Trei concepte de ampla rezonanta umanista in psihologia economica: „satisfactia”, „starea de bine” si „fericirea personala”
Daca in viata cotidiana si limbajul curent cei trei termeni sunt intelesi si folositi cu usurinta, aproape spontan, in studiile stiintifice de Personologie, distinctia comporta efort si controverse. Nu este o tema eseistica, ci se plaseaza pe un loc central in domeniile resurselor umane, fiabilitatii personale, autorealizarii, formelor de inteligenta, psihoecologiei etc.
Orice studiu pe aceasta tema, cum ar fi cel publicat de R.A.Easterlin in „Journal of Economic Psychology”, mai 2006 „Fericirea in cadrul ciclurilor vietii si sursele ei”, are 40 – 50 de referinte bibliografice ; de aceeasi cifra se apropie si D. Covac, editor sef al revistei academice slovace „Studia Psychologica” cand face o sinteza a abordarilor conceptuale si metodologice pe aceasta tema ale psihologilor din tara sa. (nr.2 / 2007).
Studiul american citat mai sus raporteaza la ciclurile vietii patru surse majore de fericire : situatia financiara, viata de familie, sanatatea si activitatea profesionala. S-a identificat o curba crescatoare intre 18 ani si mijlocul vietii si o scadere inceata dupa aceea. In ciuda aparitiei problemelor de sanatate si a slabirii interesului pentru munca si familie, scaderea starii de bine nu este semnificativa sau catastrofala datorita intaririi satisfactiei financiare.
Cercetarea de fond invocata de autor a fost realizata de Autoritatea Federala de Supraveghere Social-Demografica, ce functioneaza de mai multe decenii.
Trecerea de la faptul general de opinie la planul interpretarii psihologice obliga la operarea distinctiei dintre „satisfactie”, „stare de bine” si „fericire” care, desi sunt corelate in mod pozitiv, reprezinta stari de consistenta personologica diferite. Numarul 55(1) din 2000 al celei mai cunoscute reviste americane de psihologie „American Psychologist” promoveaza ideea ca in lumea industrializata actuala nu exista segmente de viata cu valori absolute pozitive sau negative (D.G.Myers, pp 56-67). Desi conotatiile celor trei concepte sunt saturate de trairi subiective, in studiul „Objective happiness”, D.Kahneman (in lucrarea colectiva „Well-being : the foundation of hedonic psychology, N.Y.Russel Sage, 1999( argumenteaza ca starea de bine personala creste o data cu varsta. Intr-o perspectiva economica bine documentata, cartea „Hapiness and economics” (Frei, B.S.& Stutzer, A., Princeton : Princeton University Press, 2002) demonstreaza ca „tinerii si varstnicii sunt mai fericiti decat cei de varsta mijlocie” (p.54). Desi analizele nu ignora faptul ca varstnicii au in general venituri mai mici si de regula locuiesc singuri, ele au neajunsul „fotografierii momentului” sau al pierderii „simtului evaluativ propriu” (tinerii consultati s-au nascut acum 20 de ani, iar varstnicii in urma cu 60). Starile sufletesti (de la satisfactie la fericire) au continut, potential si manifestare dictate de istoria vietii proprii. Chiar titlul unui studiu pe aceasta tema „Subjective well-being. The science of happiness a proposal for a national index” (American Psychologist” 55(1), 2000), aduce precizarea necesara (si dealtfel face si trimiteri la o cercetare intinsa pe trei decenii).
Metoda studiului longitudinal este actuala si deja releva o traditie spre curba de evolutie (a satisfactiei) in forma de U in viata adulta (Mroczek, D.C., Spiro, A., 2005, Changes in life satisfaction during adulthood, „American Psychologist”, 88(1), 189-202.
In principala preocupare a economistilor de a defini natura fericirii, se opteaza pentru viziunea operational-pragmatica a identificarii determinantilor gradului de fericire. Fara a face o distinctie intre „starea de bine” si „fericire”, analistii conchid ca bunastarea (mai multe bunuri si servicii) reprezinta masura starii de bine (sau in orice caz, conditia sigura necesara).Prin acumulare de interviuri adresate acelorasi esantioane de-a lungul catorva decenii, se dovedeste totusi ca relatarile despre starea de bine nu consemneaza o crestere, desi nivelul de trai a crescut evident.
