Plecand de la observatia ca telespectatorii "inraiti" - batranii singuri, somerii, persoanele recent divortate si copiii - dispun de mai mult timp liber decat cei ocazionali, timp pe care il aloca vizionarii, R. Kubey ajunge la concluzia ca "vizionarea poate conduce la o si mai extinsa vizionare, determinand ceea ce se numeste «inertie atentio¬nala» - cu cat oamenii se uita mai mult la televizor, cu atat creste probabilitatea de a continua sa ramana in fata micului ecran.
Disconfortul in momentele de neangajare sau de singuratate poate determina vizionarea TV, dar dupa ani intregi cu un asemenea comportament si o mie de ore sau mai mult de vizionare in fiecare an, este posibil ca o astfel de obisnuinta, inradacinandu-se, sa conduca la aparitia senzatiei de disconfort atunci cand oamenii sunt lasati fara nimic de facut, sunt singuri sau sunt lipsiti de televizor" .
