Automobilul marii referat





Sub dud, lipit de trunchiul gros al copacului, se afla butoiul cu vin. "1 l = 1.000 lei" - asa scria cu vopsea maronie pe fundul expus spre alee al butoiului. Cum aparuse dudul acolo, pe faleza, intre plopii si salciile risipite printre vile si hoteluri, cine ar putea sti? In umbra lui racoroasa, pe terasa berariei puteau fi asezate citeva mese, altele ramineau racorite de umbra subtire a plopilor. Citeva erau batute de soarele intens - asezat la ele, puteai sa bei o bere rece si in acelasi timp sa te lasi supt de arsita marina. Mesele nu erau toate ocupate. Masa de linga butoi, acoperita cu o fata de masa alba, pe care se afla o cutie de carton pentru bani si un chitantier, era si ea umbrita de dud. Amatorii de vin apareau mai ales spre sfirsitul zilei de plaja. In vreme ce plaja era aglomerata, aici, acum, era liniste. Fata care avea in grija butoiul cu vin, in lipsa de clienti, rasfoia o revista cu multe ilustratii. De la barul pe care erau expuse tot felul de butelii o striga o alta fata:
- Ibi, daca apare Cecilia, spune-i c-am iesit pe plaja, sa-l caut pe
Glasul fetei fu acoperit de clinchetul unui clopotel prin care o birja de promenada isi anunta sosirea, tragind in locul de oprire din apropierea berariei.
- Esti buna, Ibi, sa-i spui?, relua fata de la bar, poate mai mult ca sa se afle in vorba, caci nu se misca inca de unde se afla, ci continua sa-si aranjeze parul bogat, negru, privindu-se, nepasatoare si afectata, in oglinda oferita de vitrina cu produse de patiserie. Era o fata bine facuta, inalta, cu picioare lungi si gesturi dezinvolte.
- Sa fie oare chiar trecut de trei, Sanda? intreba Ibi consultindu-si in acelasi timp propriul ceas-bratara, ca si cum nu ar fi avut incredere in el. Preocupata de confirmarea orei, paru ca nu acorda nici o atentie rugamintii colegei ei de la bar; continua sa rasfoiasca revista ei ilustrata.
Sanda nu raspunse nici ea si nici nu se grabi s-o ia spre plaja. Isi mai cerceta o data bluza alba, dantelata, fusta scurta croita dintr-un material bleu-marin, isi puse si isi lua de cateva ori ochelarii de soare de la ochi, parind convinsa ca trebuie sa fie foarte nemultumita de propria persoana, apoi incepu iarasi sa se ocupe de coafura.
Nu termina cu aceste indeletniciri cind aparu Cecilia - firava, blonda si aeriana - si o invita sa o urmeze la masa unde citea Ibi. In urma lor, iesi grabit din berarie un baiat imbracat intr-un fel de costum de aceeasi culoare cu fustele fetelor. Nu era o uniforma obisnuita de scolar, dar semana destul de mult cu asa ceva. Erau, probabil, toti patru elevi la un liceu comercial si aici, pe terasa acestei berarii putin pretentioase, isi faceau ucenicia de vara.
Tinarul se aseza grabit, primul, pe unul dintre cele doua scaune libere aflate linga masa si, cum si celalalt scaun fusese ocupat indata de Cecilia, o invita pe Sanda sa i se aseze pe genunchi. Era mai degraba scund si avea o fata cabalina, indrazneata, cu nas si buze de minz, parul foarte negru, cret, tuns scurt, iar pielea intunecata si ea la culoare. Era pus pe sotii; probabil incerca sa vada cit de departe puteau fi duse gindurile lui nocturne. Dar Sanda nu-i facu jocul.
- Fii baiat dragut, Costele, si nu-ti incerca talentele pe nervii mei!
- Sanda, spune-mi, te rog, cit e ora la ceasul tau? intreba din nou Ibi.
- Daca esti dornic de nazbitii, ocupa-te de Cecilia! continua Sanda, adresindu-se lui Costel. E mult mai cooperanta decit mine E trei, trei si cinci ! spuse apoi, indreptindu-si atentia spre Ibi.
