Vechea familie a boierilor Vacaresti a lasat multe secole urme adanci in viata politica, sociala, economica si culturala a Tarii Romanesti. Multi dintre ei au fost ctitori de biserici sau au contribuit la repararea si inzestrarea acestora. De asemenea, reprezentanti ai acestei familii (Stanislav, Constantin, Stefan) au avut si preocupari istorice, literare.
in privinta bibliotecii familiei Vacarestilor ne-am axat documentarea noastra mai intai pe listele de carti existente in colectiile Bibliotecii "V A. Urechia" Galati1 (dintre care unele cu ex-libris). Cum au ajuns cartile aici? in darea de seama pe anul 1894, bibliotecarul Valeriu Surdu specifica "Cu suma de 1000 lei pusa in bugetul Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, s-au procurat prin D-l V A. Urechia, biblioteca lui N. si E. Vacarescu, precum si rari atlase, carti vechi romanesti, referindu-se la istoria patriei - 261 opuri si 348 volume".
De asemenea, a fost cercetata lucrarea documentele Vacarestilor"*, a lui Mihai Caratasu ca si alte acte apartinand acestei familii, existente in colectiile Bibliotecii Academiei Romane, in special manuscrisul 1651 (f. 185, 189, 226, 228). Aria de investigatie este in curs de extindere (ne referim la colectiile Bibliotecii Nationale, Bibliotecii Judetene "I. H. Radulescu" Dambovita, Colegiului National "Ienachita Vacarescu" din Targoviste sau fondurile Directiei Judetene Dambovita a Arhivelor Nationale).
O parte a fondului bibliotecii lui Ienachita Vacarescu, transmis urmasilor, se pare ca este de provenienta moldoveneasca, dupa cum afirma Nicolae Iorga in studiul "Originea moldoveana a lui Ienachita Vacarescu". Acesta subliniaza greutatile procesului pe care Sanda, sora cronicarului Ion Neculce, maritata cu Donea Vistiernicul (capitan de margine din Tara Romaneasca, ajuns mare vistier sub Nicolae Mavrocordat), "il purta cu rubedeniile ei moldovene pentru cartile grecesti ale tatalui sau" [Enache Gramaticul, n.n.] care era tatal vitreg al lui Neculce. Sanda avusese o fiica, Ecaterina, care se maritase cu Stefan Vacarescu6 [tatal viitorului poet, n.n.]. Sustinea ca Enache gramaticul a fost om ,jpudeos", ca ei "i-ar fi trebuit acele carti, in timp ce cumnatu-sau, preocupat mai mult cu afaceri n-au avut nici o treaba cu dansele". Analizand listele cu carti ale Bibliotecii lui Ienachita inclinam sa credem ca cele tiparite la Lipsea, de exemplu, ar putea avea o asemenea provenienta, moldovenii avand legaturi durabile cu acest centru comercial si cultural.
De asemenea, Stefan Vacarescu cu o cultura deosebita, avand talent poetic dar si oratoric, a sporit desigur si el zestrea acestei biblioteci insufland copiilor sai Maria, Stefan si Ianache, dar mai ales celui din urma, dragostea pentru carte, ca purtatoare a civilizatiei umane. Argumentatia noastra se sprijina pe faptul ca Stefan se afla in anturajul domnului Constantin Mavrocordat, care a lasat la randul sau o bogata biblioteca8.
Ce a adaugat in timp, la acest fond, Ienachita si urmasii sai? Vom raspunde avand in vedere anumite criterii: locul unde au fost tiparite (urmarindu-se aria de provenienta); intinderea in timp; autorii preferati; problematica abordata.
Privitor la locul aparitiei, cele mai multe sunt din Paris (67), Viena (31), Venetia (17), Amsterdam (7). Alaturi de acestea apar ca loc de tiparire: Roma, Geneva, Haga, Frankfurt, Metz, Lyon, Bale (Basel), Anvers, Rouen, Avignon, Londra, Bruxelles, Liege, Hamburg, Lausanne, Praga, Padova, Patavia, Berlin, Lipsea, Pesta, Moscova, Gdttingen. Totodata semnalam si lucrarea lui Dimitrie Cantemir "Divanul sau Galceava inteleptului cu Lumea sau Giudetul Sufletului cu Trupul", aparuta la Iasi, in 1698 (cu insemnarea: ,Janache Vacarescu ot mahalaua Popa Soare, 1799"), precum si un exemplar din ,Jnvatatura crestineasca", tiparit la Bucuresti, in 1809.
