Introducere
in prezent, pregatirea pentru cariera didactica a personalului din invatamantul secundar din Romania este asigurata prin structuri specializate din cadrul universitatilor, cu atributii precise de pregatire initiala si formarea continua a profesorilor (Departamentele pentru Pregatirea Personalului Didactic - DPPD). Activitatile de pregatire initiala realizate prin Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic au la baza Ordinul Ministrului Educatiei si Cercetarii privind aprobarea programului de studii in vederea obtinerii certificatului de absolvire a Departamentului pentru Pregatirea Personalului Didactic, nr. 4316/03.06.2008.
Astfel, pentru incadrarea in invatamantul secundar este necesara
parcurgerea programului de studii pentru obtinerea certificatului de absolvire a Departamentului pentru Pregatirea Personalului Didactic, dupa cum urmeaza: nivelul I - initial, parcurs in timpul studiilor universitare de licenta, cu acumularea a 30 de credite si cu obtinerea unei adeverinte de absolvire (care ofera certificarea pentru profesia didactica si confera dreptul de a exercita profesia didactica la nivelul invatamantului preuniversitar obligatoriu). Pregatirea psihopedagogica suplimentara, respectiv nivelul II - de aprofundare, cu acumularea a inca 30 de credite si cu obtinerea certificatului de absolvire, care asimileaza si inlocuieste adeverinta de absolvire, acorda absolventilor de studii universitare dreptul de a ocupa functii didactice in invatamantul liceal, postliceal si universitar. Accesarea acestui nivel al invatamantului este de asemenea conditionata de absolvirea unui program de master in domeniul diplomei de licenta.
Pregatirea pentru cariera didactica se produce in paralel (modelul concurent), intersectandu-se cu cea stiintifica - de specialitate, de-a lungul anilor de studiu in universitate. Concomitent, exista si posibilitatea optarii pentru un parcurs de formare bazat pe modelul consecutiv pentru incadrarea in sistemul de invatamant in calitate de cadru didactic in invatamantul secundar, postsecundar si superior.
Pregatirea initiala a cadrelor didactice este dirijata de cateva principii importante (dupa Ionescu, M., Chis, V., 1992, p. 206): legatura stransa intre formarea de specialitate, cultura generala si cea pedagogica; relatia dinamica intre pregatirea psiho-pedagogica si practica; contactul viitorului cadru didactic cu profesori competenti, mentori cu experienta la catedra; orientarea participantilor si individualizarea formarii lor conform principiului unitatii in diversitate, tinandu-se astfel seama de personalitatea fiecarui viitor educator.
"Separarea formarii academice de specialitate de cea psihopedagogica este contraindicata, deoarece ele sunt asociate una alteia in exercitarea profesiei" (ibidem, p. 206). intr-adevar, simpla cunoastere a unui domeniu nu "te face" profesor, doar cunostintele de specialitate nu sunt suficiente pentru a se transforma in mesaj educational. Ele trebuie completate de cunostinte psiho-pedagogice si metodice pentru ca profesorul sa poata actiona cu succes asupra pregatirii si educarii elevului, pentru a avea capacitatea de a transforma cunostintele stiintifice in mesaje didactice autentice. Aceasta pregatire metodica il va ajuta pe profesor sa faca fata eficient situatiilor cu care se va confrunta in practica educationala, situatii care tin de proiectarea, organizarea, conducerea si evaluarea procesului instructiv-educativ.
Componenta importanta in pregatirea initiala a cadrelor didactice, reprezentand "punctul de jonctiune, interfata intre a sti - ca informatie si a sti - ca actiune" (Chis V., 2002, p. 21) practica pedagogica este activitatea in care este cuprins studentul, dupa promovarea examenelor obligatorii si optionale, inaintea abilitarii sale ca profesor sau institutor. Ea este parte constituenta a trunchiului comun de discipline din curriculum-ul de pregatire initiala a personalului didactic.