Cecilia, intr-adevar, se aseza in bratele lui Costel, se lasa strinsa de el si chiar ii permise sa-si apropie buzele lui de minz de gitul ei alb, nebronzat, sa si le ascunda pentru citeva secunde in zulufii parului cinepiu. Apoi se retrase pe scaunul ei, privindu-i pe toti cu aceeasi privire derutanta a ochilor ei verzi.
Dar Cecilia nu se aseza pe genunchii lui Costel de dragul acestuia; voia sa-l vada mai bine pe strain si sa afle daca ii cauta intr-adevar privirea. Privirea ei.
Intre masa de sub dud si masa la care se afla Strainul nu mai erau decat doua mese, care ramineau in continuare libere. Era asezat cu fata spre dud, si nu stiai daca alese aceasta pozitie ca sa admire pomul singuratic, masiv, greu de frunzele lui colorate intens intr-un verde intunecat, sau ca sa-si fereasca privirea de forfota dezordonata a statiei de oprire a birjelor. In spatele lui opreau birjele goale, trase de caii lor impopotanati, si apoi plecau incarcate de turistii dornici sa parcurga drumurile de coasta in sunetul ritmic si straniu al copitelor incinse de asfaltul fierbinte. Mai departe, peste sosea, se vedea herghelia - cite un baiat imbracat in niste haine ponosite, cu capul descoperit si cu picioarele goale, ducea de capastru un cal docil incalecat de vreo fetita sau de vreo doamna stafidita ale carei pulpe moi se lipeau de greabanul transpirat al animalului. Daca dorea, "strainul" isi putea odihni privirea lasind-o sa alunece pe aleea ce ducea spre plaja, unde, prin spatiul ingust dintre doua cladiri, se facea zarita dunga ingusta de albastru racoros al marii.
Putea sa-l cheme foarte bine Teo, sau Sory Ceea ce o izbise de la bun inceput pe Cecilia era "aerul" straniu al prezentei lui, fapt ce o determinase imediat sa-l socoteasca un strain, identitate ciudata avind in vedere ca majoritatea persoanelor de acolo - de pe terasa, din magazine sau dugheni, de la hotel - erau turisti, adica "straini", veniti aici de la distante mai mici sau mai mari. Pe cap purta o palarie de paie innegrita de vreme, cu borurile roase. Era imbracat intr-un maieu galben decolorat si o pereche de blugi rupti la genunchi si zdrentuiti jos. In picioare nu avea nimic. Umbla descult. Parul, cit ii iesea de sub palarie, ii era roscat, ciufulit sau cirliontat, ochii - din cit isi putea da seama Cecilia ghicindu-i de la o anumita distanta -ii erau verzi-galbui iar barba o avea nerasa de vreo saptamina - crescuta pe o fata prelunga, cu trasaturi nordice. Era foarte bronzat, avea pectoralii foarte bine dezvoltati - de la haltere sau de la visle? - dar nu parea sa treaca de 1,70 inaltime. Sa fi avut treizeci, patruzeci sau chiar cincizeci de ani? N-aveai cum sa-ti dai seama. Pe un scaun alaturat abandonase o sacosa decolorata si ea de soare, cindva neagra, patata cu urme de sare si avind inca mult nisip ramas lipit la incretituri. Sorbea rar din halba lui de bere ieftina si trimitea spre Cecilia priviri cind furise, cind directe.
O dorea? O dorea asa, de la prima vedere? Pe Cecilia n-o deranja o asemenea constatare. N-avea sanii atit de mari ca ai Sandei, dar stia ca sunt atragatori si ca nu oricine are norocul unor ochi verzi ca ai ei. Anul trecut, cind s-a supus unui test in vederea prezentarii la un posibil concurs pentru actorie, regizorul - dupa examen, seara - i-a spus ca are un corp fluid. Acum, privindu-l pe Grig - sau cum l-o fi chemat - isi dadea seama ca si despre el s-ar putea spune ca are un trup fluid. Si ca, in felul lui de a fi, are ceva din razvratirea cu care ea isi poarta parul cinepiu, pieptanat cu multi zulufi si cu care brizei marine ii placea atit de mult sa se joace cind Cecilia hoinarea pe plaja.


