Alexandru Beldiman, nascut pe la 1785 dintr-o familie boiereasca, isi facu studiile cu invatatori particulari si in scoalele grecefsti] din Iasi.
De preferinta aprofunda limba franceza, raspandita in societatea culta prin scrierile enciclopedistilor si mai cu seama printr-ale lui Voltaire. Sub diferiti domnitori ocupa functiuni insemnate si ajungand pana la demnitatile de mare postelnic si mare vornic. Dupa ce jeluise trista situatiune a Moldovei la sfarsitul regimului fanariot, putu vedea reintoarcerea domniei pamantene la 18[22], unirea ambelor tari la 1859 si primele reforme de sub domnia lui Al. Cuza. El muri la 1862.
AI. Beldiman se ocupa mult cu traduceri din frantuzeste. Astfel tipari:
Moartea lui Abel, tradusa din frantuzeste si tiparita la Buda in 1818.
Muma Pompiliu de Florian, tradusa si tiparita in doua volume la Buda in 1820.
Orest, tragedia de Voltaire, in versuri, tiparita la Buda in 1820.
Scrierea originala este Eteria sau "Jalnicele scene prilejuite in Moldova din rasvratirea grecilor la anul 1821", naratiune in versuri, tiparita la 1825 de catre Balical.
Casuta din Codru, roman tradus la 1861.
Al. Beldiman nu se inalta la mari conceptiuni poetice, ci se limiteaza a transmite pe ale altora, "spre procopsirea neamului romanesc". Limba ii este "necunonisita si lipsita de mestesugul gramaticesc", adica incorecta si neregulata, plina de grecisme. rsurile-i sunt nu numai monotone, dar si necorecte.