Din punctul de vedere al tarilor unde au aparut cartile se remarca faptul ca cele mai multe sunt din Franta (Paris, Marseille, Metz, Lyon, Rouen), Italia (Venetia, Padova, Roma), Imperiul Habsburgic (Viena, Pesta), ceea ce explica preferinta Vacarestilor spre cultura acestor tari. Sporadic apar Germania, Anglia, Tarile de Jos, Rusia.
Studiind intinderea in timp, cea mai veche achizitie a lui Ienachita Vacarescu este ,De situ orbis Libri, XIII" de Strabon, aparuta in 1552 la Amsterdam, urmata apoi de cele care poarta ex-librisul lui Nicolae Vacarescu: "Culegere de fabule (basme), nuvele si alte poezii fugitive sau ierbar moral", de M-me Genlis, aparuta la Viena in 1816, si ,4rta de a judeca / considera caracterul barbatilor dupa scrisul lor", Paris, 1816.
In acest interval remarcam: din secolul al XVI-lea, 2 volume; secolul al XVII-lea, 8 volume; secolul al XVIII-lea, 50 de volume; prima parte a secolului al XlX-lea, 99 de volume. Multe din lucrarile cumparate de Nicolae Vacarescu, in special cele semnalate de Mihai Caratasu, nu sunt datate ca aparitie, ele identificandu-se doar
prin loc.
In colectiile Bibliotecii "V. A. Urechia" Galati erau mentionate 109 titluri in 204 volume (dintre care 26 sunt cu ex-libris si insemnari manuscrise de la Ienachita Vacarescu, Nicolae si Alecu). Se pastreaza si astazi 153 de volume, reprezentand 94 de titluri, restul disparand in timp,
in privinta celor de la Academia Romana, cercetate de noi, sunt 42 de titluri in 104 exemplare, iar in "Catalogul manuscris " al cartilor, in limba greaca, aflate in posesia lui Nicolae Vacarescu, 70 de titluri in 170 de volume.
Dupa propria-i marturisire, Ienachita Vacarescu a folosit in special pentru " Istoria prea puternicilor inparati othomani", carti ale invatatilor europeni "greci, latini, frantezi, si itali, dintru ale carora istorii cu multa bagare da seama facand o adunare, aratpa scurt toate cate ar putea da o ideepa deplin la cititori da curgerea, starea si ocarmuirea inparatilor othomani". Pe margine el consemna numele lui "Nichifor, Zamora, Laonic, Leungravie, Ladvocat, Cantemir, Volter, Busing"'". in cartile sale cu autograf mai apar, nume ca: Mafiei Scipione, Giovani Veneroni, Cicero.
Analizand atat "Catalogul manuscris" al cartilor in limba greaca ale lui Nicolae Vacarescu cat si cele cu insemnari manuscrise existente in colectiile Bibliotecii Academiei Romane sau ale Bibliotecii "V. A. Urechia" Galati, paleta autorilor se diversifica mult. Sunt mentionati: Homer, in versiunea lui Gheorghios Russiades, Tucidide, Strabon, Piaton, Aristotel, Varinus, Bemardino Pianzola, Lucian din Samosata, Tasso, Fenelon, Diderot, Lessing, Carlo Goldoni, A. R. Lesage, A. Prevost s.a.
Este interesant de semnalat autorii preferati ai lui Iancu Vacarescu, in special din literatura franceza: Millevoye, Gilbert, Parny, J. B. Rousseau, Voltaire, Dellile, La Fontaine, Doamna de Genlis, Scribe, Dupeuty, Florian, Pauqueville, M. Condorcet, Condillac, M. Anquetil.
Din punct de vedere tematic observatiile asupra acestei biblioteci sunt utile pentru creionarea profilului cultural, evidentiind cunostintele pe care le-au avut membrii familiei Vacarestilor in numeroase domenii. Astfel, intalnim lucrari istorico-geografice, social-politice, lingvistice, stiintifice si beletristice.
Ienachita Vacarescu prefera cartea italiana si apoi pe cea franceza. Nicolae Vacarescu, mare iubitor de carte, de formatie clasica (cel care imprumuta la 1 aprilie 1817 de la dascalul Ioan Mavromati Kerkireu suma de 2098 de grosi, pentru "niste carti cumparate")", a imbogatit biblioteca in special cu lucrari grecesti. Nepotul sau, Iancu Vacarescu, era un adept convins al limbii si literaturii franceze.
