Nascut la Slatina in anul 1794, Barbu Paris Momuleanu veni la Bucuresti imbracat in haine de taran si intra ca copil de casa in curtea lui Dinu (Constantin) Filipescu, unde gasi mijloace priincio-ase pentru dezvoltarea talentului sau poetic, mai cu seama cartile necesare unui autodidact. Prin publicatiunile lui dobandi ranguri de boierie1 si trai pana la 1837. Primele-i compozitiuni poetice circulasera in manuscrise mai-nainte de a se tipari. De la dansul ne-au ramas:
Culegere de poesii, aparuta in Bucuresti, mai intai la 1817, iar in a doua editiune la 1837;
"Caracterele barbatilor si muierilor", in versuri, tiparite la 1825 in Bucuresti.
gerea si tanguirea Valachiei asupra nemultamirii strainilor, ce au derapanat-o" e o poema patriotica, tiparita izolat la Buda1 in anul 1825. intr-insa e o vaictare despre jafurile eteristilor, despre intrigile fanariotilor si exilarea romanilor de valoare.
Astfel sunt versuri ca cele urmatoare:
"Eu am primit parinteste
Pe flamand, gol si-nsetat:
Ei acum talhareste
De tot m-au derapanat.
I-am ajutat cu mijloace
In tot chipul d-ajutor,
Socotindu-i fii de pace.
Iar nu hoti rasvratitori.
Izgoniti, fugiti de sila
Dintr-al lor loc strainati,
Au aflat la mine mila
Ca s-ai mei cinstiti barbati;
Si mai mult decat se poate
l-am imbratisat pe toti:
Le-am fost scapare la toate,
Nesocotindu-i ca sunt hoti.
Le-am fost muma cu dorire
Cestor barbari blastemati;
Nu le-am dat deosebire
D-ai mei fii adevarati.
N-am stiut ca vreodata
Mi s-or face vanzatori,
N-am stiut c-oi fi-ncelata
Si-mi vor fi omoratori.
Ca niste lupi pe o turma
P-ai mei fii ai imprastiat;
Gonindu-i din urma-n urma
Din mine i-a departat.
Toti navalnicii cu urgia
Asupra-mi au fost porniti.
Ai mei fii cu vrajmasia
S-afla de ei rasipiti".
