La 16 mai 1912 rusii si rusificatii vor serba cu mare alai centenarul anexarei Basarabiei.
Acestui gest sovinist si provocator noi romanii trebuie sa raspundem printr-o contraserbare de cernire a inimilor si de protestare.
Nu provocam pe nimenea. Dar suntem datori a ne manifesta in mod demn si cat mai expresiv durerea noastra netarmurita si pururea vie pentru rapirea scumpei noastre Basarabii; pentru rapirea uneia din cele mai frumoase perle din coroana lui Stefan cel Mare si Sfant, Domnul Moldoi.
Cu atata mai vartos nu putem si nici se cuvine a ne opri de la aceasta manifetare sfanta si patriotica, cu cat anexarea Basarabiei la Rusia, si-n 1812 si-n 1878, nu este decat un act de tradare, de samavolnicie si de nemaipomenita felonie.
Nu prin cucerire cu sabia, nu prin cedare de buna voie, nu prin faptul primului ocupant a vreunui res nullius oarecare, sau in alt chip admis de dreptul gintilor, a pus mana Rusia pe Basarabia, ci prin tradarea unui print grec Dimitrie Moruzi, dragomanul Portii (1812), sau prin cea mai strigatoare calcare a legamantului solemn subscris de catre gurnul M. S. Tarului tuturor Rusiilor1, calcare urmata dupa un razboi fericit, in care victima rapirii era chiar aliatul viteaz, marinimos si salvator al rapitorului (1878).
Fiind asa, cu atata mai mult, repetam, se cade a nu uita niciodata nedreptatea ce ni s-a facut, si soarta trista a fratilor nostri de peste Prut.
Nu e vorba, se silesc rusii din rasputeri, cu istorii ad usum Delphini scrise chiar din ordinul Tarului1, sa legitimeze posedarea Basarabiei, sustinand ca au cucerit aceasta frumoasa si manoasa provincie romaneasca, ba de la hoardele nomade tatare, ba de la turci, nu insa de la romani, carora le contesta legitimitatea de stapanire. Aceste silinte insa au fost si sunt zadarnice; ele nu pot intuneca adevarul istoric, care e luminos ca ziua si arata ca drepturile Romaniei asupra Basarabiei sunt neindoioase si neprescriptibile.
Dar cum sa ne manifestam durerea noastra cu ocazia implinirii a o suta de ani de la rapirea Basarabiei?Intru aceasta, socotim ca, pe langa alte semne propuse de catre patriotii initiatori de la Iasi, cea mai nimerita exteriorizare a sentimentelor noastre in asemenea momente, este reeditarea documentelor istorice privitoare la drepturile Romaniei asupra Basarabiei, si neincetata trambitare ca aceasta provincie, corp din corpul Tarii noastre si suflet din sufletul ei, prin insalaciune si neomenie a fost rapita de la sanul mamei sale.
Urmarind acest nobil scop, aducem si noi modesta noastra contribuire, publicand brosura de fata, in care am adunat mai intai cele sase admirabile articole asupra Basarabiei publicate in fostul ziar bucurestean Timpul, din luna martie 1878.
Articolele sunt anonime; dar banuim ca ele sunt scrise de marele si neintrecutul poet al Neamului Romanesc Mihail Eminescu, pe atunci prim redactor la ziarul conservator Timpul. - Ele constituie, fara indoiala, cel mai elocnt si mai intemeiat rezumat istoric asupra Basarabiei.In al doilea loc, publicam si scrisoarea lo-cotenent-colonelului I. Alecsandri, fost agent diplomatic al Romaniei la Paris, fratele ilustrului bard al romanismului V. Alecsandri, drept raspuns la polemica, foarte interesanta, incinsa la inceputul anului 1878, intre patriotul diplomat roman si un mare personaj rus, care scria corespondente anonime in ziarul Le Nord, din Bruxelles1. Scrisoarea cuprinde, dupa noi, apararea cea mai convingatoare si mai insufletita a drepturilor Romaniei asupra Basarabiei.
In fine, in al treilea loc, am indraznit sa aninam si un articol al nostru publicat intr-un fost ziar galatan2, din decembrie 1878, adica imediat dupa a doua rapire a Basarabiei Sudice. Printrinsul se indereaza falsa dragoste a Rusiei pentru crestinii din Imperiul Otoman si netemeinicia acuzatiunei de ingratitudine imputata acestora.
Tiparim brosura aceasta cu cheltuiala micului fond ramas de la fosta societate "Prutul", din Galati, infiintata tot in scop cultural pentru fratii nostri din Basarabia; societate din al carei comitet n-au mai ramas in viata decat trei membri: bunii mei amici Alexandru Niculescu, primarul actual al orasului Galati, si advocatul si publicistul Grigore Cretescu, originar din Basarabia, cum si subsemnatul, care sunt si casierul fondului.
Am tinut inca sa fac acest lucru si ca un mic prinos de dragoste personala pentru scumpa noastra Basarabie, al carei fiu cinie indurerat sunt.
Galati, 24 aprilie 1912
