainele noii protipendade, facute din cele mai bune stofe, sint croite din petice si au un aspect studiat sleampat etc. Totul este o ironie acida la adresa complexelor defulate ale lumpcn-proletariatului care, prin revolutia socialista, nu a tacut decit sa preia privilegiile fostilor aristocrati si sa le maimutareasca blazonul.
Parabola instalarii comunismului este extrem de stravezie si, chiar daca romanul nu este cu cheie (personajele nu trimit la cutare sau cutare figura reala, ci la tipurile umane ale noii societati: fanaticul, aparatcicul, parvenitul, delatorul, opozantul etc), el urmareste in mare firul istoric al socialismului romanesc. Astlcl, inspre finalul romanului, in sinul Ligii are loc o miscare reformista, prin care partizanii liniei dure sint inlaturati de reprezentanti unei linii noi, totul trimitind imediat Ia schimbarea tactica a regimului Dej cu regiunii Ceausescu. Simbolic, desi este nascut in oras, protagonistul ramine totusi un strain. El joaca rolul personajului martor, venit din afara, care asista lucid si relativ detasat la metamorfoza celor din interior, la rinocerizarea pe care acestia nu pot sau nu vor s-o constientizeze intr-o lume pe dos, el reprezinta un punct de reper, care permite determinarea temperaturii morale a celor din jur. Instrumentul nu ramine insa intact, fiindca sufera Ia rindul sau influenta dezumanizanta a mediului. Dupa o incercare ratata de evadare din oras, la bordul unui vapor de pe care se reintoarce inot pe tarm, el se lasa impasibil in voia destinului pe care i-l croieste Liga. Astfel, este numit rind pe rind administrator al cimitirului de pe linga Biserica Neagra, gropar de noapte, participant la orgiile nocturne ale ierarhilor si, in sfirsit, preot la oficierile nocturne. Desi aceste slujbe sint prezentate de Liga drept un progres in ierarhia cersetorilor, protagonistul le resimte ca o decadere din conditia sa umana: i se repartizeaza locuinte tot mai mizere, poarta haine tot mai proaste, muncile sint tot mai degradante, sfiiseste prin a primi si nu a da de pomana. Rasturnarea de sens axiologic specifica anti-utopiei este evidenta: in loc sa-si perceapa destinul ca pe o inaltare in Olimp, personajul traieste o coborire in Styx.
El intra tot mai mult in stari de apatie, absenta si inertie, lasindu-se manipulat de sistem.
In fond, este supus unei alienari, al carei scop este transformarea lui intr-un "cersetor" (citeste: "om nou"), instrumentul prin care Liga dirijeaza chimia alienarii este falsul. Societatea cersetorilor este o lume orientata dupa valori factice:
"Elan, abnegatie, spirit patrunzator, hotarire, clarviziune si multe asemenea cuvinte trebuiau sa devina podoabele viitoarei mele activitati." Societatea surogat este evident o parabola a comunismului, in care ideologia are pretentia de a inlocui realitatea, in Scrisoare catre conducatorii Uniunii Sovietice, Soljenitin sublinia ca obligatia de a simula credinta intr-un sistem fals este distructiva pentru spirit, dezaxarea fiind chiar scopul educatiei ideologice. Protagonistul romanului lui Ii. observa cum vidul formelor ii ruineaza reperele si fiinta interioara: "O falsa incredere, o falsa temeinicie, o talsa speranta, o falsa certitudine. Eu insumi devenisem intr-o anumita masura fals." Liga ii rapeste progresiv viata privata, singuratatea, identitatea, pentru a-i construi insidios o alta biografie.