Relatiile interdisciplinare ale pedagogiei decurg din legitatea generala -conexiunea universala, care evidentiaza adevarul ca fenomenele realitatii obiective, mai ales cele care au o serie de asemanari, de legaturi, sunt in interactiune, se conditioneaza reciproc. Acest fenomen se accentueaza in conditiile revolutiei stiintifico-tehnice contemporane, cand rezolvarea unor probleme stiintifice necesita in mod obiectiv nu numai relatii interdisciplinare, ci si relatii multidisciplinare, asa cum este cazul abordarii cibernetice - care implica relatii intre fizica, chimie, matematica, biologie, psihologie, informatica etc.
Caracterul interdisciplinar al pedagogiei este generat de faptul ca omul -obiect si subiect al educatiei, este studiat din anumite unghiuri de vedere si de alte stiinte - cum sunt biologia, anatomia si fiziologia, filosofia, sociologia, psihologia, logica, ergonomia, cibernetica etc. Ca atare, studiul legilor si strategiilor educatiei nu poate fi realizat in mod aprofundat si complet fara a avea in vedere legile si datele suintelor ce studiaza omul din anumite unghiuri de vedere. Desigur, caracterul interdisciplinar al pedagogiei trebuie sa aiba in vedere deosebirile calitative, diferenta specifica a datelor oferite de o stiinta sau alta cu care intra in relatii, abordandu-le in stransa legatura cu specificul fenomenului pedagogic, educational.
Relatiile pedagogiei cu alte stiinte au determinat, asemanator altor domenii ale cunoasterii, aparitia unor noi discipline stiintifice, ca rezultat al influentelor reciproce ale disciplinelor in relatie, denumite "discipline de granita". in acest context, pedagogia are numeroase relatii cu anumite discipline stiintifice, printre care mentionam:
a) Filosofia - stiinta legilor celor mai generale ofera pedagogiei elemente de fundamentare teoretica si de metodologie generala de cercetare asupra lumii, deci si a omului. Din relatiile dintre filosofie si pedagogie s-a dezvoltat ,filosofia educatiei' (pedagogia filosofica).
b) Psihologia2 - stiinta legilor dezvoltarii proceselor psihice, constiintei si personalitatii individuale umane. Procesele psihice, constiinta si personalitatea individuala umana se dezvolta si se manifesta in procesul educational. Legaturile dintre pedagogie si psihologie sunt dintre cele mai puternice si nemijlocite. Din relatiile dintre ele s-a dezvoltat "psihologia pedagogica" (educationala) sau "pedagogia psihologica". "Psihologia este pentru pedagog ceea ce este matematica pentru fizician" (G. Mialaret, Nouvelle pedagogie scientifique, PUF, Paris, 1954, p. 112).
c) Sociologia3 - stiinta care studiaza procesele sociale (socio-umane), relatiile dintre oameni si institutiile socio-umane. Pedagogia, in abordarea educatiei, ca fenomen socio-uman, tine seama de datele sociologiei. Din relatiile dintre ele a aparut disciplina denumita "sociologia pedagogica (sociologia educatiei)" sau "pedagogia sociologica".
d) Logica - stiinta care studiaza legile gandirii umane, gandirii stiintifice, operatiile logice (analiza, sinteza, compararea, abstractizarea si generalizarea) si formele cunoasterii (notiunea, judecata si rationamentul). Se poate sustine ca orice stiinta tine seama de datele logicii. Pedagogia tine seama de datele logicii, deoarece nu se poate concepe act de predare-invatare, de educatie, in general, fara datele logicii. Dezvoltarea unei stiinte de granita ar fi absolut necesara.
e) Ergonomia (grecescul ergon - munca) - stiinta care studiaza legile si conditiile muncii umane. Educatia, invatatura sunt procese de efort, de munca. Pedagogia tine astfel seama de datele ergonomiei, iar din relatiile dintre ele a aparut disciplina de granita - ergonomia invatamantului (scolara sau educationala), care la randul ei are o stransa legatura cu pedagogia muncii.
f) Statistica-matematica (stiinta descrierii si interpretarii unor date de masa in termeni matematici). Pedagogia, pornind de la datele statisticii-matematice, surprinde fenomenul pedagogic sub raport cantitativ - tabele, diagrame, reprezentari grafice, procente, formule sau modele matematice privind conceperea, desfasurarea si rezultatele procesului instructiv-educativ, oferindu-i prin acestea posibilitatea unei masurari si evaluari obiective.
g) Cibernetica - stiinta studiului matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in organismele vii si sistemele tehnice privind analogiile formale. stiinta care se bazeaza pe principiul feedbackului. Procesul de invatamant poate si trebuie abordat din punct de vedere cibernetic si pedagogia tine astfel seama de datele acestei stiinte. Din relatiile dintre ele a aparut "pedagogia cibernetica" sau "cibernetica pedagogica", avand ca aplicatii .instruirea asistata de calculator".
h) Biologia, anatomia si fiziologia, precum si igiena. Copilul se dezvolta din punct de vedere fizic, biologic in timpul activitatii educationale. Pedagogia tine seama de datele acestor stiinte in realizarea cu eficienta a actului educational. Din relatiile pedagogiei cu aceste stiinte au aparut elemente ale unor noi discipline de granita: "pedagogia biologica", "igiena scolara" etc.
I) Antropologia (grecescul antropos - om; logos - stiinta) - stiinta care studiaza originea, evolutia si variabilitatea biologica a omului in corelatie cu conditiile naturale si socio-culturale. Pedagogia, studiind educatia - ca fenomen socio-uman, tine seama si beneficiaza de datele antropologiei, iar din relatiile dintre ele a aparut o disciplina de granita: "pedagogia antropologica".
j) Grafologia1 - stiinta studiului particularitatilor individuale ale scrisului, intre pedagogie si grafologie relatia este relativ noua. iar psihologii si pedagogii incep sa-i dea atentie. Ea a fost folosita in criminalistica, in psihiatrie etc. si mai recent in educatie. Scrisul individual poate dezvalui anumite trasaturi de personalitate (fiziologice - de sanatate sau boala, psihice, comportamentale etc), care pot fi valoroase pentru actul educational. Din relatia dintre acestea se dezvolta elemente ale unei noi stiinte de granita - grafopsihopedagogia.
k) Disciplinele umaniste - etica, dreptul, arta (literatura, teatrul, cinematograful, dansul, muzica etc). in continutul acestor discipline exista numeroase elemente de sensibilizare a fiintei umane de natura emotionala, morala, juridica, estetica si chiar cognitiva. in cadiul actiunilor instructiv-educative, folosirea cu pricepere si tact a acestor elemente poate avea un rol modelator al personalitatii umane. De aceea, crearea conditiilor ca tineretul studios sa vina in contact direct cu aceste discipline constituie un demers valoros de amplificare a influentelor educative pozitive.
l) Tehnologia (grecescul techne - mestesug, iscusinta, stiinta aplicata; logos -cuvant, vorbire, discurs, justificare rationala, stiinta). Relatiile pedagogiei cu tehnologia au determinat crearea si introducerea in actul educatiei, in procesul didactic, a unor mijloace tehnice si a unor tehnici didactice moderne, contribuin-du-se la dezvoltarea a ceea ce s-a denumit "tehnologia didactica". Este de amintit pe aceasta linie crearea si folosirea pentru realizarea actului instructiv-educativ a unor mijloace tehnice moderne, cum sunt: modelele si simulatoarele didactice, mijloacele didactice audiovizuale, masinile electronice de instruire si evaluare etc. care, implementate cu competenta, aduc o contributie valoroasa la cresterea calitatii si eficientei educatiei si invatamantului.
m) Irenologia - stiinta pacii (grecescul irenos - liniste, pace). in conditiile existentei inca a unor conflicte si a armelor de distrugere in masa, a armelor nucleare indeosebi, este absolut necesara o educatie pentru pace, ca atare si dezvoltarea "pedagogiei pacii".
n) Deontologia - stiinta a moralei (grecescul deontos - moral, etic: logos -stiinta), studiaza drepturile, indatoririle si etaloanele de actiune, apreciere si comportare intr-o profesiune, intr-un anumit domeniu al vietii social-utile. Pedagogia ca stiinta a educatiei trebuie sa aiba in vedere ca teoriile si strategiile ce le elaboreaza sa fie in concordanta cu conceptiile si strategiile deontologiei; educatorii si profesorii trebuie sa conceapa educatia in spiritul acestei stiinte, pentru a determina tinerele generatii sa aiba un comportament deontologic. Din relatia pedagogie si deontologie se dezvolta o stiinta de granita denumita deontologia pedagogica (deontologia didactica).
o) Democratia (grecescul demos - popor si kratos - putere). Conducerea cu competenta si eficienta de catre popor a societatii civile, a statului de drept, intr-un spirit profund democratic, in conditiile economiei libere, de piata necesita in mod obiectiv cunoasterea conceptelor, caracteristicilor si cerintelor acestora si, pe aceasta baza, educarea omului, a tineretului pentru democratie. in realizarea acestui obiectiv deosebit, pedagogiei ii revine un rol important, acela de a concepe si implementa teoriile si strategiile educationale in asa fel, incat ele sa asigure o valoroasa si eficienta educatie pentru democratie a omului, a tinerei generatii in special. Din relatia pedagogiei cu democratia se poate dezvolta o disciplina de granita, care ar putea fi pedagogia democratiei.
Desigur, pedagogia poate realiza relatii si cu alte discipline, cum sunt: economia, ecologia, managementul, medicina, arta, educatia fizica si politica etc, dezvoltand discipline de granita adecvate, pedagogie economica, pedagogie logica, pedagogia management (managementul educational), pedagogia medicala, pedagogia artistica, pedagogia sportiva, pedagogia politica etc.
Caracterul interdisciplinar al pedagogiei reprezinta un fenomen necesar si obiectiv. Trebuie avut in vedere ca datele altor stiinte, desi valoroase in sine, sa nu fie luate ca legi si adevaruri pedagogice directe, definitive. Adevarurile si legitatile pedagogice nu pot fi deduse direct din datele altor stiinte. Datele altor stiinte trebuie interpretate, corelate si adaptate (extrapolate) in mod creator la fenomenul pedagogic, la fenomenul educational, tinandu-se seama astfel de particularitatile si legitatile specifice acestuia. Astfel, nu intamplator se spune: "incercarea de a explica realitatea pedagogica cu notiuni scoase deductiv din categoriile filosofice, psihologice etc. - constituie viciul fundamental al pedagogiei". (Padagogik, nr. 9, 1965, p. 833) sau alta afirmatie pe aceeasi linie arata ca "niciun procedeu pedagogic nu poate fi dedus pe cale silogistica (rationament deductiv) din principiile vreunei stiinte" (A.S. Makarenko, Opere pedagogice alese, vol.II, E.D.P., 1963, p. 35).
In contextul interdisciplinar datele altor stiinte sunt valoroase daca sunt analizate calitativ, extrapolate si integrate adecvat la datele specifice fenomenului pedagogic. Numai astfel, ele pot contribui la adancirea, clarificarea adevarurilor pedagogice, pot avea influente valoroase in abordarea si rezolvarea problemelor instructiv-educative.
Izvoarele si metodele de cercetare pedagogica
|
Ca oricare stiinta, pedagogia, odata cu definirea obiectului ei de studiu, a sistemului si relatiilor ei etc, este necesar sa-si stabileasca izvoarele si metodele de cercetare.
