(Personaj de nuvela si personaj de roman)
Alexandru Lapusneanul, protagonistul eponim al nuvelei istorice scrise de Costache Negruzzi, este un personaj real, ce a trait in secolul al XVI-lea, in Moldova, in timp ce Mara, personajul principal al romanului obiectiv omonim, de loan Slaci, este o eroina imaginara, plasata in centrul actiunii desfasurate in secolele XVIIl-XIX, in Ardeal (Arad, Lipova, Radna), incadrarea temporala fiind, asadar, o prima diferentiere.
Principala deosebire intre cele doua personaje tine de apartenenta la specii epice diferite, Alexandru Lapusneanul, protagonist de nuvela istorica si Mara Barzovanu, eroina de roman obiectiv. Asemanarea fundamentala intre cele doua personaje este sustinuta prin trasaturile comune de caracter si anume incapatanarea, hotararea, perseverenta si inteligenta.
O asemanare edenta ar fi ca, atat Mara cat si Alexandru Lapusneanul, sunt adevarati deschizatori de drumuri in literatura romana: Mara este precupeata, "prima femeie capitalist din literatura romana" (N. Manolescu - "Arca lui Noe"), iar Alexandru Lapusneanul ocupa, la randul sau, un loc de exceptie, deoarece este primul protagonist de nuvela istorica si romantica din literatura romana.
Cele doua personaje sunt, de asemenea, eponime si principale, dar. se deosebesc prin faptul ca sunt construite cu modalitati artistice diferite, de aceea pot constitui subiectul unei paralele literare, prin edente asemanari caracteriale cat si importante deosebiri.
O deosebire pregnanta este faptul ca cele doua personaje sunt reprezentative pentru curente literare diferite: Mara este un personaj realist, complex si reprezentativ pentru conceptia artistica a lui Slaci, intreaga creatie a autorului fiind o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pentru pastrarea masurii in toate. Ea isi castiga singura existenta din negustorie, "nde ce poate si cumpara ce gaseste" si, ca o adevarata femeie de afaceri, Mara are un singur scop, acela de a strange bani pentru copin sai si pentru sine, conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata, aceea ca "nde mai bucuros eu castig putin, decat sa ii cloceasca marfa". Alexandru Lapusneanul, eroul operei lui Costache Negruzzi, este un personaj romantic, conturat prin trasaturi puternice de caracter, un personaj exceptional ce actioneaza in imprejurari deosebite. Ca personaj romantic, Lapusneanul este atestat istoric de cronica lui Grigore Ureche, insa unele trasaturi si situatii din nuvela sunt fictionale, tocmai pentru a edentia personalitatea iesita din comun a domnitorului. Atitudini hiperbolizate ca sadismul, cinismul, cruzimea si arta disimularii sunt construite in antiteza cu sensibilitatea excesiva a domnitei Ruxanda, care lesina atunci cand voda ii da "leacul de frica". Scena din Mitropolie sau linsarea lui Motoc nu respecta adevarul istoric, dar completeaza, indirect, structura caracteriala a protagonistului si, prin aceasta, atesta maiestria prozatorului de a transura realitatea prin mijloace artistice.
Situatiile exceptionale in care se contureaza Alexandru Lapusneanul sunt romantice, in timp ce ipostazele in care apare Mara sunt situatii veridice, ce se pot intampla foarte probabil in ata reala. Asadar, scena in care Lapusneanul omoara 47 de boieri este una exceptionala prin olenta faptelor si a imaginilor impresionante. Moartea olenta, prin otrare a lui Lapusneanul de catre chiar blanda lui sotie, este tot de factura romantica. Mara este un personaj realist datorita trasaturilor sale specifice pentru o mama, pentru o taranca ardeleanca ce traieste intr-o zona cu mai multe etnii. Cei doi protagonisti se aseamana prin incapatanarea, hotararea si perseverenta de care dau dovada. Astfel, Lapusneanul este hotarat si nu se abate din drumul pe care si 1-a trasat cu atenta rigurozitate, acela de a reveni pe tronul Moldovei si de a se razbuna peboieri, in timp ce dorinta Marei este aceea de a avea o pozitie mai_buna in societate, cu ajutorul banilor pe care ii strange cu inteligenta si staruinta.