Practica pedagogica figureaza in Planul de invatamant al DPPD-ului ca disciplina obligatorie, fiindu-i alocat un numar de 78 de ore pentru nivelul I (3 ore /saptamana x 14 saptamani - pentru practica pedagogica I, respectiv 3 ore /saptamana x 12 saptamani - pentru practica pedagogica II) si 42 de ore pentru nivelul II (3 ore /saptamana x 14 saptamani), pentru ambele niveluri creditele acordate fiind in numar de cate 5.
Practica pedagogica a studentilor se desfasoara in unitati de invatamant de aplicatie, stabilite de inspectoratele scolare impreuna cu institutiile de invatamant superior, in lunctie de nevoile de pregatire initiala pentru cariera didactica.
Rolul practicii pedagogice este de a-i introduce pe studentii practicanti in atmosfera invatamantului preuniversitar prin familiarizarea cu programele scolare, ordinea si disciplina scolara, precum si cu modul de organizare si functionare a unei unitati scolare. De asemenea, studentii practicanti sunt pusi in fata situatiei reale cand vor avea de confruntat aspectele teoretice ale pedagogiei, psihologici, sociologiei si metodicii de specialitate, cu situatiile reale din clasa si din scoala. Aceste situatii se materializeaza prin participarea efectiva la activitati instructiv-educative ce se desfasoara pe toata durata practicii pedagogice. Acest "stadiu de initiere, ucenicia, mijloceste introducerea studentului in mecanismul actului de predare-invatarc, in tehnica elaborarii proiectului unei lectii sau activitati didactice, in tehnologia crearii si utilizarii mijloacelor de instruire etc" (Ionescu M, Chis V, 1992).
Obiectivele practicii pedagogice
|
Practica pedagogica are ca finalitate "valorificarea cunostintelor teoretice si punerea bazelor formarii lor practice, prin asigurarea unor abilitati specifice profesiei de cadru didactic care doreste sa practice un invatamant modern" (Bocos M., 2007, p. 129). Scopurile practicii pedagogice, conform OMEN 4356/1996 sunt: formarea capacitatii studentilor de a opera cu informatiile de la disciplinele de specialitate si din domeniul stiintelor educatiei; orientarea studentilor in utilizarea planurilor cadru, programelor si manualelor scolare; dezvoltarea, la studenti, a abilitatilor de utilizare a materialelor de specialitate; initierea studentilor in tehnica activitatii de laborator sau cabinet; dobandirea de catre studenti a unor deprinderi ale profesiei de cadru didactic.
in stagiul de practica pedagogica, didacticianul, mentorii si toate persoanele implicate in activitatea didactica urmaresc ca studentii practicanti sa realizeze urmatoarele finalitati: (Dulama, M., 2005, pp. 7-8)
■ cunoasterea organizarii si functionarii unei unitati de invatamant preuniversitar;
■ cunoasterea documentelor scolare si a modului de utilizare a lor;
■ observarea-directa si analizarea activitatilor instructiv-educative scolare si extrascolare organizate de profesori cu implicarea elevilor;
■ exersarea de catre studenti a rolului de profesor, sub conducerea mentorului, prin proiectarea, realizarea si autoevaluarea unor activitati instructiv-educative cu elevii;
■ formarea abilitatilor practice prin activitati didactice de proba, sustinute de catre studenti sub indrumarea si in prezenta mentorilor;
■ dezvoltarea capacitatii de comunicare cu elevii de diferite varste si potentiale intelectuale variate prin exersarea limbajului stiintific in lectii;
■ dezvoltarea initiativei, a creativitatii si a responsabilitatii fata de munca de profesor prin elaborarea de teste, de experimente, de mijloace de invatamant;
■ dobandirea sigurantei in managementul activitatii didactice prin: propunerea unor sarcini de invatare in conformitate cu programa scolara si accesibile elevilor; stabilirea adecvata a strategiei didactice pentru fiecare tip de lectie; realizarea obiectivelor operationale; utilizarea corecta si eficienta a mijloacelor de invatamant; realizarea de evaluari si autoevaluari adecvate;
■ dezvoltarea flexibilitatii si adaptabilitatii studentului la realitatea clasei ca urmare a fuzionarii cunostintelor de specialitate, a celor psiho-pedagogice si melodice;
■ dezvoltarea competentelor specifice profesiei de cadru didactic conform standardului ocupational.
