10.1. Acte involuntare - acte voluntare
Tema
Manifestarile care insotesc starile afective sunt:
a)intotdeauna acte involuntare;
b)depinde de situatie. Argumentati.
In timpul somnului sunt posibile:
a) acte involuntare; b) acte voluntare. Argumentati.
Priviti in curtea unei scoli primare, la iesirea in recreatie, si veti vedea multimi dezlantuite de copii dupa o ora de curs. Cata deosebire intre ei acum si aceiasi copii in timpul lectiilor! Cata deosebire intre imaginea elevilor in curtea scolii si ceea ce vedem intr-un laborator cand fiecare este concentrat asupra experimentului pe care il face, sau cum sunt ei in timpul unei lucrari scrise! Prin ce se deosebesc elevii in recreatie fata de aceiasi elevi in cursul lucrarilor scrise? Prin autocontrolul intentionat. Orice activitate care urmareste un scop necesita autocontrol din partea celui care o face. Astfel de activitati sunt voluntare. In timpul lectiilor, copiii desfasoara acte voluntare. In recreatie, acte involuntare.
. Actul voluntar este comportamentul in care exista o intentie constienta si un control constient.
Urmariti cu atentie concentrata experimentul pe care il face profesorul de fizica Este un act voluntar. Deodata se aude o bubuitura in spatele laboratorului. Toti va indreptati privirile inspre acolo. Intreruperea atentiei asupra experimentului si orientarea spre directia de unde a venit zgomotul este un act involuntar, care are ca mecanism interior reflexul de orientare. Includem printre actele involuntare urmatoarele tipuri de reactii:
1) Acte care au la baza reflexe innascute.
2) Acte impulsive. Copiii mici au o permanenta nevoie de a atinge lucruri, de a se misca. Reactiile in timpul afectelor sunt impulsive. Cei care sunt instabili psihomotor au mereu necesitatea impulsiva de a se misca, de a intra in contact senzorial cu alte si alte obiecte.
Autocontrolul constient al omului asupra propriilor sale acte presupune prezenta, procesului psihic denumit vointa. El consta in:
1) alegerea intre doua sau mai multe motive prezente la un moment dat la persoana respectiva. Prin vointa, unul dintre motivele constientizate devine intentie:
"voi face aceasta".
2) se renunta la celelalte motive, pentru moment, (sunt amanate) sau se renunta definitiv.
Presupunem urmatorul caz: un betiv notoriu si-a propus sa nu mai intre in carciuma cand trece pe langa ea. Mergand spre casa, prietenii il cheama la un pahar. Le spune ca a hotarat sa se lase de baut si isi vede de drum. Le-a spus ca nu este robul gurii sale. Ajuns acasa, ii spune gurii "bravo ca te-ai abtinut. Hai inapoi sa te cinstesc". Si se intoarce la prieteni. El a savarsit un act voluntar, dar nu putem apune ca are cu adevarat vointa.
. Vointa este capacitatea omului de a initia in mod constient actiuni cu scop si de a le finaliza.
In timp ce prin sistemul motivational si cel afectiv se realizeaza reglajul primar, prin vointa se realizeaza un autoreglaj superior pentru ca implica in mod obligatoriu mecanismele limbajului si gandirea, apelul la valori, criterii si conceptii ce tin de societate si de destinul propriu in lume.
Rolul limbajului in actele voluntare si in vointa
Limbajul face parte dintre mecanismele actelor voluntare. Nu numai sistemul reticulat activator (R.A.S) trimite impulsuri spre cortex, ci si invers, scoarta trimite spre R.A.S impulsuri in legatura cu activitatea voita. Acestea inhiba, prin filtrajul comandat de R.A.S, impulsurile care nu au legatura cu acel act.
Prin participarea limbajului, atentia devine voluntara; perceptia devine observatie in sensul de a folosi atent si reflexiv simturile; memoria devine voluntara. Prin limbaj constientizeaza omul motivele sale, iar vointa buna (adica aceea dupa regulile binelui) este aceea in care inving motivele superioare, invinge ratiunea, iar omul devine moral si liber.
