ARDERE DE TOT - Volum de versuri de Ileana Malancioiu. Aparut la Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1976, 61 p.
Se regasesc, in Ardere de tot, iara schimbari spectaculoase, constantele poetice care fac din Ileana Mălăncioiu o voce distincta, interesanta, a liricii contemporane; ceea ce toate comentariile critice ale cartilor sale par sa afirme, subiacent, este ca fascinatia acestei voci rezida tocmai in constanta sa, in capacitatea de a ivi, mereu, alte rezonante acelorasi teme (eros si thanatos) si scenarii (orfice, sacrificiale, biblice), rostite in aceeasi sfera lexicala (Marian Popa o numea "cunoastere a realitatilor primare prin forja cuvintelor primare, ale blestemului, descin-tecului si rugaciunii").
In termenii lui Ov. S. Crohmalniceanu, atrage in versurile Ileana Mălăncioiu "disproportia profunzimii atinse, prin comparatie cu mijloacele intrebuintate".
Ardere de tot cuprinde un ciclu de poeme-scenarii. Unele dintre ele, de esenta livresca, investesc textul preexistent cu valente mitice si nu ezita in a-i schimba miza simbolica. Astfel, legendara "piramida de capete a Lapusnea-nului" devine prilej de a transcrie perspectiva feminina asupra unei relatii a eului cu divinitatea (ambiguu, zeu si partener pentru jocul sacrificial al iubirii): "ci iata piramida domnului alexandru lapusneanul/ deasupra sta capul unui logofat mare/ mi s-a dat un leac de frica dar eu tot femeie sunt/ si in nestire cat in pamint// domnul imi spune ca nu mai omoara/ domnul ma roaga sa cred in cuvintul lui/ si intru adevar numai din cind in cind/ mai scoate cite-un ochi al nu stiu cui" {piramida).
Reapare scenariul predilect in erotica poetei, acela al indragostitei Irodiada-Salomeea si al taierii capului lui Ioan (barbatul sacrificat - virilitate divina, amenintatoare - caruia dansul ritualic al femeii ii traduce sacralitatea in senzualitate): "sa nu arati ca ti-e frica mi-a spus/ sa pari linistita in gind sa numeri/ si-n vreme ce el crede ca il saruti/ ii vei desprinde capul de pe umeri" (sa nu arati ca ti-e frica); cel decapitat pastreaza nuantele "mortului frumos cu ochii vii" din traditia, la noi, a eroticii posteminesciene, insa tablourile (adevarate "tablouri de gen", intre hieratismul artei crestinismului timpuriu si manierismul plasticii Jugendstil pe aceasta tema) sunt adesea repetitive, construite din proiectii cumulative pe acelasi simbol: "atunci a venit si ea ca salomeea si a luat in tacere/ capul tau pus pe tipsie si a jucat/ cu el in fata imparatului desi nu il taiase ea/ si desi nici nu stia ca a fost taiat// si vazind-o el cum joaca in fala lui/ cu capul tau ca al slinlului de altadata/ chiar daca nu stia ca a fost retezat/ a hotarit ca este necurata// si a pus sa fie spalata cu apele sale/ si tinuta sapte zile in singuratate/ dar si-acolo ochii tai de mori frumos/ inca asteptau sa i s-arate" (atunci a venii si ea).
Erotica se construieste in consecinta intr-o suita de scenarii proiective, posibile "existente impreuna" (in care barbatul e frumos, puternic si mort, iar femeia-eu pacatoasa, speriata, slaba, dar vie), dcrealizaic de plasarea verbelor lor, mereu, la trecut: "as li vrut sa ma-ndrept calrc line ca si cum te-as sti de demult/ de undeva dinlr-o alta viata si apoi sa nu mai stiu ce sa lac/ si-abia atunci sa vina chiar el si sa ne biaecuvinteze a.sa cum a binecuvintat pe rebeca si pe isaac" (dorinta). n strinsa legatura cu o atare viziune asupra crosului, poeta privilegiaza - intre scenariile sacriliciale - pe acela al mortii semintei; poate regasind intr-insul fericita intilnire a filonului biblic cu traditia misteriilor antice, itl est - un principiu de coeziune pentru evantaiul amplu de mituri reluate in poezia sa. Chiar peisajul cel mai benign (din specia pastelurilor) se constituie spre. a inscena ritul nuntii .si renasterii vegetale; "aer proaspat cu miros de vita dezgropata/ si cu pomii varuiti la porji/ am intrat din nou in primavara/ cu aceleasi visuri si cu citiva morti// ingropam saminta mai adine/ s-o ferim de pasari si de ger/ s-au lasat mormintele, da frunza/ sufletele poate au ajuns in cer" (pastel). Vegetatia inseamna vitalitate, termen de altminteri fundamental si in definirea feminitatii dominante a universului, ca si a viziunii poetice. Dincolo de resemanlizarea unor toposuri, de redescoperirea resurselor poetice ale limbajului obligat oii ale mitului, incitanla esle, in Ardere de tot, schimbarea de perspectiva, pusa programatic sub accent. Eid liric esle - se vrea, se construieste, se rosteste feminin, /«jurul feminitatii afirmate ca o victorie (a naturii renascind din propria moarte); dar si ca un pacat (al Salomeii, de pilda) graviteaza constelatia de arhetipuri apa-vegelatie-nioaite-seva-pamint.
Lung-descripliva adesea, poezia Ileana Mălăncioiu creeaza, in Ardere de toi, impresia ca se hraneste din placerea propriei contemplatii. Dupa expresia lui Eugen Simion, Ardere de iul esle "cartea in care spiritul poetic atinge deplina maturitate, nu modifica in esenta temele, nici tonul in continuare elegiac, cu asprimi si, din loc in loc, discordante care abal fluxul liric si dau bocetului mindru o nota de violenta biblica. // Suferinta erotica si-a depasit, cum zice chiar Ileana Mălăncioiu , (inului, timpul devora spatiul sau invers. important fiind acest sentiment de durere coplesitoare, de plinsel general, profetic". Daca nu se poate spune ca aduce modificari fundamentale in configuratia liricii Ileana Mălăncioiu , volumul de fala poale fi considerai, in schimb, o fericita confirmare a liniilor de forta ale acesteia.