Etape de realizare a practicii pedagogice in scoala de aplicatie - modalitati de realizare |
Practica pedagogica cuprinde trei etape de realizare, etape care se desfasoara avand la baza mai multe tipuri de activitati:
1. Etapa de sensibilizare care presupune "situarea practicantilor in interiorul activitatii scolare, cunoasterea specificului scolii, a mediului din care provin elevii, participarea la dezbateri cu parintii, asigurarea climatului educativ in clasa/ scoala/ familie" (Ionescu M, Chis V, 1992, p. 209). Aceasta etapa presupune parcurgerea unor activitati de cunoastere generala a scolii -pentru o integrare rapida in activitatea din invatamantul preuniversitar, studentii practicanti trebuie sa se familiarizeze si sa cunoasca o serie de aspecte privind structura organizatorica a unitatii scolare, factorii de decizie, precum si atributiile acestora in activitatea administrativa si de conducere a procesului instrucliv educativ din scoala;
2. Etapa de initiere , ucenicia care presupune introducerea studentilor in procesul de predare-invatare, in tehnica elaborarii proiectului unei lectii, in tehnologia crearii si utilizarii mijloacelor de instruire. Aceasta etapa are la baza activitati de observare, simulare si analiza a procesului de predare-invatare asistat - etapa de observatie a practicii pedagogice avand ca obiectiv familiarizarea studentilor cu tipurile de lectii si activitati realizate de profesor, cu colectivele de elevi cu care vor lucra. Aceasta "initiere" se realizeaza prin invatare observationala, adica "preluarea prin observatie nemijlocita a modului de lucru al profesorului" in urma asistentei la ore (ibidem, p.211). Tot in aceasta etapa se realizeaza activitati practice de proba si finale, sustinute de studentii practicanti si activitati extrascolare - lectiile tinute de Studenti trebuie sa fie cat mai variate (de diferite tipuri), realizate la diferite clase (gimnaziu si liceu). Studentul- practicant trebuie sa cunoasca clasele la care va preda (din practica de observatie) precum si lectia anterioara celei pe care o va preda. Pregatirea acestor lectii este deosebit de importanta. Profesorul mentor sau coordonatorul de practica pedagogica poate oferi, la cererea studentului, sugestii si explicatii
in aceasta etapa se foloseste termenul de microinvatare (D. Allen, K. Ryan, 1972, apud. Ionescu, M., Chis, V., 1992, p.210), care presupune 4 moduri de organizare si realizare a activitatii practice:
a) microlectia, atunci cand o etapa a lectiei este sustinuta de student, celelalte de mentori;
b) micracursul, atunci cand o parte mai extinsa a lectiei (20-30 de minute) este sustinuta de studentul - practicant;
c) lectia completa cu un micro - grup, care presupune ca o lectie sa fie sustinuta sustinuta in totalitate, cu 5-10 elevi
d) incercarea de inovare, in care se gasesc si se testeaza moduri noi de predare - invatare, aprofundandu-se cunostintele existente.