. Atat Mara cat si Lapusneanul sunt personaje autoritare, cu o inteligenta izvorata din experienta de ata, eroul operei lui Costache Negruzzi fiind capabil sa puna la punct numeroase uri de razbunare ca leacul de frica, omorarea lui Motoc, in timp ce Mara, cu un simt practic dezvoltat, stie sa faca negustorie, sa isi vanda marfa si sa adune atatia bani, incst sa dena o persoana respectata in societate.
O alta deosebire importanta intre cele doua personaje este modul in care acestea sunt construite. Alexandru Lapusneanul este modelat cu ajutomlurilor de stil, procedeu propriu romantismului (antiteza, epitete, metafore, atii si hiperbole), in timp ce la Mara acestea sunt folosite cu moderatie, numai atunci cand trebuie conturate trasaturi realiste.
Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica si spirit ndicativ, trasaturi ce reies indirect, din faptele si vorbele personajului, in timp ce Mara, de asemenea caracterizata indirect, este o femeie apriga, cu un ascutit simt al demnitatii, fiind o fire energica si ambitioasa. Mara se hotaraste sa stranga bani ca sa scape de saracie si sa-si creasca cei doi copii, pe Trica si Persida, ascunzand sub masca asprimii o mare sensibilitate, suferind de fiecare data cand unul dintre ei trece prin dificultati si fiind totdeauna de partea lor.
Un mijloc de caracterizare folosit pentru a contura indirect personajele in ambele opere, sunt gandurile acestora. in cazul Marei, gandurile sunt controlate de logica si in relatie directa cu imprejurarile concrete ale etii reale, in timp ce Lapusneanul are doar impulsuri de razbunare, de chinuire a boierilor, total desprinse de realitate. Reactiile- lui Lapusneanul sunt imprezibile, surprinzatoare, iar ale Marei sunt dominate de controlul ratiunii prin analizarea situatiilor.
Trasaturile Marei si ale domnitorului reies in mod indirect si din relatiile cu celelalte personaje. Prin atitudinea fata de boieri, Lapusneanul se defineste un spirit ndicativ, crud si egoist. El adunase oaste si venise in Moldova sa ocupe tronul pentru a doua oara cu singura motivatie de a se razbuna pe toti boierii care il tradasera in prima domnie. In relatia cu Motoc, voda se dovedeste inteligent si clean totodata, 11 tine pe boier alaturi, dupa principiul dusmanul trebuie supravegheat indeaproape, apoi scapa de el la prima ocazie ita, atunci cand il da multimii sa-l linseze. Mara este un permanent sprijin moral pentru fata ei, atunci cand casnicia acesteia este in declin, are o personalitate puternica, darza, si tenace, acela de a castiga bani munciti, pentru a avea un statut social si material solid.
Caracterizarea directa facuta de naratorul omniscient este un alt mijloc reprezentativ de construire a personajelor, dar reliefat in mod diferit. Astfel, Negruzzi contureaza direct prin redarea gesturilor si a mimicii personajului atat forta de disimulare -"in minutul acela el era foarte galben la fata, ca si racla sfantului ar fi tresarit" - cat si ura permanenta care ii determina comportamentul - "sangele intr-insul incepu a fierbe". Portretul fizic al Marei, realizat cu detalii de catre naratorul omniscient este personalizat tot prin caracterizare directa si trimite sugestiv la trasaturile morale: "Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", Mara sta toata ziua, "neobosita si energica", la tejgheaua plina de poame, de turta dulce si peste.
Naratorul, in ambele opere, are un rol important. in "Alexandru Lapusneanul " acesta percepe mult mai emotional opera si personajele avand influente puternice asupra sensibilitatii spirituale, in timp ce in "Mara" naratarul se poate identifica emotional cu eroina, cu mediul in care traieste aceasta si cu situatiile relatate, adesea avand rol moralizator, in concluzie, Mara intruneste toate rtutile ce compun ziunea etica a lui Slaci, care construieste astfel o eroina demna de toata pretuirea si fata de care are simpatie si intelegere, pe cand Alexandru Lapusneanul infatiseaza perfect tipul domnitorului tiran, crud si cu un puternic spirit ndicativ. Fiecare dintre cele doua personaje este reprezentativ pentru curentul literar in care se inscrie, romantismul si realismul, pentru epoca pe care o reprezinta scriitorii Costache Negruzzi si Ioan Slaci, dar mai ales pentru particularitatile de construire a caracterelor.