In acest caz, componenta sau „combustia psihologica” impune exigente explicative. Psihologii pot face trimitere la relatia logaritmica dintre Stimul si Reactie (Legea Weber-Fechner-Zapan) sau la functia similara (logaritmica) definita la vremea sa de matematicianul Laplace, dupa care satisfactia creste in progresie aritmetica numai atunci cand bunurile ce o provoaca evolueaza in progresie geometrica. S-a si acceptat sintagma „adaptare hedonista” (oamenii ruleaza pe o roata invartita de propria pedalare).Vezi in acest sens lucrarea „Well-being : the foundations of hedonic psychology”, in volumul mai sus citat, editat de D.Kahneman.Nivelul de aspiratie studiat in scoala lui Kurt Lewin ne sugereaza acum (desi autorii citati nu fac trimitere) importanta unui „punct de referinta” in viata concreta personala, fata de care circumstantele obiective, ca de exemplu cele determinate de viata familiala si cariera sa ramana cu un efect subsidiar, slab semnificativ. O asemenea acceptiune si argumentare o intalnim la Kammann, R., in studiul „Objective circumstances, life satisfactions and sense of well-being”, publicat in „New Zeeland Journal of Psychology”, nr. 12/1983.
| Consideratii psihologice asupra “modelului economist” al fericirii, starii de bine si satisfactiei |
a)Orice comportament uman si orice stare sufleteasca se preteaza la o modelare economista. Dimensiunea economica este hotaratoare in evolutia civilizatiei si a culturii. Faptul ca primul dintre cei doi termeni ramane singular in orice naratiune, iar al doilea la plural („Zece mii de culturi, o singura civilizatie”, cartea lui M.Malita, Bucuresti, Nemira, 2001), dovedeste ca progresul uman are o componenta material-economica si numeroase componente psihice. Civilizatia are atributul globalismului; civilizatia, pe cel al diversitatii. Cartea citata, prefatata de Presedintele Clubului de la Roma, este un purpuriu de concepte vizand polaritatea cultura-civilizatie si modernizarea (prin industrializare, elitism, mobilizare, rezonanta, geomodernitate, informatica, identitate, stiinta si educatie). Conditia umana, sub aspectul afectivitatii pozitive, nu poate avea decat o cauzalitate multipla. Analiza statistica a datelor de reflexie asupra resurselor financiare, familiale, profesionale si de sanatate face abstractie de resorturile identitatii personale, profilul de personalitate, nivelul formelor de inteligenta (emotionala, relationala, spirituala, existentiala etc.)
b) Pentru o intelegere mai consistenta a individualitatii afective in stari similar reprezentate de venit financiar, familie, sanatate si job, este utila distinctia psihologica dintre „satisfactie”, „stare de bine” si „fericire”. Acceptiunea lor empirica, cu confuzii in substituiri si delimitari, poate fi depasita subsumandu-le celor trei niveluri de afectivitate recunoscute in Psihologia contemporana :
- „Satisfactia” apartine, evident, sferei emotiilor, deci afectivitatii primare, situationale. Psihicul ca viata de relatie ce se deruleaza, evolueaza si se tulbura in campul activitatilor de orice incarcatura economica, are si o componenta a reflectarii modului (de la favorabil la defavorabil) in care se deruleaza. Facilitatile provoaca emotii pozitive, dificultatile, emotii negative. Pentru aparitia unei emotii, situatia concreta este suverana asupra Subiectului prin caracterul inedit si semnificativ pentru existenta si continuitatea sa.Atat pentru fericit si nefericit, pentru trist sau optimist, bogat sau sarac, satisfactiile si insatisfactiile sunt efectul unui ambient sau atmosfere.