3. Etapa de activitate efectiva, etapa care presupune un grad superior de constientizare, precum si spirit responsabil;
Studiu constatativ: obiective, metodologie, esantionare
|
Etapa constatativa a experimentului propus a avut rolul de a stabili nivelul existent in momentul initierii experimentului pedagogic, atat la esantionul experimental, cat si la cel de control, referitor la capacitatile medodologice necesare in desfasurarea practicii pedagogice si la nivelul cunostintelor teoretice existent inaintea inceperii practicii
pedagogice. In cadrul etapei pre-experimentale s-a pornit de la urmatoarele obiective:
0.1. Identificarea unor modalitati de dezvoltare a competentelor pentru profesia didactica la studentii facultatii cu profil pedagogic din cadrul Universitatii "Aurel Vlaicu" din Arad (Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic).
O.2. Identificarea nivelului de cunostinte teoretice necesar desfasurarii eficiente a activitatii de practica pedagogica
O.3. Conturarea ipotezelor de lucru pentru derularea experimentului formativ
Colectarea datelor cantitative si calitative a fost posibila pe baza aplicarii instrumentelor de cercetare elaborate si anume: chestionarul adresat studentilor, proba de evaluare, focus grupul.
Chestionarul adresat studentilor contine 18 itemi atat deschisi, cat si inchisi. Ca structura, el urmareste trei dimensiuni, cuprinzand mai multe variabile, astfel:
Dimensiunea A - Autoevaluarea/autoaprecierea capacitatilor didactice formate in urma parcurgerii disciplinelor psihopedagogie obligatorii. in cadrul acestei sectiuni avem 7 itemi, primii trei (itemi deschisi) urmarind identificarea perceptiei studentilor asupra avantajelor si dezavantajelor profesiei didactice, precum si enuntarea asteptarilor legate de activitatea de practica pedagogica. Aprecierea propriilor capacitati psihopedagogice este vizata de itemii 4, 5, 6 si 14 (itemi inchisi).
Acesti itemi contin variabile, subcategorii (a..x) care abordeaza
activitatea didactica in ansamblul ei.
Astfel, itemul 4 urmareste autoevaluarea/autoaprecierea de catre studenti a capacitatii de a proiecta o activitate didactica, capacitate obiectivata in urmatoarele categorii:
. Finalitati educationale: stabilirea obiectivelor unei activitati de invatare; formularea si realizarea de obiective cognitive, afective, psihomotorii; operationalizarea obiectivelor de referinta;
. Continuturi: adaptarea continutului la obiectivele operationale prestabilite; sistematizarea si accesibilizarea continuturilor didactice;
. Metodologie didactica: alegerea metodelor didactice in concordanta cu obiectivele si continuturile prestabilite; utilizarea diverselor categorii de metode didactice (expozitive, conversative, activ-participative, invatarea prin descoperire);
. Mijloace didactice: alegerea mijloacelor didactice adecvate obiectivelor si continuturilor; utilizarea unor mijloace didactice variate (audio-video, informatice); confectionarea unor mijloace didactice;
. Forme de organizare a activitatii didactice: distribuirea unor sarcini de lucru variate, organizarea frontala sau pe grupe a activitatii didactice; elaborarea fiselor de munca individuala;
. Evaluare: alegerea modalitatilor de evaluare adecvate; elaborarea unor probe docimologice.
|
Itemul 5 urmareste autoaprecierea/autoevaluarea capacitatii de a implementa proiectul didactic al unei activitati instructiv educative. Aceasta capacitate porneste de la urmatoarele variabile, urmarind structura unei lectii:
. Pregatirea psihologica pentru invatare, trezirea interesului, sensibilizarea pentru activitate;
. Comunicarea atractiva a obiectivelor urmarite, discutarea acestora cu elevii, mentinerea atentiei elevilor spre scopul urmarit;
. Reactualizarea elementelor invatate anterior, stimuland raspunsurile elevilor;
. Prezentarea materialului faptic: utilizarea strategiei didactice proiectata; activizarea, implicarea.elevilor; organizarea clasei in diverse modalitati (frontal, individual, pe grupe, diferential); prezentarea sistematica si logica a continuturilor;
. Generalizarea /obtinerea performantelor prefigurate in obiective
. Fixarea si stabilizarea performantei: utilizarea unor modalitati de fixare si consolidare a cunostintelor; adresarea intrebarilor cu scop de evaluare (pe parcurs si la finalul activitatii); stabilirea unor sarcini stimulative de lucru pentru acasa;
. Asigurarea feedback-ului: sesizarea dificultatilor de invatare intampinate de elevi; intervenirea in sensul completarii cunostintelor.
