Invatarea prin categorisire
In procesul de invatare, fiecare dintre noi opereaza cu diverse "scheme" ; categorisirea este vazuta astfel drept "tendinta indivizilor de a clasa obiecte (inclusiv persoane) in grupuri distincte, pe baza caracteristicilor pe care le au in comun" (Moscovici, 1998, p. 151). Autorul ne ofera un exemplu plastic si amuzant pentru a observa importanta categorisirii in procesul de invatare : daca de pe o eta indepartata, izolata de orice fel de informatie (unde mecanismele de perceptie si inferenta au eluat complet diferit decat pe eta noastra), vine un extraterestru, el va trebui sa faca fata unei cantitati imense de informatie, nereusind sa o interpreteze. Pentru oameni, un asemenea proces este simplu datorita categorisirii; astfel, m intalni categoriile: cladiri, copaci, orase, oameni si animale etc. Se observa ca o asemenea aptitudine este absolut indispensabila fiintei umane ; pentru a face fata lumii inconjuratoare, ea trebuie sa imparta lumea in sectoare distincte si semnificative (categorii), simplificand si facand mai usor controlabil mediul inconjurator (fie ca este rba despre mediul fizic ori mediul social). Totusi, procesul de categorisire este mecanismul de baza care conduce la formarea stereotipurilor. O astfel de perspectiva poate fi automanipulativa in sensul ca, atunci cand invata, cursantii pot fi predispusi la tendinta de a categorisi pripit, ceea ce duce la reactii neconforme cu realitatea, iar in ceea ce priveste invatarea sociala, la conflicte si denaturari ale suportului pozitiv de activitate. Care sa fie solutia? Pendry, Macrae si Hewstone (in Moscovici, 1998) au observat ca in cazul stereotipurilor pot coexista doua procese :
- activare automata (spre care toti subiectii sunt inclinati, oricare le-ar fi prejudecatile);
- inhibare controlata (un proces utilizat de subiectii cu un nivel scazut de prejudecati). Asadar invatarea trebuie sa contina obligatoriu dezltarea celui de-al doilea nivel, de inhibare controlata, pentru ca persoana in cauza sa inregistreze performanta si silitate in procesul de instruire.
Metoda concasarii
Katherine Greenberg a propus un sistem intitulat COGNET (The Cognitive Enrichment Program) pornind de la metoda dezltata de Reuven Feuerstein (intitulata MLE - Mediated Learning Experience). Dintre cele zece elemente propuse de Greenberg m sesiza: (1) gandirea in mod integrat - ce se refera la punerea laolalta si utilizarea mai multor surse de informatii in acelasi timp; (2) atentia selectiva - se refera la abilitatea de a alege partile relevante din informatie similar cu ignorarea elementelor irelevante pentru problema discutata; (3) compararea - se refera la abilitatea de a determina ceea ce este similar si ceea ce este diferit la situatiile analizate; (4) conectarea evenimentelor - se refera la abilitatea de a asocia o activitate cu alta si de a utiliza aceste asociatii in procesul de invatare; (5) identificarea ideii centrale se refera la abilitatea de a gasi elementul fundamental pe care mai multe parti din continutul de invatat il au in comun. Toate aceste elemente ne ajuta sa obtinem o imagine mai clara asupra fenomenului studiat si sa promovam idei si solutii creative.
Asa cum observa Bouillerce si Carre" (2002), metoda concasarii presupune modificarea obiectului ori a situatiei urmarindu-se noi strategii de aplicare sau noi conuratii ale acestora; activitatile prin care se poate desfasura un asemenea demers sunt: micsorare, marire, transpunere, transformare, inversare, crestere, ascundere, indepartare, colorare, intunecare, complicare etc. Autorii observa ca metoda concasarii presupune cu necesitate ca inainte de aplicare sa fie utilizata o alta tehnica intitulata analiza valorica. Aceasta din urma presupune operarea unui decupaj formal al obiectului sau al procedeului studiat pentru a-i detecta principalele functii, definite ca surse ale valorii (astfel, m retine caracteristicile definitorii ale obiectului studiat; modificarea lor prin metoda concasarii va putea optimiza situatia prezenta). De pilda, pentru un obiect trebuie identificate functiile indeplinite de fiecare dintre elementele care intra in componenta acestuia.
