a) Nevoia de dragoste
Nevoia de dragoste este inplinita de relatii calde si afectuoase ce se formeaza imediat dupa nastere. Prin aceste relatii avute initial cu mama si treptat cu un cerc tot mai mare de persoane, copilul isi contureaza identitatea si devine constient de sine. In dragostea parintilor, copilul este acceptat si valorizat neconditionat, indiferent de sex, aparenta, abilitati sau personalitatea. Aceasta dragoste este daruita fara solicitarea unei compensatii, unei reprocitati.
Cel mai puternic impact al acestei relatii de afectiune se produce asupra sinelui (self). Pentru dezvoltarea autoacceptarii si autoaprobarii noastre, este esential aprobarea si acceptarea din partea celorlalti.
Nevoia de securitate se implineste prin stabilitatea relatiilor familiale, prin atitudini si comportamente constante din partea parintilor. Securitatea este oferita de o rutina bine cunoscuta precum si de un spatiu si figuri familiare. Imediat dupa nastere tot ceea ce este nou, necunoscut, neasteptat poate fi considerata inspaimantatoar sau periculos.
Dezaprobarea din partea celor din jur este interpretata de copil ca o retragere temporara a afectiunii si este simtita inainte de formarea limbajului, datorita comunicarii nonverbale. Dezaprobarea la inceput din partea mamei, apoi si cea veninta de la alte persoane care conteaza emotional pentru copil, creeaza o stare de anxientate pentru acesta. Astfel se formeaza inca din pruncie cea mai eficienta si simpla motivatie a copilului de a raspunde la asteptarile celorlalti.
b) Nevoia de noi experiete
Copilul isi gaseste raspunsul in capacitatea de a descoperi, de a explora. O data aparut interesul pentru ceea ce este nou, el devine sursa de motivare a altor explorari si astfel a invatarii. Prin joc si limbaj copilul poate sa-si satisfaca aceasta nevoie. Folosindu-le, el descopera lumea si invata sa se adapteze la ea. Demersul este aplicabil atat pentru lumea obiectiva (exterioara ), cat si pentru lumea subiectiva, pentru autodescoperirea interioara.
c) Nevoia de ingurajare si apreciere
Trecerea de la copilul neajutorat la adultul autodeterminat se realizeaza si prin cunoasterea bucuriei si apoi trairea nevoii de succes. Se realizeaza un proces de automodelare pornind de la exemplele pe care copilul le indetifica, le alege din randul persoanelor importante pentru el. Educatorii (profesorii) joaca un rol deosebit de important pentru copil.
d) Nevoia de responsabilitate
Copilul are nevoie sa i se recunoasca treptat de catre ceilalti independenta sa si in acelasi timp sa o si castige. Scoala are un rol important in acest sens.
Aproape fiecare teorie a personalitatii a propus o unica nevoie (trebuinta) ca fiind cea mai importanta decat celelalte. Astfel pentru Freud ca si pentru majoritatea teoreticienilor invatarii, principala trebuinta a fost principiul placerii sau nevoia de maximizare a placerii si reducere la minim a durerii. Pentru Bowlby si teoriile relationarii fata de obiect (object - relations) nevoia de relationare a fost fundamentala. Pentru Rogers si psihologia fenomenologica, mentinerea coerentei si a sistemului conceptual a reprezentat nevoia determinata. Pentru Allport si Kohut a existat nevoia dezvoltarii stimei (respectului) de sine . Toate aceste teorii fac referire la nevoi fundamentale,dar din pacate nu recunosc importanta altor teorii.
Teoria cognitiv- experientiala a sinelui (self), plaseaza toate teoriile la acelasi nivel. Astfel teoria cognitiv-experientiala a sinelui, sustine ca mentinerea unui echilibru intre ele este important. Deoarece imaginea despre lume a unei persoane se formeaza pe baza unui sistem de credinte cu patru dimensiuni, rezultand din cele patru tipuri de trebuinte. Nevoile sunt vazute ca fiind constructe motivationale care au componenta afectiva si care detremina ce este mai important pentru o persoana si ce va incerca sa realizeze aceasta. Atunci cand o nevoie este implinita se produc afecte pozitive. Dar atunci cand ea nu isi gaseste raspunsul, se instaleaza frustrarea si o stare emotionala negativa. Astfel nevoile de baza influenteaza achizitia de scheme descriptive despre sine si lume si scheme motivationale cu privire la ceea ce trebuie facut pentru a obtine raspunsul adecvat acelei nevoii, sau pentru a evita frustrarea. Perceptia, este cea care determina modul in care un eveniment influenteaza o credinta.
Evenimentele semnificative au o influenta asupra unei persoane care trebuie intelese in termenii rasunetului pe care l-au avut asupra ei si nu pot fi judecate dintr-o perspectiva "obiectiva" . Imaginea pe care individul si-o formeaza despre lume pe o dimensiune ce variaza de la neconditionatul ajutor pe care il poate gasi la orcine pana la imposibilitatea de a avea incredere in cineva, este corespunzatoare nevoii de maximizare a placerii si de reducere a suferintei. Daca in perceptia persoanei despre lume nevoia a gasit raspunsul potrivit, atunci individul va internaliza aceasta experienta si va vedea viata in termeni de optimism. Nevoia de a reprezenta realitatea intr-un sistem conceptual stabil si coerent se regaseste intr-o perspectiva asupra vietii dezvoltata pe dimensiunea prezentei sau absentei semnificatiei logicii evenimentelor.Nevoia de relationare se transpune pe o dimensiune a credintelor care merge de la incredere,acceptare, sprijin si confort pana la neincredere,pericol,respingere. Imaginea de sine a unei persoane de-a lungul unei dimensiuni care variaza de la " moral, competent, puternic, care merita sa fie apreciat" la " imoral , incompetent, slab", corespunde nevoii de autoevaluare a persoanei,(George Neamtu, Tratat de asistenta sociala, 2003).