- „Starea de bine” apartine categoriei afective a „dispozitiilor” sau „set”-urilor rezultate dintr-o continuitate a „atmosferei” emotionale de o polaritate pozitiva. Printr-un efect de emergenta, succesele in materie de finante, profesie, familie si sanatate, in proportii de o diversitate incontrolabila, subiectiv decat prin intuitie si traire directa, dau starea de bine. Efectul miraculos este mai bine exprimat in literatura beletristica si muzica decat in limbajul stiintific. Ne amintim de dramatica nuvela „Dura lex”, de Delavrancea, dar si de „Micul print” de Saint Exuperi, sau „Un om amarat”, de M.Sadoveanu.
- „Fericirea” face parte din lumea sentimentelor, definita remarcabil de Stendhal in „Le sentiment d’amour”, printr-o analogie apreciata de psihologi ilustri ca A.Leontiev si C.Radulescu-Motru : in salinele de langa Salzburg, localnicii obisnuiau sa arunce crengute uscate pe care, peste saptamani, le scoteau acoperite de mirifice cristalizari de sare. Deci, sentimentul se naste printr-un proces de „cristalizare in obiect” a unei atmosfere saturate de emotii. Evident, in cazul prozatorului francez, o persoana total indiferenta anterior, devine „suport” pentru minunate cristale de lumina, frumusete si speranta. Daca pentru sentimentul fericirii, atmosfera emotionala este clara si sigura (satisfactii ce alimenteaza starea de bine pe importante cicluri de viata, „suportul” ce atrage cristalizarea este mai greu de definit. Credem ca este vorba de o realitate functionala, o ordine permisiva in relatia persoanei cu lumea exterioara si cea interioara, o impacare cu sensurile majore ale vietii ; acceptarea imaginii de sine ca o autorealizare victorioasa, a culturii in care convietuiesti ca ambient prietenos, a civilizatiei contemporane ca o virtute a omului concret si ca un dar binemeritat. Sentimentul este un atasament total, nestirbit, rezistent la vitregii, este o rezultanta emergenta, si de aceea inexplicabila suficient prin niciuna dintre componentele sale, asa cum, la rotirea discului multicromatic al lui Newton, apare culoarea alba.
c) Filiatia „satisfactie” – „stare de bine” – „fericire” ne explica valoarea, pentru trairea afectiva, a contrastului si a dezvoltarii. Eliberarea de un serviciu obligatoriu (din armata, loc de munca periculos, serviciu de asistenta de limita, tranzactii pecuniare incerte etc.) incheierea unei sesiuni de examene dificile si cu efect pentru viitor, eliberarea de un regim social agresiv, sunt surse sigure de satisfactie.
Implinirea cu certitudine a unor asteptari si planuri (constructia unei locuinte, elaborarea unei opere hotaratoare pentru cariera, angajarea unor relatii mult asteptate si promitatoare) alimenteaza starea de bine. Urmeaza cristalizari ale emotivitatii in marile valori ale vietii, acesta este sentimentul fericirii. Psihologia umanista defineste o linie de progres a intelegerii umanului in secolul al XX-lea, cel care promisese la inceput a fi „secolul capitalului” tocmai datorita avantului economic. Trauma istorica a celor doua razboaie mondiale a dat pregnanta problematicii omului ca autor al culturii fericirii : prin creativitate, decentrare, empatie, globalizare, informatizare, productivitate imageriala si ideativa.
Un prototip de chestionar
1. In general cum apreciati ca sunteti in prezent :
- foarte fericit 3
- aproape fericit 2
- nu prea fericit 1
2. Suntem interesati de situatia financiara, de modul in care se descurca oamenii in prezent. In ceea ce va priveste pe dumneavoastra si familia dumneavoastra, ati spune ca sunteti :
- foarte fericit cu situatia financiara actuala 3
- mai mult sau mai putin multumit 2
- nemultumit 1
3. Cat de fericit sunteti cu slujba dumneavoastra ?
- foarte multumit 4
- moderat multumit 3
- usor nemultumit 2
- foarte nemultumit 1
4. Care este gradul de satisfactie in :
a) viata de familie
- intr-o foarte mare masura 5
- intr-o mare masura 4
- acceptabil 3
- putin 2
- deloc 1
b) sanatate
- intr-o foarte mare masura 5
- intr-o mare masura 4
- acceptabil 3
- putin 2
- deloc 1
