Romanul este o operă epică în proză de mare întindere,cu o acţiune simplă ce se desfăşoară pe mai mute planuri narative,cu conflicte puternice,cu numeroase personaje,oferind o imagine amplă asupra vieţii şi societăţii.
Ilustrativă pentru această specie este creaţia literară "Baltagul" de Mihail Sadoveanu.Sursa de inspiraţie o constituie balada populară "Mioriţa",iar romanul evocă o lume veche cu rânduieli bazate pe legea nescrisă a tradiţiei.Totodată romanul surprinde schimbările ce se produc la sfârşitul secolului XIX şi începutul secXX,prin pătrunderea în universul muntenilor a elementelor noii civilizaţii.
Temei centrale-căutarea şi cunoaşterea adevărului- i se subordonează o serie de motive:transhumanţa,femeia justiţiară,câinele credincios,comuniunea om-natură.
"Baltagul" este o operă epică deoarece autorul îşi exprimă sentimente de admiraţie faţă de oamenii de la munte în mod indirect,apelând la acţiune şi la personificare.
Acţiunea cunoaşte mare mobilitate în timp şi spaţiu,derulându-se pe percursul a 3 anotimpuri:toamna,iarna,primăvară.Spaţiul de desfăşurare este deasemenea vast: de la Măgura Tarcăului,în zona Dornelor şi a Bistriţei pâna la Cristeşti,în bălţile Jijiei.
Ca orice roman are o acţiune complexă şi mult mai complicată decât acţiunea din schiţă şi nuvelă.Ea este lineară,dar se desfăşoară pe 2 plane narative:unul este cel retrospectiv în care Vitoria rememorează întâmplările vieţii de familie,şi altul prezent,care urmăreşte drumul şi demersul eroinei pentru a afla ce s-a întâmplat cu soţul ei.
Faptele sunt organizate în momente ale subiectului operei literare desfăşurate în cele 16 capitole ale romanului.
Primele 5 capitole conţin expoziţiunea în care se fixează locul(satul de munte-Magura Tracăului),timpul(sfârşitul lui noiembrie) şi unele personaje (Vitoria,Nechifor Lipan,Minodora,Gheorghiţă şi preotul Danilă).
Vitoria este îngrijorată de absenţa îndelungată a soţului ei Nechifor,plecat la Dorna să cumpere oi.
Capitolul VI conţine intriga:decizia muntencei de a pleca împreună cu Gheorghiţă în căutarea lui Lipan.
Desfăşurarea acţiunii (VII-XIV) urmăreşte călătoria Vitoriei alături de fiul său Gheorghiţă,pe lungul drum de la Măgura Tracăului,la Bicaz,Călugăreni, Fărcaşa, Vatra Dornei şi Sabasa unde cei doi găsesc semne ale trecerii lui Lipan prin aceste locuri.La Suha se pierde urma lui Nechifor.Aici hangiul nu-şi aminteşte decât de doi gospodari din partea locului care au tercut cu oile:Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.
Punctul culminant îl reprezintă momentul găsirii rămăşiţelor cu ajutorul câinelui Lupu,într-o prăpastie.
Ultimul capitol conţine deznodământul:Vitoria îşi înmormântează bărbatul,iar în timpul praznicului îi demască pe ucigaşi,apoi mulţumită că şi-a îndeplinit datoria faţă de cel mort şi că ucigaşii au fost pedepsiţi,se pregăteşte de plecare,gata să-şi reia activităţile zilnice.
O trăsătură specifică romanului este numărul mare de personaje.Astfel există:personaje principale(Vitoria),personaje secundare(Minodora,Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui),personaje episodice(funcţionarii de la prefectură),personaje conturate cu mijloacele caracterizării directe şi indirecte.Se creează o lume în care elementele de mit şi baladă,laolaltă cu tradiţiile străvechi se integrează în viaţa de zi cu zi.
Credinţele moldovenilor li se dezvăluie la marile evenimente:naşterea,nunta şi înmormântarea.Existenţa oamenilor se desfăşoară după calendarul creştin şi este potrivită mai ales după ritmul naturii cu care oamenii stau înfrăţiţi şi ale cărei semne ştiu să le citească.
Modul de expunere predominant este naraţiunea ca în orice operă epică,autorul se detaşează de subiect şi narează în mod obiectiv întâmplările la pers.III.Sunt prezente în acelaşi timp descrierea,dialogul şi monologul interior prin care sunt puse în lumină însuşirile locurilor oamenilor,frământările sufleteşti şi gândurile cele mai intime ale personajelor.Prin intermediul descrierii se înfăţişează şi peisaje specifice de munte,interioare ţărăneşti,gospodării,obiceiurile,toate având rolul să creeze o atmosferă şi să creeze o atmosferă amplă asupra societăţii şi vieţii.
La conturarea atmosferei contribuie şi limbajul bogat în cuvinte cu rezonanţă arhaică şi regională.Se observă că "Baltagul" concentrează toate trăsăturile definitorii ale unui roman:caracter epic,acţiune complexă,un număr mare de persoanaje aflate în conflicte puternice,cu o acţiune desfăşurată de-a lungul unui fir epic narativ pe două planuri(retrospectiv şi prezent),având ca mod de expunere predominant naraţiunea, oferind o imagine amplă a vieţii.
Ca orice capodoperă,această creaţie literară a dat naştere mai multor interceptări. Astfel "Baltagul" a fost interceptată ca un roman monografic ce oglindeşte o lume care luptă pentru a-şi apăra valorile ancestrale.
A fost interceptat ca un roman mitic,adică o preluare şi o dezvoltare a motivelor principale din balada "Mioriţa" şi din mitul universal a lui Isis şi Osiris.
Ca roman iniţiatic "Baltagul" oferă transformările sufleteşti ale personajelor care traversează experienţe fundamentale (Gheorghiţă şi Vitoria).
Ca roman poliţist pentru că urmăreşte cauzele şi împrejurările în care a avut loc o crimă.
Indiferent de interceptările date, "Baltagul" ramâne o operă care prin profunzimea semnificaţiilor dă măsura artei lui Sadoveanu.