Itemul 6 se axeaza pe relatia cadru didactic - elev, ca aspect esential al reusitei si eficientei demersului didactic, cu accent pe aspecte care tin de activizarea elevilor, stimularea si "provocarea cognitiva" a curiozitatii acestuia, responsabilizarea elevilor pentru activitatea de invatare.
Itemul 7 urmareste identificarea masurii in care studentul se autoapreciaza a fi capabil sa adopte diverse roluri in relatia cu elevii, roluri ca: emitator /receptor de mesaje educationale; organizator, mediator coordonator, evaluator al activitatii elevului; colaborator si consilier al elevilor; autoevaluat si evaluat de catre elevi.
Dimensiunea B - Autoaprecierea/ autoevaluarea trasaturilor de personalitate implicate in comportamentul didactic. in cadrul acestei sectiuni pot fi incadrati itemii 8, 9, 10, 11, 12, 13. Itemul 8 urmareste identificarea masurii in care studentului ii sunt caracteristice diverse aspecte ale personalitatii, aspecte care se refera atat la trasaturi cognitive, cat mai ales la trasaturi relationale, in raport cu sine, ceilalti si cu activitatea desfasurata. Itemii 9, 10, 11 si 12 au ca scop autoobservarea comportamentului pe parcursul unei secvente de comunicare (cuprinzand aspecte legate de comportamentul verbal, nonverbal si paraverbal). Itemul 13 se refera la identificarea masurii in care studentii au fost obisnuiti sa isi observe propriul comportament, in diferite situatii.
Dimensiunea C - Perceptia asupra pregatirii psihopedagogice initiale si a asumarii rolului de cadru didactic, contine itemii 15, 16, 17, 18. Aceasta dimensiune are ca scop surprinderea:
. Nevoii de consiliere, suport, asistenta in formarea competentelor didactice - itemii 15 si 16,
. Intentionalitatii accesarii unei cariere didactice - itemul 17,
. Posibilele elemente "provocatoare" /dificile ale profesiei didactice - itemul 18.
Proba de evaluare a fost construita cu scopul de a identifica nivelul cunostintelor insusite de catre studenti in urma parcurgerii disciplinelor psihopedagogice obligatorii (Psihologia educatiei, Introducere in pedagogie, Teoria si metodologia curriculumului, Teoria si metodologia instruirii, Teoria si metodologia evaluarii, Didactica specialitatii), cunostinte absolut necesare in realizarea eficienta a activitatii de practica pedagogica.
Esantionul de subiecti a fost constituit din 280 de studenti din anul III din cadrul Universitatii "Aurel Vlaicu" din Arad, studenti care participa la cursurile Departamentului pentru Pregatirea Personalului Didactic (Vezi tabelul XIII. 1). Subiectii au varsta cuprinsa intre 20 si 44 de ani, cu o medie de varsta m=23,45 ani si o abaterea standard sd=5,81. Dintre acestia 98 sunt de sex masculin (reprezentand 38% din efectivul total), 170 de sex feminin (reprezentand 60,7% din efectivul lotal), iar 12 persoane nu si-au mentionat genul pe foaia de raspuns (reprezentand 4,3% din numarul total de subiecti).
Participarea la cursurile modulului psihopedagogie a fost obligatorie pentru 71,8% (201 subiecti) dintre studentii si optionala pentru 25% dintre acestia (71 subiecti). Un numar de 9 subiecti nu au mentionat caracterul obligatoriu sau optional al participarii la cursuri. Acestia reprezinta 3,2% din efectivul total inclus in studiu.