Termeni de retinut: act involuntar, act voluntar, act impulsiv, act reflex, autocontrol constient, vointa.
10.2.Fazele actelor voluntare
In structura unui act voluntar intra scopul, adica ceea ce iti propui in mod constient sa faci in viitor.
. Scopul este o prefigurare mintala, in limbaj (in termeni verbali) a rezultatului actiunii.
Scopul izvoraste dintr-o motivatie si este sustinut, pentru a se realiza, de acea motivatie. De aici decurge rolul esential al scopului in actiunile voluntare. In raport cu scopul, se organizeaza actiunea, se aleg mijloacele de realizare a ei, se verifica rezultatele actiunii. Relatia trebuinta - scop apare in intentie ca motiv constientizat care face fuziunea intre procesele motivationale si cele cognitive (gandire, imaginatie, memorie) prin functia de proiectare a limbajului. Intentia va deveni scop prin interventia procesului vointei.
Trecerea de la dorinta la intentie si de la intentie la scop este evidenta cand in actele voluntare intervin fazele actului de vointa.
1 Stabilirea scopului. Alegerea scopului presupune a se ajunge la coincidenta intentiei ca motiv cu scopul ca tinta spre care ne indreptam prin actiunea respectiva.
2. Deliberarea. Intre constientizarea scopului si optarea pentru el este un inter¬val de timp in care are loc faza deliberarii. Se produce o lupta intre diferite motive cand omul oscileaza intre pro si contra in legatura cu scopul actiunii. El trebuie sa opteze prin punerea in primul plan a motivului cu valoarea cea mai inalta atat pentru el, cat si din punctul de vedere ali criteriilor sociale.
Subliniem ca valorile sociale, de multe ori, sunt mai inalte decat motivele individuale. "Noi spunem ca este vointa cand se prezinta urmatoarele doua conditii:
. conflict intre doua tendinte; o singura tendinta nu genereaza un act voluntar.
. cand cele doua tendinte dispun de forte inegale, una cedand celeilalte, iar prin actul voluntar are loc o inversare; ceea ce era mai slab devine mai puternic, iar ceea ce era originar mai puternic este invins de ceea ce era mai slab". (J. Plaget, Psihologia copilului)
3. Decizia inseamna a lua prin vointa proprie o hotarare.
Prin deliberare, ai stabilit scopul. Acum hotarasti ca acest scop trebuie indeplinit si iti fixezi mijloacele prin care il vei realiza. Inteligenta si caracterul te-au ajutat sa alegi ce este bine, iar acum te ajuta sa alegi mijloacele cele mai potrivite prin care vei duce la bun sfarsit intentia devenita scop.
Intr-un abator se constata furt mare de carne. S-au intarit controalele la iesire, dar zadarnic. Nimeni nu iesea cu came, dar cantitatea de 100 kg tot iesea lipsa. Un politist a gasit hotul, care proceda astfel: cand intra camionul fara carne, delegatul, un individ in greutate de aproximativ 100 kg, statea langa sofer la cantarirea tarei. Cand iesea plin, delegatul iesea pe jos, nu mai era in cabina langa sofer. Se fura atata carne cat cantarea delegatul.
. Indicati scopul hotilor si scopul politistului.
. Indicati mijloacele folosite de fiecare.
. Ce a fost de nivel inferior valoric la hot?
Dupa luarea hotararii, urmeaza o alta faza, anume:
4. Executarea actiunii, are ca finalitate scopul. Numai cand scopul a fost indeplinit se poate spune ca vointa a mers pana la capat. A nu se realiza aceasta faza echivaleaza cu anularea a tot ce s-a facut in fazele anterioare, oricat de bine s-ar fi facut. Iar a trece la executarea unor actiuni fara a trece prin cele trei faze anterioare se cheama tot lipsa de vointa ca modalitate superioara de autoreglaj verbal, deci inteligent. Omul matur se deosebeste de copil sau de omul imatur tocmai prin prezenta in actiunile sale a fiecareia dintre cele patru faze ale actului voluntar. Uneori lucrurile se desfasoara tensional, chiar dramatic in interiorul personalitatii, cerand efort, mobilizand toate resursele omului. si cu cat efortul voluntar este mai mare, cu atat este mai obositor.