Unele carti sunt rare si de mare pret pentru acea perioada: I/iada si Odiseea lui Homer, in 13 volume, tradusa si versificata de Gheorghios Russiades (Viena 1817), Geografia lui Strabon, editie bilingva grcco-latina; Logica lui Aristotel (Venetia 1725), Ierusalimul eliberat de Torquato Tasso (Paris, 1803), Philibert sau Raporturile societatii a lui August Von Kotzebue (Viena, 1810) s.a.
Din cartile cumparate de lancu Vacarescu putem remarca: Dictionnaire des grandes hommes (20 volume), Dictionnaire geographique, Almanach de familie, Bibliotheque de l 'hommepublic au analyse raisonne deprincipaux ouvragesfrancais et etrangers sur la politique en general a lui M. Condorcet (Paris, 1792), L 'art epistolaire au dialogue sur la maniere de bien ecrire Ies lettres de Jauffret (Paris, 1802) s.a. Se observa si existenta in biblioteca Vacarestilor a numeroase dictionare si gramatici in limba latina, greaca, franceza, italiana, precum si a operelor istorice: Skenderbey (tiparita la Moscova), opera lui Cornelius Nepos, Tucidide, Istoriile Iui Goldsmith, a lui Herodianus. Meritorie in acest sens este opera lui Dimitrie Cantemir "Istoria cresterii si descresterii Imperiului Otoman", aparuta la Paris (1743), in traducerea lui Joncquicres.
Comentand Catalogul manuscris in limba greaca, Cornel Carstoiu sublinia ca se gasesc "romane populare printre care Etiopica lui Heliodor, aparuta la Paris in 2 volume, Erotocrit, aparut la Viena lot in 2 volume; de asemenea carti religioase, retorice, de fizica, pedagogie, defilosofie"'. Aceasta demonstreaza atat vasta cultura a detinatorilor, cat si caracterul enciclopedic al bibliotecii. O studiere mai profunda a cartilor existente acum la Biblioteca Academiei Romane, dupa anii de aparitie, precum si dupa utilitatea lor, ne conduce la concluzia ca multe au apartinut lui Ienachita Vacarescu. Aceeasi supozitie o facem si pe marginea unor lucrari cu ex-librisul lui Nicolae Vacarescu existente in colectiile bibliotecii galatene, care probabil au apartinut tot tatalui sau (Bernardino Pianzola - Gramatica pe scurt si dialoguri pentru a invata limbile italiana, latina, greaca vorbita si turca). Aceasta lucrare poarta insemnul de proprietate al lui Nicolae Vacarescu dar, in interiorul ei, se afla adnotari de la Ienachita.
In "Documentele Vacarestilor" Mihai Caratasu evidentia ca biblioteca includea lucrari "legate in piele, de istorie si bibliografie veche romaneasca"r intre ele invatatura crestina (aparuta la Bucuresti, in 1768, greceste), Cuvantarile patriarhului Hrisant Notaras al Ierusalimului (Venetia, 1734) sau Visul sau moartea raposatei Maria Ghica de Zaharia Mavrudi (Viena, 1808).
Interesante pentru preocuparile lui Ienachita Vacarescu sunt lucrarile care contin date relevante cu privire la istoria poporului roman. Astfel, in Histoire universelle a lui Horace Tursellin, in 3 volume, aparuta la Amsterdam in 1708, se fac referiri la teritoriul vechii Dacii, la populatia ei: ,f)acia, adica o parte din Ungaria, Transilvania si Valahia si aproape toata Moldova"'. Continua apoi: "Locuitorii, dacii sau getii, erau ceea ce cunoastem astazi sub numele de transilvaneni, moldoveni si valahi"'. O alta lucrare, Nouvel abrege chronologique de I 'histoire des empereurs, in 2 volume (Paris, 1750-l754), ofera informatii despre imparatul Traian, luptele cu Decebal, ocuparea Daciei, precum si despre alti imparati romani.
O preocupare similara gasim si la Nicolae Vacarescu. In pachetul CMXXXI / 205, existent la Biblioteca Academiei Romane, in limba greaca, datat 1817 (septembrie 15 - decembrie 14), se afla, fragmentar, "capitolul I din opera istorica «a lui Dio Cassius» despre colonia romanilor in Dacia, razboaiele dintre romani si daci, despre Traian si Decebal".
