Alexandru Lapusneanul
(fragment)
"Ceasul pranzului apropiindu-se, boierii incepura a veni calari, intovarasiti fiestecare de cate doua-trei slugi. Luau seama insa ca curtea era plina de lefecii inarmati si ca patru tunuri sta indreptate spre poarta; dar socoteau ca sunt puse pentru a serba, dupa obicei, ceremonia prin salve. Unii poate ca si prepuneau vreo cursa, dar odata Intrand, nu se mai putea inturna; caci portile erau strajuite si pazitorii porunciti a nu lasa sa iasa nime.
Adunandu-se boierii, 47 la numar, Lapusneanul se puse in capul mesii, avand in dreapta pre logofatul Trotusan, si in stanga pre vornicul Motoc. incepura a zice1 din surle; si bucatele se adusera pe masa.
In Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese inca moda mancarilor alese. Cel mai mare ospat se cuprindea in cateva feluri de bucate. Dupa borsul polonez, veneau mancari grecesti ferte cu verdeturi, care pluteau in unt; apoi pilaful turcesc, si, in sfarsit, fripturile cosmopolite. Panza mesii si servetele erau de filaliu2 tesute in casa. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerile si paharele erau de argint. Pe langa parete sta asezate in rand mai multe ulcioare pantecoase, pline de vin de Odobesti si de Cotnar, si la spatele fiestecaruia boier dvorea3 cate o sluga, care dreqea. Toate aceste slugi erau inarmate.
In curte, pe langa doua junei si patru berbeci fripti, erau trei poloboace desfundate, pline de vin: slujitorii mancau si beau; boierii mancau si beau. Acum capetele incepusera a se infierbanta: vinul isi facea lucrarea. Boierii inchinau si urau pe domn cu vivate zgomotoase, la care raspundeau lefeciii prin chiote si tunurile prin bubuit.
Acum era aproape a se scula de la masa, cand Veverita, radica paharul si inchinand zise:
- Sa traiesti intru multi ani, maria-ta! sa stapanesti tara in pace si milostivul Dumnezeu sa te intareasca in gandul ce ai pus de a nu mai strica^ pre boieri si a bantui norodul
N-apuca sa sfarseasca, caci buzduganul armasului, lovindu-l drept in frunte, il dobori la pamant.
- A! voi ocarati pre domnul vostru! striga acesta; la ei, flacai!
In minut, toti slujitorii de pe la spatele boierilor, scotand junghiurile, ii lovira si alti ostasi, adusi de capitanul de lefecii, intrara si napustira cu sabiile in ei. Cat pentru Lapusneanul, el luase pre Motoc de mana si se trasera langa o fereastra, deschisa, de unde privea macelaria ce incepuse. El radea; iar Motoc, silindu-se a rade ca sa placa stapanului, simtea parul zbarlindu-i-se pe cap si dintii sai clantaind. Si cu adevarat era groaza a privi aceasta scena sangeroasa. inchipuiasca-si cineva intr-o sala de cinci stanjini lunga si de patru lata, o suta si mai multi oameni, ucigasi si hotarati spre ucidere, calai si osanditi, luptandu-se unii cu furia desnadejdei si altii cu aprinderea betiei. Boierii, neavand nici o grija, surprinsi misaleste pe din dos, fara arme, cadeau far-a se mai inprotivi. Cei mai batrani mureau facandu-si cruce; multi insa din cei mai juni se aparau cu turbare; scaunele, talgerele, tacamurile mesii se faceau arme in mana lor; unii, desi raniti, se inclestau cu furie de gatul ucigasilor, si, nesocotind ranele ce priimeau, ii strangeau pan-ii inaduseau. Daca vreunul apuca vreo sabie, isi vindea scump viata. Multi lefecii perira, dar, in sfarsit, nu mai ramasa nici un boier viu. Patruzeci si sapte de trupuri zaceau pe parchet! in lupta si tranta aceasta, masa se rasturnase; ulcioarele se sparsesera si vinul amestecat cu sange facuse o balta pe lespezile salei.
Odata cu omorul de sus, incepuse uciderea si in curte. Slugile boierilor, vazandu-se lovite fara veste de soldati, plecara de fuga. Putini care scapara cu viata, apucand a sari peste ziduri, dasa larma pe la casele boierilor; si invitand pre alte slugi si oameni boieresti, burzuluisera2 norodul, si tot orasul alergase la poarta curtii, pre care incepuse a o taia cu securile. Ostasii ametiti de betie faceau numai o slaba inprotivire. Gloata se intarta din mult in mai mult."
|
Fragmentul apartine celei de-a treia parti a nuvelei lui Negruzzi, avand ca moto Capul lui Motoc vrem Dorind sa confere scenei "macelului" veridicitate, naratorul tinde catre o maxima obiectivitate. Prezenta masiva a "lefeciilor inarmati" anticipeaza crunta razbunare a lui Lapusneanul. Numarul boierilor ucisi de domnitor, 47 conform cronicii lui Ureche, e enuntat lapidar, la fel ca si dispunerea locurilor la masa, cu Lapusneanul sezand intre "logofatul Trotusan" si "vornicul Motoc".