Dar nu! Prezenta lui intriga. Cirpele acelea de haine le aruncase pe el deliberat - ca un actor care vrea sa epateze - sau nu era decit un nenorocit oarecare, care nu gasise in buzunar decit citeva monezi cu care sa-si plateasca o bere? Si nu stiai daca oboseala sau un alt motiv, obscur, il doborase pe scaunul metalic, alb, sau cauta sa se ascunda din pura placere intr-un anonimat total, intarit de forfota si de caldura. De ce indraznea, nefericitul, sa-i caute mereu ochii? Daca ea ar avea un castel, l-ar angaja cel mult ca mecanic pentru garaj sau fochist la cazanele pentru incalzire. I-ar putea duce calul de dirlogi cind ea ar face echitatie!
Costel reusise s-o induplece si pe Sanda sa i se aseze pe genunchi. Sanda se lasa cuprinsa de bratele lui, dar protesta imediat si incerca sa-l loveasca, in joaca sau serios, nu puteai sti, si chiar atunci - cum bine isi daduse seama Cecilia - ochii lui Grig si zimbetul lui tisnit de pe buze prin barba nerasa spusera:
"- Dezbrac-o, ma, si f, mama ma-si de putoare!"
Asta spusera ochii lui, sau ceva aproximativ, dar cu o evidenta de netagaduit, si zimbetul taios ramase citeva clipe pe buze sa sprijine o asemenea afirmatie. O vulgaritate rascolitoare!
La o masa ocupata intre dud si bar, vreo cinci pescari de la cherhana isi sorbeau berea galagiosi.
- Acu', ca-i democratie, de ce-as ascunde ca m-am iubit cindva cu Lolita? spunea unul mai tanar. Si ce-i daca era maritata? Chestia era sa n-ajungi cu asemenea ilegalitati in dosarul de la securitate, nu?
Cecilia isi odihni o vreme ochii pe grupul de pescari. Gandurile ii erau ravasite. Nu-i asculta ce vorbeau. Nu ei o interesau. Si nici macar Grig. Sau se insela? Oare Sandei ii chiar faceau placere apropourile lui Costel, sau incerca sa-si omoare timpul pina se va intalni cu italianul ei? Costel ar fi vrut, probabil, si el altceva, nu doar sa se hirjoneasca, plictisindu-i pe toti cu aluziile lui gratuite. Ar reusi sa faca neuitata o noapte petrecuta cu Sanda? S-o faca pe Sanda sa-l uite pe italian?
- Mie nu-mi spune nimeni inca o data cit e ceasul! spuse Ibi pe un ton plingacios, continuand sa rasfoiasca revista.
Fiecare dorea altceva. Numai Grig nu parea sa doreasca ceva anume. Nu facea decit sa-si soarba berea nesfirsita si sa o caute din cind in cind din ochi pe Cecilia. Nu era plictisit. Nu era nicicum. Poate cazuse intr-un hatis, din care nu mai stia cum sa iasa si era disperat si incerca sa ascunda in anonimat o asemenea disperare. Incerca sa se aghete de ea, de Cecilia, ca sa-si gaseasca o directie, ca sa-si fixeze un punct de reper? Atentia lui o apasa, o sufoca. Nu-i va permite! Nu, nu, nu-si va permite! E scandalos sa se lase legata prin fire nevazute de un necunoscut!
Cersetorul De-i cauti in sacosa, sigur gasesti lucruri ce i-au fost oferite din mila. Numai privirea, privirea lui, atunci cind nu era vulgara si nu le dezbraca, pe ea si prietenele ei, da, atunci privirea lui era foarte inteligenta. Cit de repede trecea de la vulgaritate la inteligenta si visare! Iti venea sa rizi, dar, daca citeai in asemenea momente, in momentele bune ale prezentei lui, daca-i citeai atunci ochii si expresia fetei, trebuia sa recunosti ca erau mobilizate de o minte foarte vie, sclipitoare. Da, asta era termenul - sclipitoare -, termenul comun si exact. N-o lasa sufletul sa i se faca mila de el, caci nu era un om de care sa-ti fie mila. O apasa pe suflet, greu, prezenta asta a lui. Si nu-si mai termina berea din halba ! Cecilia isi forta privirea sa se fixeze asupra grupului de pescari si incerca sa se faca preocupata de povestea lor.