Oboseala este un semnal al scaderii capacitatii omului, asa cum semnale sunt si foamea, durerea etc. Oboseala alarmeaza organismul. Primele ei semne sunt slabirea atentiei, aparitia de miscari suplimentare inutile. Capacitatea de efort se reface prin odihna. Acumularea de oboseala duce la cronicizarea ei. Simptome: iritabilitate, nesociabilitate, lipsa de initiativa, neliniste, scadere a orientarii.
Termeni de retinut: scop, faze ale actelor voluntare, stabilirea scopului, deliberare, decizie, executarea actiunii, oboseala.
10. 3. Particularitati ale vointei
1. Independenta de vointa se refera la a fi capabil sa deliberezi si sa iei decizii singur in imprejurarile cand asa trebuie sa faci. Opusa acestei calitati a vointei este sugestibilitatea. Are la baza o dispozitie accentuata a persoane spre imitatie, care diminueaza spiritul critic al gandirii. Sugestibilitatea este preponderent de natura afectiva (deci autoreglaj primar) si limiteaza libertatea de decizie a persoanei (care tine de autoreglajul voluntar superior, in care este preponderent intelectul).
Falsa independenta a vointei care este, de asemenea, un defect al persoanei, este negativismul activ ca opozitie la sugestii, chiar si atunci cand acestea sunt nu numai utile, ci sunt necesare. Acest comportament este firesc la copil pana la 3-4 ani. La tanar si la adult, poate fi tulburare de comportament constand in rezistenta sau ostilitate la orice idee venita din afara. Reprezinta tot o manifestare de tip afectiv. Exista ai un negativism pasiv exprimat prin tacere sau apatie.
2. Promptitudinea se refera la capacitatea persoanei de a lua hotarari in timp optim, de a nu prelungi inutil deliberarea. Opusul si defectul de vointa este indecizia. (taraganeala). Tot un defect al vointei este pripeala si consta in a lua decizii fara o buna fundamentare a scopului ai a mijloacelor de realizare a lui. Aceasta poate duce la schimbarea frecventa a deciziilor.
3. Perseverenta consta in capacitatea de a finaliza deciziile in ciuda obstacolelor care apar in timpul executarii actiunii care duce la realizarea scopului. Indeplinirea decizie poate fi impiedicata de obstacole, acestea fiind de diferite grade de dificultate.
. Vom defini obstacolul ca fiind orice factor care se opune realizarii scopului.
De exemplu, un licean hotaraste ca este bine sa nu se ma lase sustras de la treburile sale; si-a dat seama ca pierde mult timp in discutiile cu prietenii. In timp ce invata, suna telefonul. Prietenul il invita in oras. "Invat, nu pot sa vin!" Suna din nou, alt prieten din grup. "Invat,
Tema
Completati spatiul punctat:
Alegerea tipului de studii pe care le voi urma nece¬sita, pe langa pregatirea scolara corespunzatoare, sa am urmatoarele calitati de vointa Argumentati.
nu pot sa vin". Daca nu va intrerupe invatatura in ciuda oricaror insistente, spunem ca a depasit obstacolul si ca este perseverent.
Perseverenta nu trebuie confundata cu incapatanarea, care inseamna a persevera in mod gresit si atunci cand nu merita sa se continue actiunea intrucat conditiile nu mai permit. Incapatanarea este caracteristica pentru copil, iar la adult, cand se intalneste, este determinata de un nivel scazut al inteligentei.
Oamenii se deosebesc intre ei din punctul de vedere al calitatilor vointei. La aceeasi persoana, cele trei calitati ale vointei exista simultan intr-o mai mare sau mai mica masura. Ele se vor proba in capacitatea individului de a initia, de a amana, de a suspenda sau de a renunta la actiuni si de a finaliza scopurile depasind obstacolele interne sau externe. Omul superior are vointa buna, in serviciul unui caracter bun.
Termeni de retinut: independenta vointei, sugestibilitate, negativism activ, negativism pasiv, promptitudinea deciziei, indecizie, pripeala, perseverenta, obstacol, incapatanare.