Analiza datelor obtinute in urma aplicarii chestionarului adresat studentilor
|
In urma aplicarii instrumentelor de colectare a datelor (chestionarul adresat studentilor, proba de evaluare a cunostintelor) s-au obtinut doua tipuri de date: cantitative si calitative, in functie de tipul intrebarilor adresate. Analizarea acestor date s-a facut separat, urmand ca rezultatele acestor analize sa fie apoi analizate complementar. in continuare vom prezenta analiza cantitativa a datelor obtinute in urma aplicarii instrumentelor de lucru.
Pentru a putea face analiza cantitativa a datelor obtinute pentru "Chestionarul adresat studentilor", in prima faza s-a realizat o codificare a datelor obtinute pentru anumiti itemi. Aceasta codificare va permite realizarea unor corelatii cu alte evaluari realizate in cadrul studiului. Pentru hernii 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15 si 16 raspunsurile "nu stiu / nu pot aprecia" si "nu raspund" au fost notate cu 0, astfel incat sa se poata face o insumare a raspunsurilor pe itemi pentru a vedea o apreciere globala a dimensiunii evaluate de fiecare item. De asemenea, pentru ca acesti itemi evalueaza un numar diferit de aspecte, pentru fiecare item am calculat un indice reprezentat de media raspunsurilor date de participanti la aspectele masurate de acest item. De exemplu, ilemul 4 masoara 24 de aspecte diferite ale autoevaluarii capacitatilor necesare proiectarii demersului didactic. Pentru a reprezenta global capacitatea necesara proiectarii unui demers didactic s-a facut o medie a celor 24 de raspunsuri incluse in acest item. in acest mod, ulterior se pot face comparatii intre dimensiunile evaluate de fiecare item cantitativ, fara a ne confrunta cu distorsiuni datorate numarului diferit de aspecte evaluate.
in final s-a calculat un indice (tot sub forma de medie) pentru cele trei dimensiuni majore pe care le-a urmarit "Chestionarul adresat studentilor": (1) auloevaluarea/ autoaprecierea capacitatilor didactice, (2) autoevaluarea/ autoaprecierea trasaturilor de personalitate implicate in comportamentul didactic si (3) perceptia asupra pregatirii psihopedagogice initiale si a asumarii rolului de cadru didactic. Mentionam ca in calcularea acestor indicii au fost incluse doar valorile itemilor cu raspunsuri inchise sau care au putut fi postcodificati.
in cazul autoevaluarii capacitatilor necesare proiectarii demersului didactic, analizand rezultatele, constatam ca obtinem toata gama de raspunsuri (de la 0 la 5) pentru toate aspectele, mai putin pentru capacitatea "de a utiliza metoda invatarii prin descoperire" pentru care aria de raspunsuri oferite de participanti incepe de la 2 ("in foarte mica masura"). Acest lucru inseamna ca subiectii studiului au apreciat ca au aceasta capacitate cel putin la un nivel minim. Acest lucru se reflecta si in valorile medii obtinute pentru fiecare capacitate autoevaluata.
Analizand care sunt capacitatile de proiectare a unui demers didactic pe care participantii apreciaza ca le au in cea mai mare masura, constatam ca acestea sunt, in ordinea descreascatoare a mediilor obtinute:
■ "de a proiecta activitati de munca pe grupuri" (m=4,06),
■ "de a proiecta activitati de munca individuala" (m=3,92),
■ "de a utiliza metoda invatarii prin descoperire" (m=3,86),
■ "de a alege mijloacele didactice adecvate obiectivelor si continutului" (m=3,85),
■ "de a elabora fise de lucru individuale" (m=3,84). Capacitatile pe care studentii evalueaza ca le au in cea mai mica masura sunt:
■ "de a realiza obiective cognitive, afective si psihomotorii" (m=3,27),
■ "de a elabora o proba de cunostinte (docimologica)" (m=3,38),
■ "de a proiecta secvente de invatare in concordanta cu timpul disponibil" (m=3,42),
■ "de a operationaliza un obiectiv de referinta" (m=3,43).