- Am fost la cherhana, continua un pescar batrin. Mai trec asa, pe la vechea cherhana, de unde-am iesit la pensie. Trec sa mai vad barcile. Imbatrinesc si ele. Imbatrinesc mai incet decit noi. Era tirziu si, la bucatarie, am mincat niste ciorba. Ziceau s-o gust. Voiau s-o arunce si mi-am pus un polonic. Da' nu Ciorba de peste e buna cu multe verdeturi. Asa Nu
Cecilia isi privi inelul de la mina stinga. Il cumparase foarte ieftin de la o taraba. Piatra lui falsa, verde, se asorta cu ochii ei. O inimioara verde. Isi privi bratele. Peste un an sau doi nu vor fi chiar atit de subtiri. Ii placeau bratele ei, dar le-ar fi dorit putin, foarte putin mai implinite. Isi cerceta incheieturile miinilor. Acolo unde o vreme bratara ceasului protejase pielea, aceasta era mai putin arsa de soare. Inca o saptamana de umblat prin soare si diferentele de bronz al pielii de pe brat o sa dispara. Daca Grig ar fi mai aproape, desigur c-ar profita de ocazie sa-i prinda incheieturile in privirile lui ciudate. I le-ar stringe. S-ar amuza s-o chinuiasca.
Cind isi intoarse privirea la masa lui Grig, Cecilia observa mai intii halba goala. Grig nu se mai afla la masa.
Cecilia cauta o posibila traiectorie a retragerii lui. Preocupata de gindurile ei, nu observa sosirea masinii. Era un Mercedes albastru-ciel, venit pe aleea marginita de dughenile inghesuite ale negustorilor de maruntisuri. Venit dinspre mare. Oprise dincolo de grilajul scund al terasei, in perimetrul desenat inca de umbra dudului. Partea de deasupra a capotei incepuse sa se usuce si sa lase la vedere pete de sare fina, marina, urme de nisip umed, nisip lipit de stergatoare, de parbriz, de geamuri. In zona rotilor, insa, apa de mare mai siroia. La volan se afla chiar ea, Cenusareasa, cu parul ei cinepiu mai decolorat de soare decit al Ceciliei, grizonat de aceeasi sare fina marina, cu pielea spatelui si a umerilor jupuita, dupa cit se putea vedea prin geamul lateral al masinii. Se vedea clar cum se apleaca sa deschida portiera de partea dreapta, ca sa urce Grig, si, intr-o fulgerare, Cecilia crezu ca ii surprinde strainului privirea - i-o fi cautat si el privirea, in mod intentionat? - si putu retine in acea frintura de timp, zimbetul lui subtire, care reusi sa invinga din nou tepii barbii si indiferenta nelinistitoare a fetei. Acum zimbetul lui taios putea sa sublinieze regretul ca Cecilia nu-i acceptase privirile neconditionat, sau poate stiinta regretului Ceciliei ca n-a avut nesabuita si buna inspiratie sa se lege de el mai puternic, sau poate, tot atit de bine, zimbetul acesta insemna persiflare, sau bucuria incheierii unei asteptari plictisitoare, sau, mai mult, bucuria intrarii in sfirsit intr-o conventie fericita
Dar fata strainului ramase numai o clipa intoarsa spre Cecilia. Privi repede inainte, grabit, poate, sa intrerupa o agonie. Si masina porni, pierzandu-se printre birje si turisti, in toropeala dupa-amiezii, anonima si indiferenta.
Ibi isi intrerupse lectura si incepu sa-si racoreasca fata fluturind revista.
- Ce idee inspirata ai tu, Ibi, spuse Cecilia smulgandu-se din gindurile care o sufocau. Orice revista e mai buna s-o folosesti ca evantai decit ca obiect de lectura!
Dupa aceea se ridica, facu citeva miscari ca si cum ar incerca sa-si dezmorteasca trupul, si porni spre tejgheaua berariei.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani