- Desi televiziunea poate modela comportamentele si mentalitatile, nu se poate spune ca ea favorizeaza invatarea, deoarece aceasta asa-zisa invatare este foarte putin cognitiva, greu de reprodus, foarte putin analizabila, putin bazata pe gandire.
- Informatia primita de la televizor intra nefiltrata, intreaga, direct in memorie, dar nu este disponibila pentru analiza constienta, pentru intelegere sau pentru invatare. Este invatare in somn.
- Uriasa forta de penetrare a subconstientului uman, manifestata de televiziune, este determinata de activitatea corticala alfa pe care o genereaza vizionarea, de caracterul emotional si dramatic al televiziunii, precum si de perceptia imaginilor TV intr-un regim ce aminteste mai mult de starile alterate de constiinta decat de starea de veghe.
Cititorii acestei carti ar putea fi usor surprinsi si contrariati de sustinerea faptului ca televiziunea este un mediu care nu numai ca nu favorizeaza, dar chiar inhiba invatarea. "Cum - s-ar putea obiecta - oare nu retin copiii nostri o multime de reclame de la televizor sau nu invata sa se imbrace, sa gandeasca, sa vorbeasca, privind la emisiunile si la personajele de pe micul ecran? Nu cultiva televizorul in mintea oamenilor milioane de imagini, mesaje si informatii? Nu poate fi socotit acesta un proces de invatare?" Intrebarile sunt justificate atata timp cat nu se cunoaste ce inseamna cu adevarat invatarea si, de asemenea, care este modalitatea in care televiziunea influenteaza gandirea si comportamentul telespectatorilor.
Iata cum raspund la aceste intrebari sotii Emery, cercetatori in neuropsihologie la Universitatea de Stat din Canberra: "In timp ce televiziunea pare sa aiba capacitatea de a furniza o informatie utila privitorilor - si este ridicata in slavi pentru functia sa educationala - tehnologia televiziunii si natura experientei vizionarii inhiba, de fapt, invatarea, asa cum este ea conceputa de regula. In timp ce ne uitam la televizor, invatarea care are loc este foarte putin cognitiva, greu de reprodus, foarte putin analizabila, putin bazata pe gandire" .
Deoarece in timpul vizionarii cortexul trece in stare alfa, iar partea stanga a creierului, "zona integrativa, intra intr-un fel de asteptare", sotii Emery afirma ca vizionarea TV este un fel de somnambulism constient. "Partea dreapta a creierului, care se ocupa de procesele cognitive - imagini din vise, fantezie, intuitie - continua sa primeasca imaginile de la televizor. Dar pentru ca puntea dintre partea dreapta si partea stanga a creierului a fost efectiv intrerupta, toate procesele comune, a constientiza informatia si a o pune in valoare, sunt eliminate. Daca sotii Emery au dreptate, atunci descoperirile lor sprijina ideea ca informatia primita de la televizor, nefiind disponibila pentru analiza constienta, pentru intelegere sau pentru invatare, intra nefiltrata, intreaga, direct in memorie. Este invatare in somn."
Dr. Erik Peper, cercetator in domeniul testarii electroencefalo¬grafice, profesor la Universitatea de Stat din San Francisco, sublini¬aza si el acest fapt: "Pentru a invata cu adevarat ceva, trebuie sa interac¬tionezi cu sursa datelor. In cazul televiziunii, nu gandesti cu adevarat. Stiu ca, in cazul meu, pot sa invat ceva doar daca sunt angajat, ca in metoda socratica de predare. Cea mai buna metoda de predare este cea interactiva. De exemplu, unii invata cel mai bine atunci cand iau notite, fiindca notitele reprezinta un sistem cu feedback. () Vizionarea TV presupune numai sa primesti - conti¬nua el - fara sa reactionezi. Nu face decat sa iti capteze atentia, iar tu primesti, nu privesti. Cititul produce o cantitate mult mai mare de unde beta. Este ceva anormal ca un om sa produca unde alfa in timp ce citeste. Partea ingrozitoare in cazul televiziunii este ca informatia ajunge la noi, dar noi nu interactionam. Intra direct in memorie si probabil ca reactionam la ea mai tarziu, dar fara sa stim la ce reactionam de fapt. Cand ne uitam la televizor, ne antrenam sa nu reactionam, si asa, mai tarziu, facem lucruri fara sa stim de ce le facem si de unde ne-au venit in minte" .