in ceea ce priveste autoevaluarea capacitatillor necesare in sustinerea unui proiect didactic, subiectii sunt intrebati in ce masura ar fi capabili sa sustina un demers didactic, cu diferite aspecte pe care acesta le implica. in urma analizarii rezultatelor, constatam ca cele mai mari valori medii s-au obtinut, in ordine descrescatoare, pentru:
■ organizarea clasei in activitati pe grupe (m=4,18),
■ oferirea de exemple clarificatoare (m=4,14),
■ adresarea unor intrebari care sa duca la raspunsul dorit (m=4,12),
■ adresarea unor intrebari ajutatoare (de sprijin) (m=4,09),
■ realizarea unei scheme clare si sistematice a continutului (m=4,04),
■ inlervenirea in sensul completarii cunostintelor (m=4,04).
Acestea sunt aspectele pentru care studentii se autoevalueaza ca
fiind cei mai capabili sa le desfasoare. in cea mai mica masura acestia se simt capabili sa desfasoare urmatoarele elemente ale unui demers didactic:
■ organizarea activitatii diferentiate (in functie de nivelul cunostintelor elevilor) (m=3,59),
■ implicarea elevilor in activitati care solicita efort propriu de invatare (m=3,62),
■ incadrarea in limita de timp (m=3,65),
■ utilizarea metodelor proiectate (m=3,69).
Raspunsurile pentru majoritatea componentelor demersului didactic iau valori de la 0 ("nu stiu", "nu raspund") la 5 ("in foarte mare masura"). Exceptie fac cateva aspecte pentru care raspunsurile pornesc de la 2 ("in foarte mica masura"): organizarea clasei in activitati pe grupe, adresarea unor intrebari care sa duca la raspunsul dorit; pentru adresarea unor inlrebari ajulaloare cel mai mic punclaj este 3, ceea ce inseamna "in mica masura".
Pentru evaluarea aspectelor care sunt importate in relatia profesor-elev s-au obtinut cele mai mari medii in cazul stimularii si incurajarii elevilor. Cele mai putin importante aspecte ale relatiei profesor-elev au fost considerate responsabilizarea elevilor si punerea unor situatii problema. Constatam totusi, ca si in cazul aspectelor pentru care se obtin cele mai mici medii acestea au valori ridicate - cea mai mica medie se obtine pentru propunerea unor situatii problema de rezolvat de catre elevi si aceasta este m=3,93 pe o scala de la 0 la 5.
in continuare sunt prezentate toate aspectele relatiei profesor-elev in ordinea descrescatoare a mediilor obtinute:
■ stimularea curiozitatii elevilor (m=4,47),
■ stimularea si incurajarea elevilor in a pune intrebari (m=4,42),
■ stimularea elevilor prin intrebari deschise care sa permita formularea unor raspunsuri diferite (m=4,41),
■ incurajarea elevilor prin feedback pozitiv (m=4,38),
■ oferirea unor clemente "surpriza" care sa provoace elevul (m=4,31),
■ antrenarea fiecarui elev in activitatea de invatare (m=4,26),
■ antrenarea elevilor in situatii stimulative de invatare prin cooperare (m=4,23),
■ responsabilizarea elevilor pentru ceea ce spun si ceea ce fac (1X1=4,11),
■ propunerea unor situatii problema de rezolvat de catre elevi (m=3,93).
Subiectii considera ca rolul pe care pot sa-1 adopte (itemul 7) in cea mai mare masura in relatia profesor-elev este cel de colaborator al elevilor (m=4,18), urmat in ordinea descrescatoare a mediilor de evaluator al performantelor elevilor (m=4,17), organizator al activitatii elevilor (m=4,08) si coordonator al activitatii elevilor (m=4,00).
