poezie interbelica ♦ poezie traditionala ♦ lirism obiectiv ♦ poezie lirica
- tema: Iubirea -
Poemul "Aci sosi pe vremuri" face parte din volumul "Pe Arges in sus" (1923),considerat de critica literara reprezentativ pentru creatia artistica a lui Ion Pillat (1891-l945). George Calinescu a afirmat ca aceasta poezie constituie capodopera lirica a lui Pillat, creatie "gratioasa, miscatoare si indivizibila paralela intre doua acuri, inscenare care incanta ochii si in acelasi timp simbolizare a uniformitatii in denire".
Semnificatia titlului. Titlul este cu totul original si inedit, deoarece este alcatuit dintr-o propozitie, prin care poetul comunica ideea centrala a poemului si anume apropierea pana la identificare a trecutului cu prezentul, doua valori ale existentei umane plasate intr-un spatiu si un timp neidentificate. Adrbul in forma populara "aci", rbul "sosi" la perfectul simplu si locutiunea adrbiala de timp "pe vremuri" sugereaza ideea ca existenta umana se bazeaza pe experiente repeile, reluate si retraite de fiecare generatie in parte, care simte si traieste viata asemenea predecesorilor.
(Structura, semnificatii, limbaj artistic)
Poezia "Aci sosi pe vremuri" de Ion Pillat este structurata in 19 distihuri (strofe de cate doua rsuri) si un monors in final, care se constituie intr-o concluzie ce sugereaza esenta ideatica a discursului liric.
Primul distill defineste spatiul spiritual al stramosilor sai prin metafore - "casa amintirii cu-obloane si pridvor" -, la poarta careia "Paienjeni zabrelira" intrarea, tesand o panza fina, care simbolizeaza curgerea implacabila a timpului:
"La casa amintirii cu-obloane si pridvor,
Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor."
Al doilea distih ilustreaza ideea ca viata patriarhala a stramosilor a ramas incremenita in timp - "hornul nu mai trage alene din ciubuc"-, casa amintirii pastrand memoria unor vremuri zbuciumate, de pe cand "luptara-n codru si poteri, si haiduc". Poetul imprima o culoare arhaica locurilor natale, care pastreaza nesterse amintirile dragi:
"Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De cand luptara-n codru si poteri si haiduc."
Distihurile urmatoare compun o lume de mult apusa, Pillat imagineaza o sensibila si emotionanta poste de dragoste, pe care o traisera bunicii sai:
"in drumul lor spre zare imbatranira plopii. Aici sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
' Nerabdator bunicul pandise de la scara Berlina leganata prin lanuri de secara.
Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina Sari, subtire, - o fata in larga crinolina.
Privind cu ea sub luna campia ca un lac, Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
Iar cand deasupra casei ca umbre berze cad, ii spuse Sburatorul de-un tanar Eliad.
Ea-l asculta tacuta, cu ochi de" peruzea Si totul ce romantic, ca-n basme, se" urzea,
Si cum sedeau departe, un clopot a sunat, . De nunta sau de moarte, in turnul chi din sat.
Dar ei, in clipa asta simteau c-o sa ramana. De mult e mort bunicul, bunica e batrana
Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete Te aiea numai in stersele portrete.
Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita"
Idila reflecta puritatea sentimentelor din vremuri strachi, atunci cand bunica lui, "Calyopi*', nise cu "berlina" (trasura de patru locuri, inchisa, in forma de cupeu - n.n.) ca sa se mute definitiv acasa la "bunicul meu", care i-a recitat, romantic, poezia "Le lac" a lui Lamartine si rsuri din "Sburatorul" lui Ion Heliade Radulescu. Imaginea vizuala a bunicii pastreaza atmosfera si moda acelor timpuri, ea era o tanara "subtire", imbracata "in larga crinolina" (fusta larga si lunga, sustinuta de cercuri subtiri de otel -n.n.) si il asculta "tacuta, cu ochi de peruzea" pe bunic, traind amandoi o puternica si pura emotie erotica: "Si totul, ce romantic, ca-n basme, se urzea".
Cheia ideatica a intregii poezii este distihul urmator, "Si cum sedeau departe, un clopot a sunat, / De nunta sau de moarte, in turnul chi din sat", in care nostalgia curgerii implacabile a timpului este dublata de eternitatea sentimentului de iubire, idee evidentiata prin .schimbarea timpurilor rbale, inlocuind imperfectul "sedeau" cu perfectul compus "a sunat". Punctele de suspensie, adrbul de loc "departe", imaginea auditiva a clopotului marcheaza paralelismul dintre timpul iubirii, care este snic si timpul real, care-si urmeaza curgerea irersibila, viziune accentuata si in strofa urmatoare: "Dar ei, in clipa asta simteau ca-o sa ramana/ De mult e mort bunicul, bunica e batrana". Se simte aici influenta lui Horatiu, amintind de nostalgia curgerii timpului in mod implacabil si irersibil, de efemeritatea vietii omului, pentru care sugestiv este memorabilul rs: "Eheu! fugaces Labuntur anni" ("anii fug, se scurg repede" - n.n.).