"BATA-TE DUMNEZEU!" / COCONITA DRAGANA/ - Schita satirica de Ion Heliade Radulescu, aparuta in "Curierul romanesc" nr.143 din 13 septembrie 1837 si, intr-o forma revizuita si putin amplificata, in nr. 43 din 2 iunie 1844 al aceluiasi ziar.
In compunerea acestei "fiziologii" de parvenita, autorul procedeaza dupa o tehnica de inspiratie balzaciana; la caracterizarea coconitei Dragana contribuie inainte de toate referintele la mediul familial si la "educatia" primita, apoi descrierea ambiantei in care traieste (casa, unde, "ca sa nu se toceasca treptele", se matura cit mai rar cu putinta, suirageria, in care "pentru economie, acoperisul si servetele nu prea sint curate, ca nu cumva cu deasa spalatura si frichinire sa se rupa curind", ne aduc aminte "veacul de aur in toata pulberea si murdalicul lui cel primitiv"), manierele grosolane, uneori de-a dreptul dezgustatoare, si, in sfirsit, modul de a trata cu cei din jur, fie ei tiganii robi, negustorii, sau insusi Fratica, "boierul dumneaei".
Dupa aceste preliminarii descriptive, care ocupa cam jumatate din text, personajul e surprins intr-o scena caracteristica a vietii zilnice si calificat prin atitudini, gesturi si, mai ales, prin vorbirea specifica (expresiile de mahala, injuraturile, violentele verbale si de comportament). Titlul justifica observatia centrala, in jurul careia se coaguleaza intreaga schita: coconita Dragana a reusit "sa-si faca vataf de curte pe insusi Dumnezeu", "caci, cind n-are dumneaei chef de bataie, atunci pe toate slugile, pe toti oamenii din casa ii trimite sa-i bata Dumnezeu". II. nu rezista ispitei de a exagera, dar sarja lui ramine totusi intre marginile verosimilului, caci consta nu atit in marirea si deformarea realitatii, cit mai ales in selectarea si accentuarea unor trasaturi oricum revelatoare.