Prima nuvela istorica din literatura romana, \"Alexandru Lapusneanul\" de Costache Negruzzi (1808-l868), apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar al revistei \"Dacia literara\", inscriindu-se intr-una dintre directiile romantice imprimate de programul acesteia, \"Introductie\", conceput de Mihail Kogalniceanu si anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspira, in principal, din cronica lui Grigore Ureche, asadar din trecutul istoric al romanilor.
Prozatorul imbina realitatea istorica si fictiunea, tema romantica a nuvelei ilustrand evenimentele istorice \"si cele plasmuite din-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-l569) in Tara Moldovei.
Ca specie epica, nuvela are un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, concentrat, intre domnitor si boierii tradatori; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint si viguros, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta o intriga riguros construita, cu fapte verosimile, accentul fiind pus mai mult pe definirea protagonistului decat pe actiune, and o evidenta tendinta spre obiectire aperspectivei narative.
Structura narati a nuvelei este simetrica si riguros construita, cu un echilibru solid, fiind organizata in patru module, fiecare purtand un motto semnificativ pentru continutul acestuia:
. \"Daca voi nu ma vreti, eu vreu\" - replica apartine lui Alexandru Lapusneanul, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul Moldovei, adresat lui de catre boierii veniti sa-l intampine;
. \"Ai sa dai sama, doamna!\" - amenintare rostita de du unui boier ucis de Lapusneanul si adresata doamnei Ruxanda, sotia, domnitorului;
. \"Capul lui Motoc vrem\" - strigatul norodului, venit ia Curtea domneasca sa se ga de asuprirea boierilor, de saracie, de foamete, de viata lor insuporila;
. \"De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu\" - sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanul, aflat pe patul de suferinta, ca avertisment impotri celor care-l calugaJfcera.
Compozitia narati reuneste mai multe curente literare: clasicismul, definit de simetrie si de echilibrul solid al nuvelei; romantismul, reprezentat atat de psihologia si tragismul protagonistului, cat si de scenele cutremuratoare; realismul, ilustrat de aderul istoric al celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul.
(Constructia si momentele subiectului)
Actiunea se bazeaza pe conflictul bine evidentiat dintre domnitor si boierii care-l tradasera in prima domnie si-l silisera sa paraseasca tronul Moldovei. Naratorul obiectiv si omniscient (heterodiegetic) si naratiunea la persoana a IH-a, cu focalizare zero definesc viziunea narati \"dindarat\" a nuvelei. Modalitatea narati (situatia diegetica) se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului obiectiv, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente si caracterul obiectiv al nuvelei, desi vocea auctoriala face adesea aprecieri despre personaje (\"tiran\", \"uratul caracter\", \"gingasa Ruxanda\").
Timpul narativ este cronologic, bazat pe relatarea in ordine a derularii evenimentelor situate intr-un trecut istoric, iar spatiul narativ este real, Moldo secolului al XVI-lea.
Incipitul este reprezentat de informatia cu caracter istoric despre Stefan Tomsa care ucisese cu buzduganul pe Pespot-Voda, ca sa ocupe tronul Moldovei.
Apartenenta la specia nuvela este argumentata si de organizarea discursului epic pe momentele subiectului, Expozitiunea. Sub mottoul \"Daca voi nu ma vreti, eu vreu\", care este si prima secventa a nuvelei, naratorul relateaza episodul venirii lui Alexandru Lapusneanul in Moldo, hotarat sa ocupe, pentru a doua oara, tronul tarii. in prima domnie, el fusese izgonit de catre Despot-voda, ucis la randul sau de catre Stefan Tomsa, care \"acum carmuia tara\". Alexandra Lapusneanul adunase o armata numeroasa, \"sapte mii spahii si vro trei mii oaste de stransura\", cu care venise in Moldo ca sa-l izgoneasca \"pre rapitorul Tomsa\" si sa-si ia inapoi scaunul domnesc, \"pre care nu i-ar fi perdut, de n-ar fi fost ndut de boieri\". Se manifesta astfel un puternic conflict exterior intre fostul domnitor si boierii tradatori. imprejurarile si succesiunea la tron a domnitorilor, asa cum sunt ele prezentate de naratorul obiectiv, constituie fapte reale consemnate de istoria Moldovei.