Relevante din punct de vedere al bibliofiliei sunt insemnele de proprietate, ex-librisurile, prezente pe multe din cartile Vacarestilor, in special pe cele existente la biblioteca galateana (38 de volume, reprezentand 27 de titluri). Dintre acestea 5 cu ex-librisul lui Ienachita Vacarescu, 19 cu cel al lui Nicolae Vacarescu si 3 de la Alecu Vacarescu.
Tot din 1894 dateaza si o foaie de manuscris (Ms III, 12), pe care VA. Urechia face insemnarea autografe de Enache Vacarescu, din o carte a bibliotecii lui (,JDictionar de 6 limbi")'1.
La Ienachita Vacarescu ex-librisurilc poarta semnaturi ca: Giovanni Vacarescu, Ioannis Vacaresco, Jean Vacarescu. Fiul sau Nicolae semna cu initialele numelui, N.V sau N. Vacarescu. Pe unele lucrari se afla o parafa inelara, pe care a descris-o pentru prima data cercetatorul galatean Gheorghe Hancu. Alecu Vacarescu semneaza cu initialele A.V. insemnele de proprietate se afla de obicei pe pagina de titlu, dar la Ienachita Vacarescu sunt carti la care se repeta si pe alte pagini, in forme diferite.
De asemenea, Nicolae Vacarescu adauga la multe lucrari anul procurarii. Coreland aceste date cu biografia sa, descoperim ca exemplarele din perioada 1821 - 1825 au fost cumparate cand se afla in refugiu la Brasov (unde de altfel a si murit in 1826, fiind inmormantat in biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului). Dupa 1821, el aplica parafa inelara pe unele din volumele sale {Marie aux lespeines de I 'amour, 2 volume, f.l., 1812, voi. I, 343 p.; voi. II, 344 p.; Berchaux, J., La danse aux tex dieux de I'opera. Poeme. Vienne, 1820, 302 p.). Pe versoul copertei se afla tiparit si aplicat sub forma de eticheta textul Aus der Buch = und Kunsthandlung der W. H. Tierry in Cronstadt [Brasov, n.n.].
Unele insemnari de pe carti sunt formule de proprietate (Questa libra appartiencicio Giovanni Vakaresco; di acesta libro mi servo Jo Giovanni Vakaresco), sau aduc date privind procurarea acestora : "Aceasta carte ce se chiama Scienza cavalleresca am cumparat-o de la chir Gheorghe Tigara. I. Vacaresco - cavaler, 1760 iunie 3 ". (Maftei, Scipione. "Della scienza chiamata cavalleresca ", Roma, 1710). La Nicolae Vacarescu gasim si insemnari privind pretul cartii (T. Tasso, Jerussalim delivree, Paris, 1803): 2 volume, 2 fr. broche. Acest volum pastreaza legatura ce apartine familiei Vacarescu - piele maronie cu ornamente, demonstrand grija posesorilor pentru conservarea bibliotecii.
lancu Vacarescu continua traditia bibliofila a familiei, majoritatea achizitiilor care au contribuit decisiv la formarea sa intelectuala, facandu-le in perioada studiilor la Viena, intre 1804-l810, dupa propria-i marturisire, continuate, se pare, pentru o scurta perioada, in Italia, la Pisa. In climatul efervescent al culturii romanesti, in special dupa 1830, in care lancu Vacarescu detinea un loc de frunte, el continua sa sporeasca zestrea bibliotecii. Cercetatorii au dat o mica importanta fenomenului, fie din lipsa unor date certe, fie comparand activitatea sa cu a altor personalitati din acei ani (ne referim in special la activitatea de editor si bibliofil a lui Ion Heliade Radulescu). Dupa Mihai Caratasu, "o ultima informatie despre aceasta colectie inregistram intr-un document din 1860, din care rezulta ca fosta biblioteca a lui Nicolae si Alecu Vacarescu, se afla la castelul de la Baneasa"19.
Afirmatia consideram ca nu este reala, deoarece dintre cei 7 copii ai lui lancu Vacarescu, Ioan, primul nascut (1839), tatal viitoarei poete Elena Vacarescu, se va ocupa de soarta unei parti a bibliotecii Vacarestilor, cea ramasa la mosia din apropierea Targovistei. Reuseste sa scoata proprietatea de sub sechestru, pentru datorii neplatite negustorului Rudolf Jipa din Brasov. Totodata ii despagubeste financiar pe ceilalti mostenitori. incepand din 1865, pentru cativa ani, este prefect de Dambovita, locuind aici. El reface vechea resedinta, familia preferand-o o mare perioada a anului. Elena Vacarescu marturisea: "Aveam abia 7 ani cand tatal meu, dupa mari straduinte, intra in stapanirea completa a mosiei strabune de la Vacaresti pe care pana atunci o imparfise cu fratii si surorile sale"1'. Si tot poeta scria mai tarziu ca la Vacaresti ,^-au petrecut momentele cele mai semnificative si mai dragi din viata mea'T.