Ca o varianta a metodei concasarii, M. de Mot (apud Tabachiu, Moraru, 1997) ne prezinta autochestionarea (self-questioning), care vizeaza trecerea printr-un filtru a intrebarilor dezltate pe intervalul a noua categorii:
- de utilizat pentru alte scopuri;
- de adaptat;
- de modificat;
- de marit;
- de micsorat;
- de inlocuit;
- de reclasat;
- de inversat; si
- de combinat.
|
In literatura de specialitate mai este cunoscuta si tehnica SCAMPER, propusa de Bob Eberle in 1971 (apud Treffinger, Isaksen, 1985), care cuprindea urmatorii pasi:
S - sa substitui (Substitute ?)
C - sa combin (Combine ?)
A - sa adaptez (Adapt ?)
M - sa modific, maresc, micsorez (Modify ? Magnify ? Minify ?)
P - sa le dau o alta intrebuintare (Put to other uses ?)
E - sa elimin (Eliminate ?)
R - sa inversez, sa rearanjez (Reverse ? Rearrange ?)
|
Tehnica SCAMPER mai este intalnita in literatura de specialitate sub denumirea de SCAMMPERR (apud Mikalko, online), fiind descrisa astfel: (1) sa substitui - componente, materiale, oameni; (2) sa combin; (3) sa adaptez - alterand, schimband functii, utilizand parti ale altor elemente; (4) sa maresc - facandu-l enorm, mai lung, mai inalt etc.; (5) sa-l modific prin cresterea sau reducerea scalei, schimbarea formei, a atributelor (cum ar fi, spre exemplu, culoarea); (6) oferirea unei alte intrebuintari; (7) eliminarea -scoaterea unor elemente, simplificarea, reducerea la elementele fundamentale/generale; (8) rearanjarea - schimbarea ordinii, schimbarea componentelor intre ele, schimbarea vitezei ori a altui pattern; si (9) inversarea - intoarcerea "pe dos" sau "cu susul in jos".
Cubul
Aceasta tehnica este, conform lui Dumitru (2000), capabila sa valorizeze activitatile si operatiile de gandire implicate in invatarea unui continut. Cursantii incep prin a citi un text si a realiza o investigatie a unei anumite problematici. in a doua etapa, cursantii r construi un cub din hartie pe care r nota, folosind fiecare dintre cele sase suprafete ale acestuia: Descrie!, a!, Asociaza!, Analizeaza!, Aplica! si Argumenteaza pro sau contra! Autorul citat considera ca este necesara urmarirea acestor procese in activitatea de invatare pe care echipa de cursanti o desfasoara. Vom completa acest aspect cu o perspectiva pe care o consideram mai motivanta pentru implicarea tuturor cursantilor: echipelor li se va cere ca fiecare participant sa "arunce" cu zarul si sa vizeze problematica respectiva din aria de actiune oferita de acest "mic hazard".
Tehnica bisocierii
Elaborata de Arthur Koestler (apud Bouillerce, Carre 2002), tehnica bisocierii consta in apropierea a doua situatii pentru a proca iluminarea (in literatura de specialitate regasim o exprimare metaforica revelatoare: bisocierea este similara cu lovirea a doua bucati de silex una de alta pentru a produce scanteia).