Aducerea "bucatelor" ii ofera naratorului prilejul sa deschida o acolada, discursul transgresand spre vocea auctoriala. E o paranteza in care Negruzzi face un scurt inventar al "felurilor de bucate", accentuand ideea ca "pe vremea aceea, nu se introdusese inca moda mancarurilor alese." Atmosfera ospatului impacarii contrasteaza puternic cu sangeroasa fapta ce va urma. De altfel, tensiunea epica se realizeaza prin situarea contrapunctica a evenimentelor. Ospatului, expresie a bucuriei omenesti, i se opune macelul. Apoi, intruchiparii diavolesti a lui Lapusneanul i se contrapune spaima nemarginita a lui Motoc. Revenind, ospatul pare a-si urma cursul, naratorul chiar intarind simplitatea voioasa a gesturilor care insotesc petrecerea: "slujitorii mancau si beau; boierii mancau si beau". impacarea pare a se fi realizat intre boieri si domnitor. Cand "vinul isi facea lucrarea" cu osardie, Veverita ridica paharul si inchina pentru domnitor. Este insa semnalul de inceput al macelului: armasul ii indeamna pe osteni sa-i omoare pe boierii cu care pana atunci petrecuse. De un cinism dus pana la vecinatatea cu dementa, Lapusneanul il trage deoparte pe Motoc, dubland miza cruntei sale razbunari: el priveste si macelul, dar si pe boierul care, inspaimantat la culme, cauta sa-i faca pe plac. Scena pro-priu-zisa a rafuielii debuteaza cu invitatia naratorului, adresata cititorului implicit, de a "vedea" intamplarile: "inchipuiasca-si cineva intr-o sala de cinci stanjeni lunga" Invitatia e urmata de cresterea gradata a ritmului naratiunii care surprinde cu siguranta amanuntele unei lupte inegale, in care violentei "lefeciilor" i se opune disperarea boierilor.
Constructia magistrala a fragmentului se observa si din relevanta pe care o au cateva corespondente epice: ospatul, la care "vinul isi facea lucrarea" si care se sfarseste tragic, cu imaginea ulcioarelor sparte, cu "vinul amestecat cu sange" ce "facuse o balta pe lespezile salei." Momentul e unul al furiilor dezlantuite. Setea de razbunare a lui Lapusneanul se propaga nu numai in curtea palatului domnesc, ci si in afara portilor lui. Violenta abil mascata sub pretextul ospatului declanseaza furia oarba a "gloatei" care se repede la portile palatului pentru a-si cere dreptatea.
Naratiunea se organizeaza circular, in "unde concentrice". intr-un prim cerc se afla Lapusneanul si Motoc, situati insa intr-un raport de inegalitate: primul e cel care si-a planuit razbunarea si isi duce cu siguranta dementa planul la capat. Al doilea e victima ce se indreapta incet-incet catre moarte in chinurile si spaimele cinic-maiestrit gandite de Lapusneanul. Al doilea cerc e reprezentat de lefecii si boieri. Si aici situatia este inegala: primii duc la capat razbunarea domnitorului in timp ce boierii, dezarmati, se lupta doar cu ineficientele arme ale disperarii. Al treilea, si ultimul cerc, e reprezentat de "gloata" innebunita care da navala si inconjura palatul domnesc. Toata aceasta dezlantuire de furie fusese gandita de un singur om, Lapusneanul. El gandise ospatul, el pusese la cale uciderea boierilor. Inclusiv rascularea oamenilor pare a fi fost planuita. Diabolic, Lapusneanul il tine in viata pe Motoc doar pentru a-i studia spaima si pentru a-si face razbunarea mai dulce. Caracterul dramatic al fragmentului poate fi observat cu usurinta daca vom converti imaginea "cercurilor" in tot atatea "episoade" teatrale, parti ale unui ansamblu de maxima tensiune in derularea nuvelei lui Costache Negruzzi. inaintea lui Slavici si, mai tarziu, a lui Rebreanu, Negruzzi este tentat de explorarea psihologica. El construieste imaginea complexa, contorsionata a lui Lapusneanul. Maiestria absoluta a prozatorului se reflecta din capacitatea sa de a-si construi imprevizibil personajul, de a-l privi atins progresiv si iremediabil de Rau.
Teme de lucru:
. Definiti si exemplificati caracterul dramatic al fragmentului.
. Analizati personajele Lapusneanul si Motoc, ca personaje in oglinda.
. Selectati personajele si incercati o prezentare a lor prin raportare la Lapusneanul.
. Dezvoltati intr-o compozitic-eseu tema: "Anticipatie si surpriza in actiunile lui Alexandru Lapusneanul".
. incercati sa inventati in scris, pe modelul fragmentului citat, o scena de lupta.
