8 mai 1912
Sentimentele marelui poet fata de situatia poporului romanesc in tarile subjugate si mai cu seama intr-acele rapite sunt cunoscute. in rsuri si in proza scriitorul a des, cu accente de o rigoare necunoscuta pana la el, suferintele lor, din vina unei soarte vitrege din cale-afara.Intre poeziile postume ale lui Eminescu cine n-a citit cu vibranta emotiune strofele intitulate La arme!
Acum, cu prilejul centenarului rapirii Basarabiei se vor cita, se vor declama, cand mai discret, cand mai pe fata acele rsuri minunate, - o sinteza de-a pururi cutremuratoare, exprimand toata indignarea unui secol de umilinta si nedrep-tatire.
Auzi! departe striga slabii
Si asupritii catre noi:
E glasul blandei Basarabii,
Ajunsa-n ziua de apoi.
E sora noastra cea mezina.
Gemand sub cnutul de calmuc,
Legata-n lanturi de-a ei mana.
De streang tarand-o ei o duc.
Murit-a? Poate numai doarme,
S-asteapta moartea de la cani?
La arme. La arme dar, romani!
Pierit-au oare toti vultanii
Si soimii muntilor Carpati,
Voi, fii ai chei Transilvanii,
Sunteti cu totul enervati.
Si suferiti in injosire.
De la Brasov pan' la Abrud,
Ca sa va tie in robire
Tino-Tartaral orb si crud.
Si nimeni lantul n-o sa faime,
N-ati inimi, n-avcti mani?
La arme, la arme.
La arme, frati romani!
Si umbrele din apa
Tot randuri inecate
Se par ca las in urma
O voce suspinand.
Durere! Si-i profunda
Cand Romania ge
Cu fruntea-nfasurata
De doliu la mormant;
Durerea-i pretutindeni.
Durerea se rasfrange
In valea si Carpatul
Ce-i romanesc pamant.
Aci va fi vorba de toate provinciile chi romanesti, pierdute. Dar iata anume despre aceea de peste Prut:
Din lungi carari de codru.
Din munti cu varfii-n nouri
Iesit-au Dragos Voda, Imblanzitor de bouri.
Multime curgatoare
S-a fost intins pe vale
Si buciumele suna
Si oile-s pe cale;
Nainte merg mosnegii
Cu pletele bogate
Tiind toiage albe
In mainile uscate.
Astfel ieseau tot randuri.
Vuind din rzii ramuri
Copii, ciobani de turme.
Mosnegi, pastori de neamuri.
Si au intins mosia
Spre rasarit si-amiaz,
Pan' unde marca sfarma
De tarm al ei talaz.
Au cucerit cu plugul.
Cu varful dragei sabii
Pan' la Cetatea Alba
Limanul de corabii.
Sute de ani statut-au
Stapani pana la Nistru,
Luptand cu Rasaritul
Cu cuibul cel sinistru.
De unde vin in roiuri In ci renascatoare
N-ati inimi, n-ati mani?
La arme. la arme.
La arme, frati romani!
Bucata e postuma; e adica dintre acele pe care le-a jertfit marele poet, nepublicandu-le in volumele revazute de el. Dar e una dintre acele mai puternice la care poetul a avut puterea sa renunte.
La cate inca ar fi dorit Eminescu sa renunte, daca il lasau sa doarma in pace amatorii de inedite si de postume.
Dar vom vorbi ceva mai mult despre aceasta cand ne vom ocupa de aproape de brosura publicata zilele aceste in ,3iblioteca lasilor" sub titlul Poeme inedite. Sunt cateva bucati mai lungi care nu se gasesc, intr-adevar, in volumul tiparit de d[omnu]l 11. Chendi sub titlul de Poezii postume.
Si in inile aceste eminesciane se inchina Basarabiei accente de duiosie si de parere de rau, vrednice de cunoscut, acum cand a renit si revine cu atata putere amintirea provinciei moldonesti pierdute, - pentru totdeauna pierduta:
Si strunele plesnite
Si harfa desfacuta
In salcia pletoasa.
De care atarna
L-a Isterului rape.
Acuma este nunta
Si cantul ei de aur
Nu pot a-l destepta.
Si cand tragand s-aude
Sub crengile plecate
Spre unda cristalina
Ce fuge sopotind.
Luptand cu Rasaritul
Cu cuibul cel sinistru.
De unde vin in roiuri
In ci renascatoare
Limbi spurcate si rele,
Barbarele popoare.
Prin neagra vijelie,
Ce vajie si bate,
Sfarmandu-se la graniti
De ziduri de cetate.
Sta neclintit Moldova
Tesand la panza vremii;
Viteji ii erau fin
Si purtatorii stemei.
Cei datatori de lege
Si-asezatori de datini,
Lumine din lumine,
Musatini din Musatini.
Nu e destul ca oameni
De-origina barbara
Mosia-n jumatate
Nemernic ti-o furara.
Ca intre Prut si Nistru
Pe-olatele batrane
Domnesc pe neam si tara
Calmuci cu cap de cane,
A caror mutra sluta
Si-adanc dobitoceasca
N-c-ntrece decat doara
Inima lor caneasca?
Nu e destul c-acolo In neagra-ntunecime
Copin-si blestem soarta
Neascultati de nime,
Ca cnutul ii zdrobeste?
Nici o indoiala ca in manuscrisele inca necunoscute, ramase pe urma genialului poet, s-or mai fi gasind si alte productiuni lirice inchinate Moldoi subjugate de peste Prut.