Ingineria valorii
Ingineria valorii este o tehnica ce sprijina cursantii in actiunea lor de a lega functionalitatea fenomenelor pe care le studiaza de eficienta solutiilor generate. Astfel:
. la un lucru pe care il studiaza, va trebui ca ei sa identifice la inceput functia fundamentala, de baza a fenomenului pe care il studiaza; spre exemplu, un pahar este construit pentru a tine fluide - daca nu poate sa o faca atunci el este inutil;
. in pasul al doilea se r identifica functiile secundare, cum ar fi, in cazul exemplului anterior, intensitatea culorii la paharul respectiv - ea nu este o functie de baza deoarece nu este esentiala pentru a tine fluidele (si un pahar albastru, si unul rosu, daca nu sunt sparte, retin la fel fluidele care sunt turnate inauntrul lor);
. se r identifica functiile de suport, cum ar fi culoarea, designul paharului, cele care nu sunt esentiale, dar il fac sa arate mai placut pentru utilizator;
. in final, membrii fiecarui grup de cursanti r calcula elementele de cost-eficienta pentru a vedea cat de mult costa implementarea fiecarei functii si daca respectivul proces se justifica in acest raport;
. procesul determinat de pasii de mai sus este tintit in directia optimizarii fiecarei functii pentru a dezlta eficienta ideilor pe care le producem in legatura cu problemele pe care dorim sa le rezolvam.
Utilizarea acestei metode poate sprijini cursantii in intelegerea in profunzime a unui fenomen si in dezltarea unei priviri analitice la adresa acestuia. De exemplu, de multe ori tindem sa confundam aspectele ce tin de functia fundamentala a unui lucru cu cele ce reprezinta mai degraba functiile secundare; in generarea unor strategii de solutionare a unor probleme o astfel de confuzie poate conduce la obtinerea unor pseudosolutii ori a unor solutii ineficiente in raport cu acea problema (in cazul discutat, sa se investeasca energie in alegerea culorii unui pahar facut din materialul unei site - solutia gasita nu va ajuta cu nimic procesul in sine).
Metoda "manunchiului de banane"
Reprezinta o metoda construita pentru a pune in evidenta fenomenul de gandire laterala. Gandirea laterala a fost promovata de catre DeBono (2003); cel mai usor, autorul a putut sa o faca subliniind contrastul dintre gandirea laterala si gandirea verticala (analitica, cea pe care o utilizam cel mai adesea). Astfel, "gandirea laterala este strans legata de intuitie, creativitate si dispozitie..^.Este tot un mod de folosire a mintii, ca si gandirea logica - insa de alt tip Gandirea laterala este strans legata de creativitate. insa in vreme ce creativitatea se rezuma de foarte multe ori la descrierea unui rezultat, gandirea laterala este descrierea unui proces. Un rezultat nu poate fi decat admirat, insa un proces poate fi invatat pentru a fi apoi folosit Gandirea laterala se ocupa cu generarea de idei noi.Gandirea laterala se ocupa de asemenea cu spargerea barierelor conceptuale ale vechilor idei. Aceasta duce la o schimbare de atitudine si de abordare; ne face sa privim cu totul altfel lucruri pe care le-am privit intotdeauna in acelasi fel Gandirea laterala este diferita de gandirea verticala -care reprezinta modul traditional de a gandi in gandirea laterala se poate intampla sa fie neie de o greseala intr-o anumita etapa pentru a se ajunge in final la o solutie corecta; in gandirea verticala (logica sau matematica) acest lucru ar fi de-a dreptul imposibil".
Acum, dupa ce am evidentiat perspectiva pe care o propune fenomenul gandirii laterale, sa vedem cum poate el fi dezltat prin metoda de fata (www.mycoted.com).
Astfel, atunci cand, in procesul de generare a ideilor, grupurile par "blocate" ori inerte (participantii se simt ca si cand ar fi intr-o fundatura, nu mai gasesc nici o idee noua) o asemenea metoda poate insemna un salt radical spre un alt mod de generare a solutiilor.
Sa ne inchipuim aceasta stare a grupului: oamenii nu mai identifica nici o idee noua, iar ideile deja emise sunt departe de a fi satisfacatoare. Atunci cineva vine cu o apreciere, pe care am putea-o caracteriza drept "ciudata" (daca aceasta apreciere este facuta in fata unui grup mai putin experimentat cu acest tip de metoda, este bine sa spuneti, mai intai, ceva de tipul: "Se pare ca ne-am cam blocat aici. Ceea ce o sa va spun o sa sune cam ciudat, dar uneori in acest mod reusim sa dezltam solutiile la care ne gandim cel mai putin! ").