Boierii care-l tradasera in prima domnie il intampina pe Lapusneanul la granita, aproape de Tecuci: vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Ca mesageri ai \"obstii\", ei vor sa-l convinga sa renunte la tron, deoarece \"tara este linistita\", iar \"norodul nu te vrea, nici te iubeste\".
Intriga este bine evidentiata, Lapusneanul fiind hotarat sa se instaleze pe tronul Moldovei cu orice pret si le raspunde boierilor cu ochii scanteind \"ca un fulger\": \"Daca voi nu ma vreti, eu vreu [] si daca voi nu ma iubiti, eu iubesc pre voi, si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Sa ma intorc? Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapf\'.
Desfasurarea actiunii. Spancioc il ameninta cu faptul ca boierii si Tomsa-voda sunt hotarati sa ceara ajutor \"la unguri, la Iesi si la munteni\" ca sa adune \"osti streine\" pentru a i se impotrivi, apoi apeleaza la formule patriotarde despre \"biata tara\", pe care o vor prada si pustii cei aproape zece mii de turci care-l insoteau pe Lapusneanul ca sa-l sprijine in ocuparea tronului. La intrebarea persiflanta cu ce satura el \"lacomia acestor cete de ani?\", Lapusneanul le raspunde cu o ura imensa, cu o sete de razbunare nestapanita si cu satisfactie nedisimulata: \"Cu averile voastre, nu cu banii taranilor pre care-i jupuiti voi., Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa mulg si eu pre voi\".
Speriat de amenintarile lui Lapusneanul, Motoc cade in genunchi si-l roaga sa nu-i pedepseasca \"dupa faradelegile\" lor, promitandu-i cu viclenie ca, daca renunta la oastea turceasca, atunci \"un fir de par nu se clati din capul inaltimei-tale\". Alexandru nu se lasa pacalit de tertipurile lui Motoc, pe care-l stie \"invechit in zile rele\", deoarece il tradase \"pre Despot, m-ai ndut si pre mine, vei vinde si pre Tomsa\". Cu toate acestea, Lapusneanul ii promite sa-l crute, pentru ca intrigantul ii fi util, ba, mai mult, ii fagaduieste ca \"sabia mea nu se manji in sangele tau\". Primul gand al lui Motoc este de a se duce la Constantinopol ca sa impiedice intronarea lui Lapusneanul, dar isi da seama ca acesta \"venea cu.insusi invoirea Portii\", asa ca decide sa i se alature cu umilinta si-i saruta mana \"asemenea canelui care, in loc sa muste, linge mana care-l bate\".
A doua secventa narati are ca motto \"Ai sa dai sama, doamna! \" si incepe cu inscaunarea lui Lapusneanul, care nu intampina nicio piedica, deoarece Tomsa fugise in Valahia. El este primit de norod \"cu bucurie si nadejde\", insa boierii sunt inspaimantati, fiind constienti ca poporul \"ii uraste\", iar noul domn \"nu-i iubeste\". Lapusneanul arde toate cetatile Moldovei, in afara de Hotin, cu scopul de a starpi \"cuiburile feudalitatii\", apoi trece la pedepsirea aspra a boierilor, carora le ia averile si le taie capetele, iar \"la cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica gere [], capul vinotului se spanzura in poarta curtii [] si el nu apuca sa putrezeasca, cand alt cap ii lua locul\". Episodul ilustreaza latura istorica a nuvelei, intrucat ilustreaza fapte reale, consemnate in cronica. O alta masura inteligenta a domnitorului este aceea ca isi alcatuieste garda personala din mercenari albanezi, sarbi, unguri, izgoniti din tarile de origine \"pentru relele lor fapte\", venetici care nu au relatii cu boierii moldoveni si pe care ii plateste bine ca sa-l apere.