Izvoarele pedagogiei
Printre izvoarele (sursele) din care pedagogia isi culege datele necesare abordarii diverselor ei laturi si probleme, stabilirii teoriilor si strategiilor de realizare a actului educational, ca si pentru conturarea statutului ei de stiinta a educatiei, mentionam: a) izvoarele arheologice sub forma de desene, picturi, scene, inscriptii etc. cu semnificatii educationale; b) izvoarele folclorice sub forma de povestiri, zicale, proverbe, ghicitori etc. cu semnificatii educationale; c) scrierile literare din care se pot desprinde idei si solutii educationale, asa cum au fost operele lui Homer, Horatiu, Quintilian, Juvenal, Rabelais, Montaigne, Ion Creanga, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale etc; d) patrimoniul stiintelor inrudite pedagogiei care, abordand anumite aspecte sau probleme privind viata si evolutia omului, au semnificatii educationale, asa cum sunt: filosofia (operele lui Platon, Socrate, Aristotel, Kant etc), istoria, sociologia, psihologia, logica, anatomia si fiziologia, antropologia etc; e) documentele guvernamentale (legile, diversele acte normative, reformele educationale etc.) care privesc educatia si invatamantul; f) documentele de arhiva ce privesc problemele invatamantului, ale scolii de toate gradele, cadrelor didactice; g) patrimoniul stiintelor pedagogice (mostenirea pedagogica valoroasa), in operele scrise ale unor mari pedagogi si alti oameni de stiinta in care se dezbat si se ofera idei si solutii pedagogice, legate de scoala, educatie si invatamant, asa cum sunt cele ale lui Jan Amos Comenius-Komensky, Jean Jacques Rousseau, Johann Heinrich Pestalozzi, Johann Fr. Herbart, John Dewey, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Sincai, Gheorghe Lazar, G. G. Antonescu, Stanciu Stoian, Stefan Barsanescu si multi altii; h) practica educationala din institutiile de invatamant de toate gradele. Practica ins-tructiv-educativa din unitatile de invatamant constituie unul din izvoarele de documentare cele mai importante, naturale si vii, din care, pe baza unei analize stiintifice obiective a datelor, se realizeaza generalizarea experientei pozitive, care serveste la dezvoltarea gandirii si practicii pedagogice contemporane; i) cercetarea pedagogica experimentala, care, organizand un act educational in concordanta cu cerintele contemporane si de viitor ale dezvoltarii educatiei si invatamantului, se constituie in cel mai valoros si eficient izvor de date pentru promovarea progresului stiintific pedagogic, al conturarii cat mai depline a statutului de stiinta al pedagogiei.
Cercetarea pedagogica experimentala trebuie sa foloseasca datele tuturor celorlalte izvoare, sa cunoasca stadiul si calitatea teoriilor si strategiilor pedagogice anterioare, atat pentru a le respinge sau adapta creator, cat mai ales pentru a contribui la promovarea noului, creatiei si progresului pedagogic.
Desigur, pedagogia va folosi ca surse informationale si documentele Uniunii europene, ale UNESCO etc, in conditiile in care Romania este membra a Uniunii Europene, apropind gandirea si practica pedagogica romaneasca de gandirea si practica pedagogica europeana si mondiala, oferind si promovand valori si practici educationale.
Metodele de cercetare in pedagogie
Cercetarea pedagogica este o actiune complexa cu caracter stiintifico-meto-dologic, ce are ca scop sa descopere legitatile fenomenului educational, sa le explice si sa creeze predictiile privind solutiile si strategiile realizarii cu eficienta a educatiei si invatamantului.
Cercetarea pedagogica, pentru a putea fi valoroasa si eficienta, si-a stabilit un sistem metodologic propriu de investigatie stiintifica, cu ajutorul caruia se studiaza izvoarele si se descopera adevarurile pedagogice, care stau la baza teoriilor si strategiilor cerute de realizarea cu succes a actului educational. Deoarece metodologiei de cercetare pedagogica ii este rezervat in economia lucrarii un capitol special, vom enumera doar denumirile metodelor de cercetare pedagogica. Printre metodele de cercetare pedagogica mai importante folosite de pedagogia contemporana mentionam: observatia, experimentul, convorbirea (interviul), ancheta (chestionarul), testele, metoda monografica, metoda istorica (indeosebi a istoriografiei pedagogice), statistica-mate-matica, mijloace informatice (IT) etc.
Valoarea si eficienta concluziilor, solutiilor si predictiilor pedagogice sunt asigurate de folosirea in interactiune a metodelor de cercetare, alaturi de care au un cuvant important inteligenta, imaginatia si gandirea creatoare ale specialistilor.