Astfel, cereti-i unui membru al grupului sa gaseasca o formulare traznita; un exemplu, in acest sens : atunci cand intr-o companie, echipa de vanzari parea ca ajunsese la epuizarea oricarei idei logice pentru a-si creste lumul vanzarilor, cineva a formulat astfel impasul in care ajunsesera: "As vrea sa gasesc solutii astfel incat sa pot sa vand si unei oi produsul nostru". Atunci un alt membru al grupului a preluat ideea si a generat o optiune care sa si functioneze : "Deci, sa ne gandim la consumatori ca la o turma, sa cautam acele elemente care ii unesc pe toti, sa «pedalam» pe valorile generale pe care acestia le au". Dupa ce aceasta noua directie de actiune a fost deschisa, respectivul departament de vanzari s-a implicat printr-o metoda de tip brainstorming in identificarea acestor valori comune ale populatiei pe care o vizau pentru produsul lor si au trecut aceste valori - cu un real succes -in sloganul publicitar.
De altfel, se observa ca metoda porneste de la aceeasi platforma ca si alte tehnici de stimulare a creativitatii, privind asociatiile nefamiliare de idei (cum ar fi brainstorming-ul). Ceea ce o deosebeste de brainstorming este faptul ca in timp ce acesta intentioneaza sa implice participatii direct in rezolvarea problemei, metoda de fata creeaza o baza de pornire de la care participantii pot mai usor sa rezolve probleme de tip brainstorming. Am risca chiar sa afirmam ca pregatirea unei metode de tip brainstorming printr-o astfel de metoda va conduce la o crestere a eficientei producerii de idei creative.
Nota: Ca un nou dinamizator, atunci cand oamenii obosesc si par blocati, nu mai gasesc nici o idee creativa, se pot folosi anumite imagini bine alese (reprezentative pentru subiect, desi unii autori considera ca orice imagine - cu atat mai mult cele mai indepartate de subiect -pot constitui declansatori ai asociatiilor de idei), astfel incat cursantii, inspirati de imaginile respective, sa se lanseze intr-o noua etapa de creatie a ideilor.
Brainstorming-ul
Initiata de Alex. F. Osborn, aceasta metoda este una dintre cele mai utile in practica pedagogica, intrunind doua aspecte principale :
- in sens originar, reprezinta o metoda de stimulare a creativitatii participantilor si, totodata, de descoperire a unor solutii inovatoare pentru problemele puse in discutie;
- in al doilea sens, defineste un cadru propice pentru instruirea scolara.
Preluat de catre initatorul ei din budismul Zen (desemnand concentrarea spiritului in calm), brainstorming-i presupune amanarea evaluarii ideilor emise pentru o etapa ulterioara (de aceea, brainstorming-i se mai numeste si "metoda evaluarii amanate"), nici o afirmatie nefiind supusa unui demers critic in prima etapa. in acest fel se dezlta o atmosfera constructiva, fiecare idee primind maximum de atentie, deoarece de la o explicatie a fenomenului aparent gresita, prin contagiune, se pot propune solutii originale. Edward de Bono (1990) considera chiar ca oamenii nu pot gandi creativ decat in grupuri; in aceasta perspectiva, parerile celorlalti pot juca un rol stimulativ si motivam pentru propriile idei, pe care le pot include astfel intr-un fel de lant de reactii ale ideilor.In lipsa unei critici, se diminueaza o serie de factori inhibitori si blocaje ale spontaneitatii in gandire care produc rutina intelectuala. Prima etapa, de ordin cantitativ, reuneste un grup de 5-l2 persoane, de preferinta eterogen (intr-un grup omogen exista un considerabil consens care poate inhiba spontaneitatea), care in aproximativ o ora dezlta cat mai multe idei. Putem intalni variante multiple de brainstorming (unii autori introduc, spre exemplu, si reuniunea Phillips 66 printre metodele de tip brainstorming). in practica, in cadrul criteriului modului de realizare (vazut in termeni largi) m putea deosebi mai multe subcriterii: gradul de noutate a mijloacelor tehnice implicate, modalitatea de aparitie a ideilor, modul de expunere a acestora si numarul de participanti folositi. Specificand ca aceste criterii sunt in fapt intercorelate, m analiza mai jos cateva dintre caracteristicile definitorii ale tipurilor de brainstorming propuse de fiecare dintre acestea.In activitatea cu metoda asaltului de idei trebuie sa ne ghidam dupa un set de reguli care silesc ca:
- toate ideile, exceptand glumele evidente, au caracter de cunostinte si vor fi privite ca atare de catre membrii grupului;
exprimarea ideilor mai neobisnuite de catre participanti va fi incurajata de moderatorul discutiilor, se va construi un grad ridicat de umor colectiv (se rade cu, si nu de in ideea emisa);
- nu se va critica nici o sugestie;
membrii grupului trebuie sa fie incurajati sa construiasca pe ideea altuia; la sfarsit, nici o idee nu apartine nimanui, se incurajeaza combinatiile de idei; regulile activitatii de brainstorming vor fi afisate intr-un loc de unde sa poata fi vazute de catre toti participantii;
- momentele de tacere (inevitabile) vor fi depasite de moderator prin refocalizarea pe o idee emisa anterior, cerand participantilor la exercitiu extinderea, modificarea/remode-larea acesteia - se va avea in atentie inhibitia pe care pot sa o aiba persoanele atunci cand, dupa un moment prelungit de liniste, au impresia ca "sparg" tacerea;
- se solicita idei membrilor "tacuti" ai grupului, ceea ce-i investeste pe acestia cu structura de rol si de putere;
- se pot folosi pauze cu rolul de a remotiva discutia (astfel, li se poate cere participantilor ca la intoarcerea in sala de discutii sa-si schimbe locurile si sa-si cunoasca noii vecini inainte de reinceperea discutiilor);
- calitatea este mai putin importanta decat cantitatea - dar aceasta nu trebuie sa-i opreasca pe membrii grupului de a incerca sa gandeasca creativ si inteligent;
- la incheierea discutiilor, moderatorul va explica participantilor ca, daca mai gasesc idei in aceeasi zi sau in alt interval de timp stabilit de comun acord, pot sa i le comunice (maniera de lucru care, pe de o parte, valorizeaza contributia fiecaruia, cu rol motivator, iar pe de alta parte, tine cont de o tendinta fireasca de prelungire in timp a excitatiei nervoase obtinute in urma metodei).
|
Aceste reguli silesc cadrul de referinta pentru grupul de brainstorming, pentru ca, macar intr-o prima etapa (pana ce participantii se obisnuiesc cu necesitatile acestui tip de activitate), sa fie evitate atat tendintele de inchidere (ale membrilor care, fiind mai putin implicativi, se r adapta relativ mai greu la o activitate atat de nedirijata), cat si tendintele de superficialitate (ale membrilor care se r integra rapid, dar la suprafata). Pentru imbunatatirea activitatii se pot utiliza: tehnica legaturilor fortate (combinarea a doua notiuni diferite sau alegerea a doua numere la intamplare, evidentierea ideilor, emise pana la acel moment, care au numerele respective si combinarea acelor idei etc.); tehnica listarii atributelor (notarea tuturor atributelor ce caracterizeaza fenomenul supus dezbaterii: culoare, textura, forma, dinamica etc. si schimbarea unuia dintre ele ; spre exemplu, daca ceva este rosu, ce s-ar intampla daca ar fi albastru sau galben?) etc.In practica, distingem mai multe tipuri de brainstorming. Astfel, dupa gradul de noutate a mijloacelor tehnice implicate, putem deosebi intre brainstorming-nl traditional si brain-stoming-ul electronic; dupa modalitatea de aparitie a ideilor, m deosebi trei tipuri de brainstorming, fiecare corespunzator unei cai/modalitati de aparitie: (1) calea progresiv--liniara presupune elutia unei idei prin completarea ei pana la emiterea ideii-solutie de rezolvare a problemei; (2) calea catalitica - ideile sunt produse prin analogie sau prin aparitia unei idei noi, opusa celei care a generat-o; si (3) calea mixta, cand o idee poate dezlta simultan solutii complementare si solutii opuse ei.
