Batranul Jurvale - caracterizare

Categoria personajului se inscrie intr-o serie lunga de conventii ale traditiei literaturii pe care Nevazuta viata a batranului Jurvale o comenteaza in subteran. Exersand un arsenal al fragmentului, autorul dezamorseaza de la inceput mecanismele consacrate, canonizate, ale demersului narativ, acela care are pretentia organizarii evenimentelor in succesivitate, intre un inceput si un sfarsit, sub guvernarea cel putin implicita a cauzalitatii.

Pe teritoriul epicului, autorul nostru mimeaza o participare relaxata, necontestatara, la un "contract" al fictiunii si prin construirea (cum altfel s-ar fi putut naste povestea?!) unui personaj. Anumite asteptari le formeaza (pe langa cele deja generate de obisnuintele noastre de lectura) si promisiunile titlului: confirmarea acestui prim indiciu al exceptionalitatii eroului.

Odata intrat in scena, Jurvale ne este descris cu scrupulozitate. Misterul in care e invaluita aparitia lui inedita nu poate decat sa justifice curiozitatea, interesul naratorului, a carui politete insa retine avalansa de intrebari care ar fi putut urma. Cititorul va trebui prin urmare sa se multumeasca doar cu detaliile fizice ale personajului si cu observatiile retinute ale naratorului. Incomodate, subminate de neputinta regretabila de a stabili o origine, o istorie anterioara a batranului Jurvale, eforturile autorului trebuie sa obtina totusi un efect de real. Existenta lui Jurvale, verosimilitatea prezentei lui pot fi probate din fericire macar prin acuitatea privirii naratorului.: "Batranul, desi marcat de efort, dadea impresia ca poseda o energie deosebita.() Parul il are din cale afara de lung; par de om nebun.() Pe mine nu ma mira lungimea unghiilor, cat forma, consistenta si culoarea lor. (Nu stiu de ce, dar nu pareau sa fie unghii de om; o impresie, desigur.) () in afara de par, piele si imbracaminte, dadea de gandit insasi forma trupului."

Pe aventurosul personaj am ajuns sa-l cunoastem printr-o greseala de calcul, intervenirea lui Jurvale atat in viata naratorului cat si in ordinea textului ramane un eveniment fara consecinte, un accident, departe de a se inscrie intr-o intriga autentica, pregatita, circumscrisa unui context mai amplu. Senzatia de nefiresc, amanuntele care nu vin sa verifice, sa instituie personajul, ar putea, intuieste preocupat naratorul, sa dea nastere unei fisuri in contractul cu cititorul, sentimentul acestuia ca a fost "tras pe sfoara", ca i-au fost inselate asteptarile, trebuie neaparat contrazis.

Trecerea lui Jurvale a lasat totusi o urma, ea cel putin verificabila, ne asigura naratorul patit: "Daca vreti sa va convingeti ca nu v-am mintit cu nimic, faceti-mi o vizita. Veti vedea, cu ochii dumneavoastra, ca gaura din peretele baii mele exista"

Scriitori romani