Prezent in limbajul militar al Evului Mediu, termenul angarda (ant - garde) se refera initial la un detasament trimis intr-o misiune de razboi, in recunoastere.
Incepand insa cu secolul XIX el desemneaza si tendintele notoare, radicale din politica, literatura, pictura, arhitectura, muzica, cinematografie.
Desi au in comun spiritul ludic sau sociale, miscarile angardiste ( futurismul, dadaismul, suprarealismul, constructivismul, integralismul) riaza prin formula, prin gradul de nonconformism si prin intensitatea negatiei.
Angardistii romani considera substanta literaturii, fac gesturi de fronda, sunt autori de manifeste literare. Ion Vinea, Adrian Maniu, Virgil Gheorghiu, Paul Paun, Gellu Naum, Virgil Teodorescu se proclama cu vehementa deschizatori de drum.
Unii cercetatori considera angarda ca una dintre "fetele modernitatii" altii sunt de parere ca este punctul extrem in care a ajuns modernismul.
Noul curent literar isi propune stergerea ierarhiilor de orice tip, ruptura cu traditia si dinamitarea ei. Retorica ofensi, vizionarismul, caracterul violent mascheaza insa o drama a existentei, o criza determinata de sesizarea opozitiei dintre realitate si absolut, dintre libertate si necesitate.
Angardismul este o reactie impotri incapacitatii stiintei, artei si literaturii de a stopa izbucnirea primului razboi mondial. Sustinatorii acestui curent propunand in schimb o literatura a irationalului.
Angardismul romanesc ramane a fi unul dintre curentele literare cele mai controversate, cele mai putin cunoscute. Monografia abunda in informatii, intamplari, evenimente mai putin sau deloc cunoscute. Din momentul aparitiei sale si pana astazi, angardismul romanesc este unul dintre cele mai interesante fenomene.