Dupa criteriul modului de expunere a ideilor, m avea in practica patru tipuri de brainstorming:
- metoda expunerii libere presupune a lasa membrilor libertatea de a-si expune ideile in mod spontan; secretarul de discutii va nota aceste idei, pastrand atat forma, cat si ordinea in care acestea au fost expuse ; aceasta tehnica, desemnand in fond modalitatile initiale de brainstorming, prezinta avantajul sporirii gradului de libertate a elevului/ studentului in raport cu grupul, dar trimite si spre un important dezavantaj, acela de incoerenta a fluxului producerii de idei daca doi sau mai multi participanti r sa se exprime simultan;
- metoda exprimarii pe rand presupune ca secretarul de discutie sau liderul le va cere membrilor grupului sa emita ideile intr-o ordonare circulara a luarilor de pozitie, fiecare fiind intrebat despre tema aleasa pentru discutie; membrii au libertate.
Examinarea granitelor
Adaptand aceasta tehnica foarte simpla descrisa de catre DeBono (1982) m imparti grupul de cursanti in microgrupuri care r primi spre rezolvare o problema controversata. Prima operatiune este aceea de a defini problema si de a alege din multitudinea de definitii gasite pe cea mai buna, pe aceea care descrie cel mai bine respectivul fenomen. Dupa ce fiecare dintre membrii grupului si-a notat definitia asupra careia s-a oprit, ei r sublinia, individual, ceea ce r considera ca reprezinta cuvintele-cheie din respectiva definitie; apoi grupul va conveni asupra ceea ce toti sunt de acord ca reprezinta cuvintele-cheie in respectiva definitie. Aceste cuvinte-cheie r fi examinate in ceea ce priveste subintelesurile pe care le pot avea si cum pot influenta aceste subintelesuri definitia si, prin aceasta, analiza intregului fenomen. Pentru ca acest demers sa fie si mai consistent este util sa se incerce inlocuirea cuvintelor-cheie cu sinonimele lor si sa se observe daca si in ce mod se schimba definitia in cauza. Aceste noi directii r putea constitui puncte de plecare pentru a redefini problema intr-un mod mai bun.
Tehnica tarii anonime
O astfel de metoda porneste de la ideea ca participantii la un grup de discutie pot sa se simta, uneori, sub o presiune venita din interactiunea cu ceilalti; ca atare, apare necesitatea unei astfel de perspective pentru ca membrii grupului sa se simta suficient de "in siguranta" pentru a-si asuma riscurile unor solutii de sorginte creativa. in principiu, exista doua arii de elutie a metodei:
- producerea mai multor idei;
- evaluarea ideilor emise anterior sau a unora dintr-o lista data.
In al doilea caz, participantilor li se prezinta o lista detaliata cu idei (in numar de 30 pana la 100); acestia trebuie sa selecteze o lista de 5-9 itemi (de obicei 10-l5% din numarul de idei din lista extinsa) si sa-i ierarhizeze. Aceste ierarhii sunt notate pe o foaie de hartie; filele de la toti membrii sunt stranse de catre lider, care le insumeaza si le expune intregului grup pe UUflip-chart. in acest mod, tul dat de fiecare persoana ramane anonim. in literatura de specialitate se apreciaza ca, pentru a nu exista confuzii, ierarhiile trebuie facute cu litere, si nu cu cifre (deoarece este posibil ca unii dintre cursanti sa numeroteze fara a considera acest act o ierarhizare). in studiile de gen nu se evidentiaza daca inaintea tarii are loc sau nu o discutie referitoare la problemele propuse spre dezbatere. Personal, optam pentm o astfel de discutie, care ofera un mod superior de a intelege fenomenul.