Invatarea trebuie sa fie un proces rational si constient, ce presupune un efort de intelegere, de organizare a cunostintelor si de integrare a lor in orizontul mai larg de cunoastere a individului. Noile cunostinte sunt depozitate in memorie de unde pot fi scoase pentru a fi intrebuintate in procesul gandirii. In cazul vizionarii TV, cunostintele nu sunt nici percepute sau structurate logic si nici mintea nu este deplin constienta de ele. De fapt, daca se poate vorbi de o invatare prin intermediul televizorului, aceasta nu are un caracter logic, deductiv, sintetic, fiindca aceste procese sunt guvernate de emisfera stanga care, pe timpul vizionarii, se afla in "amortire".
Daca despre o invatare constienta in fata televizorului nici nu poate fi vorba, altceva poate fi insa remarcat ca fiind propriu acestei tehnologii: televiziunea se pare ca are capacitatea de a-si trimite mesajele direct in subconstient, fara ca telespectatorul sa apuce sa controleze acea informatie, sa constientizeze cu adevarat ce si cum au patruns acele mesaje in memorie.
Ce vor sa spuna cercetatorii cand afirma ca forta sau influenta televiziunii se manifesta in primul rand in spatiul subconstientului uman? Oare nu suntem constienti, cand vedem un film oarecare, de actiunea care se intampla acolo? Cu siguranta ca da. Gradul de constientizare este insa mult diminuat fata de starea de veghe, in contextul careia se desfasoara oricare alta experienta a realului. In schimb, forta de impact, de imprimare in subconstientul nostru a imaginilor vazute la televizor este cu mult mai puternica decat in viata obisnuita. "Am avut toti experienta citirii unui paragraf, observa Mander, pentru a constata la urma ca nu am inteles nimic din el. Atunci ne vedem nevo¬iti sa reluam lectura paragrafului cu mai multa atentie. Numai cu efort constient, deliberat, cu o participare activa din partea cititorului, cuvintele prind sens. In schimb, imaginile nu necesita nimic de genul asta, trebuie doar sa tinem ochii deschisi. Imaginile patrund in minte si sunt inregistrate in memorie unde poti sa te gandesti la ele sau nu. Ele curg in noi ca fluidul intr-un vas. Numai ca noi suntem vasul, iar televizorul este cel care toarna."
Intr-o experienta obisnuita, gandirea constienta, rationala are raga¬zul si dispozitia de a analiza faptele sau evenimentele care intervin in viata cotidiana a omului. Toate acestea sunt primite in minte si, inainte ca ele sa ajunga in subconstient, sufera o anumita descifrare care permite o pozitionare, o raportare a mintii fata de ele, integrarea lor intr un anumit orizont de constiinta si ierarhizarea in ordinea priorita¬tilor personale. Acestea vor primi o noua configuratie, fiind supuse interpretarii personale si astfel vor putea fi inscrise in memorie.
De asemenea, constiinta noastra poate dirija in mare masura modul sau gradul in care ne implicam afectiv in ceea ce ni se intampla in viata. Astfel ca, daca o experienta nu este semnificativa pentru viata noastra personala, implicarea emotionala va fi minima (de exemplu, vederea unui caine care alearga pe strada, a unei cladiri oarecare sau orice alt fapt cotidian). Daca experienta este negativa, ea poate fi refuzata, pentru a ne proteja emotional. De exemplu, adesea, cand cineva ne vorbeste despre ceva neplacut, incepem sa ne gandim la altceva, astfel incat aproape ca nici nu auzim ce ni se spune. Iar daca experienta este pozitiva, atunci ne implicam sufleteste, emotional, deschizandu-ne, cum se spune, sufletul. Este cazul intalnirii unor prieteni buni, al petrecerii unor clipe frumoase cu cei din familie, cu persoanele iubite etc. Exista in om o tendinta inconstienta de a cenzura aproape toate experientele avute, pentru a nu lasa ca orice imagine si mesaj sa-i patrunda in minte sau in suflet fara a o analiza. In cazul televizorului, lucrurile stau cu totul altfel. Datorita vitezei mari cu care se succed imaginile, acestea reusesc sa se furiseze atat de repede in minte, ascunzandu-se in pliurile subconstientului, incat omul nu reuseste sa le cenzureze sau sa le organizeze in mod constient.