Doamna Ruxanda, sotia lui Lapusneanul si fiica \"bunului Petru Rares\", inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau, il roaga sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile, fiind impresionata de cuvintele duvei unui boier ucis, care o amenintase \"Ai sa dai sama, doamna!\", pentru ca \"barbatul tau ne taie parintii, barbatii si fratii\". Desi uimit de vizita sotiei sale, Lapusneanul se poarta cu delicatete, o saruta pe frunte si o asaza pe genunchii sai ca sa afle motivul acestei indrazneli. Ruxanda ii saruta mana, apoi, cu lacrimi in ochi, ii povesteste despre du boierului ucis care o amenintase si-l implora sa opreasca sangeroasele razbunari, pentru ca si el este muritor si \"ai sa dai seama\". Lapusneanul izbucneste cu manie si mana sa cauta pumnalul la cingatoare, dar isi stapaneste pornirea violenta, gandindu-sp, probabil, la ziua carid ii ucide pe toti boierii la un loc. Cu un zambet perfid, Lapusneanul ii promite ca de poimaine nu mai vedea omoruri si capete taiate si ca ii da \"un leac de frica\". Voda o trimite, apoi, sa-si da de casa si de copii, insa o roaga sa porunceasca mancaruri alese pentru un ospat de a doua zi, cand da \"masa mare boierilor\". Acest episod este in totalitate rodul fictiunii auctoriale.
Prin flashback, naratorul insereaza un ader isteric, o scurta biografie a doamnei Ruxanda, cu trimitere directa la \"hronica\", din care reiese faptul ca, dupa moartea tatalui sau, voievodul Petru Rares, ramasese orfana la o rsta frageda, sub tutela celor doi frati mai mari, Uias si Stefan. Urmand la tron, Ilias se dovedise un desfranat, ba, mai mult, trecuse la mahomedanism, iar fratele sau, Stefan, ocupand tronul dupa el, se dovedi chiar mai rau, saracind tara si fiind un afemeiat nestapanit. Negruzzi citeaza din nou pe cronicar, de aceasta data cu fraza: \"Nu haladuia de raul lui nicio jupaneasa, daca era frumoasa, zice hronicarul in naivitatea sa.\" Stefan fusese ucis de boieri, iar fata este harazita lui Joldea, \"pre care ei il alesesera de domn\". Lapusneanul il biruise pe Joldea, ii taiase nasul si-l trimisese la manastire si, ca sa atraga simpatia poporului, in memoria caruia era inca vie domnia \"bunului Petru Rares\", se insoara el cu fiica acestuia. Destinul doamnei Ruxanda fusese, asadar, dramatic, sufera cand asista la crimele faptuite de sotul ei, \"este trista si tanjitoare, ca floarea espusa arsitii soarelui, ce nu are nimica s-o umbreasca. Ea zuse murind pre parintii sai, privise pre un frate lepadandu-si relegea, si pre celalalt ucis\". Casatorita prin viclenie cu Alexandru Lapusneanul, \"gingasa Ruxanda\" jurase sa-l cinsteasca si sa i se supuna, ba ar fi fost dispusa chiar \"sa-l iubeasca, daca ar fi aflat in el cat de putina simtire omeneasca\".
Punctul culminant incepe odata cu al treilea modul, care are ca motto \"Capul lui Motoc vrem\". in aceasta secventa, episodul de la Mitropolie scoate in evidenta perfidia feroce a personajului si tine de fictiunea auctoriala.
Alexandru Lapusneanul \"facuse de stire tuturor boierilor\" sa participe impreuna la slujba de la Mitropolie, dupa care erau cu totii invitati \"sa pranzeasca la curte\", cu scopul de a impaca pe domnitor cu boierii. Ca niciodata, in ziua aceea Lapusneanul vine la biserica imbracat \"cu toata pompa domneasca\" si, dupa ce a ascultat cu smerenie slujba, \"s-a inchinat pe la icoane [], a sarutat moastele sfantului\", a rostit un discurs emotionant in finalul caruia isi cere tuturor iertare pentru ca a rsat \"sangele multora\", propunandu-le sa traiasca \"de acum in pace, iubindu-ne ca niste frati [] sa ne iertam unii pre altii\", dupa care ii pofteste \"pre boieri sa vie ca sa ospeteze impreuna\".