AVENTURI LIRICE - Volum de versuri de Geo Dumitrescu, aparut la Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1963, 194 p.
Din punct de vedere tematic, volumul se inscrie in seria (inca "abundenta" in 1963) poeziei angajate sub drapelul socialismului triumfant; ea are insa meritul indiscutabil de a resubstantializa (cum observa Eugen Simion) o sursa demonetizata de versificatorii deceniului anterior: "poezia cotidianului, lirismul faptelor banale", "limbajul strazii, optica realista, demi-tizanta a omului simplu".
In ton cu epoca, volumul marturiseste despre un real cult al filonului politic (aluziile la evenimente ori personalitati ale mitologiei socialiste sint explicite, Geo Dumitrescu asumindu-si intr-un stil extrem de personal rolul "poetului-romantic-revo-lutionar").
Gestul cel mai semnificativ pentru vointa de demitizare a liricului, manifestata in Aventuri, ni se pare a fi tocmai acela al remi-tizarii; lumea noua pe care o vesteste vocea de arama a poetului are istoriile sale de intemeiere, in spatiul unei noi geografii, unde steaua magilor e rosie si straluceste deasupra Moscovei ("Uita-te bine, i-am mai spus, ai sa vezi/ sus, la mijloc,/ si o stea cu cinci colturi./ Dupa ea sa va luati, stie drumul" - La ghicit).
Mitul Revolutiei din Octombrie (Balada corabiilor de piatra), cintarea omului in cosmos (M-am uitat la cer), elogiul Moscovei (O picatura de vin pentru cei dusi), toate culmineaza cu rescrierea Mioritei (avatar al "mitului national"), unde ciobanul a devenit inginer in uzina si poemul contrapune, intertcxtual, cele doua discursuri lirice intr-o constructie elocventa: "Alo, dispecer unu! clip-clap/ ("pe-un picior de plai")/ - Alo, barajul! clip-clap/ ("unu-i moldovean")/ -Alo, vanele! alo, mecanic !" etc, etc (Creierul uzinei).
Magia apar|ine acum tehnicii socialiste ("tara unde,/ in marele clocot al revolutiei,/ stinca oarba se preface in cremene electrica,/ apele se prefac in lumina,/ ciobanii in ingineri" - Creierul uzinei). Antimanierismul explicit ("O, nu-mi cereji,/ nu pot si nu vreau sa iubesc/ tristele flori, tristele frunze presate-ntre file,/ nemuritoare schelete, mumii vegetale,/ galbene subjirimi, subtirimi stravezii,/ dar moarte, moarte, neingaduind/ amintirea dreapta a freamatului" - Intrare in atelier) descopera si exploateaza retorica "fabulei" ca pe un nou manierism in texte devenite celebre (pentru ca au facut deliciul comentatorilor), precum Clinele de Unga pod sau Macarale la marginea orasului.
Poetul (desi cintaret al revolutiei) ramine insa (sau se intoarce?) la rosturile sale eterne: scrisul lui e incandescent (Intrare in atelier), iar poezia - singura poezie definita in volum - se vede situata la antipodul liricii angajate ("indrazneala" care a tacut din Problema spinoasa a noptilor un text de succes in cultura alternativa din perioada comunista), intarind impresia de eterogenitate a volumului. Stilistic, cea mai importanta inovatie o reprezinta "subminarea conventiei prin demontarea mecanismelor sale" (P. Poanta), o poezie discursiva, infasurindu-si simbolurile in texturi epice care exagereaza voit declaratia directa (pina la declarativ si patetic), o poezie ce isi refuza emotia - exorcizind-o in analize discursive, ample, repetitive iara a reusi sa se construiasca in structuri simfonice.
E o poetica eterogena, in care se afla alaturi dezbateri etice si atmosfera de mister, decupaje prozaice ale unei realitati voit desacralizate si imaginari epopeice (in stilul istorisirilor-reci-tative populare, in Balada corabiilor de piatra, de pilda); retorismul dilueaza ideea, ascutind in schimb patetismul civic. De la aparitia volumului (si mult timp dupa aceea), judecatile criticii asupra-i s-au grupai, in principal, in doua categorii; au existat, astfel, comentatori care incercau sa vada in Aventuri lirice o modificare a poeticii autorului, in sensul revenirii liricului la rosturile sale fundamentale si al mascarii inovatiei poetice in hainele impuse din afara (Ion Pop aseza Aventurile "sub semnul efortului de a reda poeziei atributele autenticitatii, printr-o ferma inscriere a ei in perimetrul actelor umane firesti, dictate de confruntarile si tensiunile celei mai concrete realitati").
La polul opus, exegetii au pus sub accent tocmai subiectul, ideea si tema, cu alte cuvinte - angajarea civica despre care marturisesc versurile lui Geo Dumitrescu , facind din aceasta unul dintre argumentele fundamentale ale judecatii de valoare. Gh. Grigurcu elogia in volum "un democratism ametitor precum un aer venal, fierbinte si zumzaitor de toate ispitele vietii /ce/ pulseaza acum in inspiratia poetului ca un presentiment difuz al unui ev nou", in vreme ce Eugen Simion vedea intr-insul "o poezie politica substantiala, comunicind cu dezinvoltura, aproape reportericeste, observatii pe teme de istorie morala si sociala". Fara indoiala ca - astazi - - Aventuri lirice nu mai are (sub aspec' tematic) decit o valoare strict documentara; ea ramine, in schimb, un moment important pentru intelegerea mutatiilor survenite in limbajul poeziei romanesti de dupa 1960, in sensul redescoperirii ironiei, a tehnicilor de subminare a limbajului poetic clasicizat. Desi din alte ratiuni decit ale criticului, sintem de acord cu Petru Poanta in a sustine ca principala calitati (chiar) a volumului este de a fi "o cari. derutanta pentru critica literara" si exemplara pentru vremea sa. Ceea ce - de fapt - stau probabil in intentia autorului.
| EDITII: poeme din volum sint antologate in Versuri. prefata de Lucian Raicu, Bucuresti, 1981. |