La uriasa forta de impresionare a subconstientului manifestata de televiziune contribuie inca doua fenomene. Primul este legat de apari¬tia unei activitati corticale predominant alfa dupa numai 2 minute de vizionare, fenomen care se intensifica odata cu cresterea timpului alocat vizionarii. Ultimele studii arata ca deschiderea portilor subconstientului in favoarea trecerii mesajelor dinspre mintea constienta spre cea inconstienta se realizeaza proportional cu intensitatea undelor alfa din creier.
Studiile realizate de centrul de cercetare Sandy MacGregor demon¬streaza ca "filtrul ce face legatura intre constient si subconstient - se pare ca sistemul reticular activator ascendent joaca un rol esential in acest proces - se deschide in momentul in care undele cerebrale trec din starea beta in starea alfa. Atunci este favo¬rizata in mod deosebit inducerea unor transformari semnificative in lumea subconstientului, comunicarea unor mesaje capabile sa modeleze atitudinile si credintele individului." Prin urmare, cu cat undele (alfa) sunt mai intense, cu atat mai mare va fi deschiderea subconstientului si, invers, cu cat undele b (beta) de activitate constienta rationala sunt mai intense, cu atat subconstientul este mai putin deschis influentelor, reconfigurarii valorilor sale.
In aceasta perspectiva, televiziunea se vadeste a fi un instrument ideal pentru modelarea subconstientului, caci pe parcursul vizionarii spectrul undelor cerebrale se muta dinspre frecventa inalta a undelor beta catre cea a undelor alfa, timp in care o cantitate uriasa de informatie este transmisa si inscrisa in memorie. Aceasta este cea mai buna explicatie a influentei deosebite pe care televiziunea o are in modelarea gandirii si a comportamentului indivizilor.
Al doilea factor ce favorizeaza penetrarea subconstientului teles¬pectatorului este intensa participare emotionala pe care vizionarea TV o presupune. Este cunoscut faptul ca, pe masura ce o experienta presupune o implicare emotionala mai intensa, cu atat imprimarea ei in memorie este mai puternica. Televiziunea insa constituie un mediu foarte potrivit pentru crearea de puternice impresii emoti¬onale, caci ea favorizeaza activarea emisferei drepte, aceea care raspunde de procesele emotionale si, totodata, suscita cu putere imaginatia - acea facultate a mintii strans legata de factorul emotional, afectiv.
W. Setzer , ca un corolar la influenta televiziunii asupra subconstientului uman, scoate in evidenta puterea de care dispune ea in conditionarea comportamentelor, in modelarea atitudinilor pe care telespectatorul, in mod mai mult sau mai putin constient, le adopta in viata. Prin televizor, telespectatorii percep si isi insusesc in mod inconstient, mai bine decat prin oricare alt mijloc de comunicare, spiritul general al unei realitati sau al unei persoane (personaj de pe micul ecran). Practic, aceasta capacitate de modelare a subconstientului uman defineste si ii confera televizorului forta de a influenta cu putere gandirea si modul de viata al oamenilor, fara ca ei sa-si dea seama de acest lucru.
Chiar daca nu suntem perfect de acord cu comportamentul celor de pe micul ecran, cu spiritul lor, cu modul lor de a fi sau de a gandi, totusi acestea ni se vor transmite si, in timp, ni se vor fixa prin vizionare repetata. Omul in fata televizorului este precum copilul care obser¬va, fara sa fie constient, lumea care il inconjoara, pe care o interiori¬zeaza, ascunzand-o in memorie, pentru ca mai tarziu in mod automat sa adopte, prin imitare, un fel de a fi asemenea cu cel pe care il poarta deja inlauntrul sau.
Televiziunea nu manipuleaza, impunand cu forta un model de actiune, ci sugerand sau punand in lumina pozitiva anumite comportamente si atitudini care, prin repetare, ne vor modela imagi¬natia si atitudinile interioare, fara ca noi sa stim sau macar sa acceptam acest lucru. Prin toate acestea, televiziunea devine cel mai bun mijloc de manipulare sau de modelare a comportamentului si gandirii oamenilor, fara a fi insa un mijloc potrivit pentru invatare.
"Impactul televiziunii este in intregime asupra subconstientului, asa cum se intampla si cu celelalte mass-media noi" , afirma McLuhan, iar Jerry Mander observa, de asemenea, ca "s-ar putea sa fi intrat in era in care informatia este furnizata direct in subconstientul maselor" .