Investigatiile noastre au avut drept scop descoperirea unor noi exemplare din biblioteca Vacarestilor, demonstrarea existentei acesteia si dupa disparitia celor care au format-o, dorind sa aducem datele pana in zilele noastre.
Dupa exilul impus poetei in Franta, grija conacului de la Vacaresti o poarta sora sa, Zoe Caribol. Reforma agrara din 1945 va avea consecinte nefaste asupra partii din biblioteca aflata aici. Totusi, procesul-verbal din 24 iunie 1946, aflat la Directia Judeteana Dambovita a Arhivelor Nationale specifica: "se aproba cererea Doamnei Elena Vacarescu si Doamnei Zoe Col. Caribol din comuna Vacaresti, in sensul ca scoate din cota expropiata parcul situat in comuna Vacaresti, deoarece conform legii parcurile nu sunt supuse expropierii, orD-le lor au testament in favoarea Academiei Romane si ca atare va intra in patrimoniul Statului dupa moartea proprietarei ". Inventarul mosiei ,Jon Enachita Vacarescu " cuprindea si " una casa compusa din 7 camere si baie ". Printre mobilier se preciza existenta unor "rafturi diferite de carti" sau "biblioteca, diferite carti". intr-unui din aceste rafturi se afla un biblioraft, probabil cu inventarul bibliotecii, azi pierdut.
O data cu inceperea procesului de colectivizare a agriculturii conacul devine sediul viitoarei gospodarii colective, pentru ca mai tarziu, din neglijenta, sa fie incendiat. Totusi, o parte a bunurilor sale au fost salvate, printre care si numeroase carti care s-au imprastiat pe la diferite persoane, biblioteci publice sau particulare.
Studiind colectiile Bibliotecii Judetene "Ion Heliade Radulescu" Dambovita, am ajuns la concluzia ca o parte din cartile noastre ar putea apartine bibliotecii de la mosia Vacarestilor. Astfel, au fost depistate 6 titluri, tiparite pana la 1800, precum si 13 carti aparute in primele decenii ale secolului al XlX-lea, la care putem adauga o serie de carti procurate probabil de Ioan Vacarescu si fiicele sale Elena si Zoe Caribol. Printre acestea lucrarea lui E. Levasseur « L 'Europe (Moins Ia France), Geographie et statistique », Paris, 1873; Marco Antonio Canini « Il libro dell' amore », Voi. I, Venetia, 1885; Victor Hugo, « L 'oeuvre complete » [Paris], 1885.
Un aspect demn de subliniat pe marginea bibliotecii Vacarestilor ar fi atat acela al influentei pe care a avut-o asupra formatiei lor intelectuale, cat si a modului cum aceasta influenta si-a gasit ecou in opera lor, ca demni reprezentanti ai umanismului romanesc, cu contributii importante la definirea culturii nationale. Preocuparea lor de a cumpara cat mai multe carti a fost sincrona cu cea a unor domnitori, intelectuali din randul marii boierimi sau al clericilor, ce si-au constituit biblioteci transmise in timp, multe risipite datorita vitregiilor vremurilor.
Referindu-se la eforturile facute de-a lungul timpurilor de a se reconstitui colectiile unor biblioteci medievale (domnesti, boieresti sau manastiresti), ca expresie a spiritualitatii romanesti, Nicolae Iorga sublinia: "Nici o lista de carti nu este indiferenta. Am dori sa avem pe aceasta cale cat mai multe cunostinti de suflete, cat mai multe psihologii: mi-ar trebui insemnarea cartilor celor mai buni ca si a celor mai rai, celor mai ageri ca si a celor mai marginiti, pentru a intelege pe deplin din nevoia de cetit a unei societati, orientarea ei, moravurile ei, seriozitatea sau usuratatea ei, situatia ei fata de judecata desavarsit informata si foarte aspra a timpurilor"24.
Vacarestii s-au raliat acestui efort, biblioteca lor ilustrand largirea orizontului de cunoastere, ajutandu-i sa-si cristalizeze o conceptie moderna asupra istoriei patriei dar si una sociala si nu in ultimul rand culturala.