In cea mai mica masura poate fi rolul din perspectiva caruia profesorul este evaluat de catre elelvi (m=3,37). Tot Ia limita inferioara a mediilor obtinute se situeaza rolul de negociator al activitatii desfasurate cu elevii (m=3,68) si cel de receptor de mesaje educationale (m=3,86).
La intrebarea "in acest moment al pregatirii dumneavoastra psihopedagogice, considerati ca sunteti pregatit pentru a proiecta, organiza, sustine si evalua un demers didactic?" constatam o dihotomizare a raspunsurilor (vezi figura XIII.l). Aproape jumatate dintre subiecti au raspuns "da" (47,9%), dupa cum se observa din figura de mai jos. Un numar ridicat de studenti au raspuns ca "nu stiu" (36,1%) sau "nu raspund" (10,4%) si doar un procent mic dintre acestia (5,7%) au raspuns ca nu se considera pregatiti pentru realizarea unui demers didactic.
In ceea ce priveste nevoia de suport si consiliere in realizarea demersului didactic, analiza rezultatelor descriptive ne arata ca mediile cele mai ridicate s-au obtinut pentru pregatirea de specialitate, proiectarea demersului didactic si alegerea strategiei didactice, dupa cum se poate vedea in continuare:
■ pregatire de specialitate (m=3,56),
■ proiectarea demersului didactic (m=3,48),
■ alegerea strategiei didactice (m=3,32),
■ managementul clasei (m=3,17),
■ stapanirea emotiilor si castigarea respectului elevilor (m=3,08),
■ abilitatea de exprimare (m=2,93).
La intrebarea "Doriti sa urmati o cariera didactica?" majoritatea subiectilor raspund cu "da" (64,3%), dupa cum se poate observa din figura XIII.2. Un procent mai redus de studenti spun ca nu doresc sa urmeze o cariera didactica (22,9%), iar 12,9% nu dau nici un raspuns la aceasta intrebare.
Pentru a vedea care dintre aspectele investigate sunt mai apreciate de catre subiecti, am calculat un indice al fiecarui item. Acest indice a fost calculat prin realizarea mediei aritmetice a raspunsurilor dale pentru aspectele investigate de fiecare item.
Rezultatele descriptive ne arata, in functie de media acestor indici (scoruri pe itemi), urmatoarea ordine a importantei in cadrul demersului didactic:
■ aspectele relatiei profesor-elev (m=4,28),
■ aspectele de personalitate caracteristice participantului la studiu (m=4,21),
■ rolurile adoptate in relatia profesor-elev (m=3,92),
■ sustinerea demersului didactic (m=3,90),
■ observarea comportamentului propriu (m=3,74),
■ capacitatile necesare proiectarii demersului didactic (m=3,67),
■ asteptarile legate de ajutorul primit in realizarea demersului didactic (m=3,44),
■ comportamentul in timpul ascultarii (m=3,31),
■ nevoia de consiliere si suport in realizarea demersului didactic (m=3,23),
■ comportamentul in timpul conversatiei cu alte persoane (m=2,82),
■ mimica in timpul conversatiei cu elevii (m=2,81),
■ contactul vizual intr-o conversatie (m=2,63).
De asemenea, am calculat prin aceeasi metoda (a realizarii unei medii aritmetice) un indice al fiecarei dimensiuni investigate prin chestionar, incluzand in calcularea acestui indice doar itemii care au fost evaluati cantitativ. Se constata ca media cea mai ridicata se obtine pentru autoevaluarea/ autoaprecierea capacitatilor didactice (m=3,95), urmata de perceptia asupra pregatirii psihopedagogice initiale si a asumarii rolului de cadru didactic (m=3,33) si autoevaluarea/ autoaprecierea trasaturilor de personalitate implicate in comportamentul didactic (m=3,25) (vezi figura XII1.3).
