- Copiii care se uita cel mai mult la televizor vorbesc cel mai prost, intampina cele mai mari probleme in comunicare.
- Slabirea capacitatii de a asculta si de a urmari un material prezentat oral, abilitatea scazuta in reflectarea intr-o forma coerenta, in vorbire si in scris, tendinta de a comunica prin gesturi odata cu cuvintele sau in locul acestora, scaderea cunostintelor de vocabular si proliferarea ticurilor verbale sunt doar cateva din problemele cu care se confrunta noua generatie in ceea ce priveste stapanirea si intrebuintarea limbii in procesul de comunicare.
- Fenomenul devine mai vizibil abia dupa clasa a III-a sau a IV-a, cand devin necesare abilitati lingvistice de un nivel superior care, datorita timpului indelungat petrecut in fata televizorului in primii ani de viata, nu s-au dezvoltat suficient.
In contextul in care sunt luate in discutie efectele televizorului asupra mintii omului, in special asupra puterii sale cognitive, este necesar sa se inteleaga modul in care televiziunea influenteaza vorbirea si limbajul omului contemporan.
Entuziasmul scientist ce a insotit descoperirea fascinantei tehnologii video a facut ca televizorul sa fie declarat, printre altele, si un excelent mijloc pentru dobandirea abilitatilor verbale. Ideea nu a fost greu de popularizat, deoarece ea se bazeaza pe o aparenta evidenta: televiziunea captiveaza atentia copilului si ii deschide o fereastra larga catre lume, facand posibila totodata ascultarea unor oameni cu un inalt nivel de pregatire chiar, ni se sugereaza, mai abilitati decat propriii parinti sa invete un copil. Intr-o societate de tipul celei occidentale in care ambii parinti trebuie sa munceasca pentru a asigura cele necesare existentei familiei, televiziunea a devenit cea mai eficace si la indemana solutie pentru educarea copilului. Baby-sitter, coleg de joaca, atat mijloc de distractie, cat si de educatie, televizorul devine de neinlocuit pentru familia contemporana.
In consecinta, societatea americana, simbol al progresului tehnologic si al eficientei capitaliste, a pus la dispozitia publicului tanar emisiunea Sesame Street, despre care am amintit anterior, o emisiune reali¬zata special pentru copiii prescolari, cu scopul principal de a-i ajuta in dobandirea abilitatilor legate de vorbire, citire etc. La scurta vreme de la aparitia ei, Serviciul american pentru testari pedagogice facea o evaluare care arata ca micii telespectatori inregistrau "mari progrese" . Stirea a fost repede popularizata in contextul in care emisiunea Sesame Street devenise un obiectiv educational de ordin national, urmarita fiind de jumatate dintre copiii prescolari ai Statelor Unite.
Asteptarile, formulate mediatic si hranite propagandistic, pe fondul entuziasmului general, erau ca noua generatie, care a urma¬rit serialul, sa fie mai inzestrata, mai capabila in stapanirea limbii. Din pacate, studiile arata ca acei copii care au fost mai mult incurajati de parinti sa se uite la aceasta emisiune vorbesc cel mai prost, avand cel mai sarac vocabular . Se pare ca, in masura in care copiii se uita excesiv la televizor inca din primii ani de viata, vor intampina dificultati mai mari in comunicare. "Un director de la un centru pentru copii de varsta prescolara cu diferite intarzieri psihice se refera la faptul ca, adesea, sunt adusi la centru copii aproape muti, incapabili sa spuna o singura fraza cu sens, chiar daca nu au nici o deficienta mentala sau organica. Constatarile facute de director erau ca «acesti copii nu au avut atat cat ar fi trebuit posibilitatea de a auzi limba corecta, sa le vorbeasca adica o persoana vie. Ei ascultasera mai mult televizorul»" . "Niciodata pana astazi - afir¬ma J. Healy - nu a fost un numar atat de mare de profesori care sa se planga de scaderea capacitatilor verbale ale elevilor."
Iata care sunt problemele pe care le sesizeaza majoritatea profesorilor americani privind capacitatile verbale, abilitatea de a vorbi si de a intelege limba ale elevilor din aceasta tara, unde s-au maturizat deja cateva generatii de elevi cu cel putin 3-4 ore de vizionare TV zilnic (Oare care este situatia adevarata in Romania zilelor noastre?):
"1. slabirea capacitatii de a asculta, incapacitatea de a-si mentine atentia, de a intelege si de a-si aminti un material prezentat oral;
2. abilitate scazuta in reflectarea intr-o forma coerenta, in vorbire si in scris, a faptelor si a ideilor;
3. tendinta de a comunica prin gesturi odata cu cuvintele sau in locul acestora;
4. scaderea cunostintelor de vocabular sub nivelul clasei a patra;
5. proliferarea ticurilor verbale, a cuvintelor de umplutura care nu spun nimic, folosite in locul cuvintelor potrivite in discutia res¬pectiva - cuvinte de tipul «stii tu» (you know), «ei bine» etc. Acestea au rolul de completare a intelesului, de emfaza, mascand de fapt o saracie a limbii si a gandirii. (Si limba contemporana vorbita de tinerii romani a ajuns sa abunde in astfel de surogate verbale. Din pacate, chiar mai rau ca la americani, acestea sunt constituite adesea din cuvinte obscene sau injuraturi.);
6. inabilitatea de a distinge diferentele dintre sunetele ce alca¬tu¬iesc cuvintele si de a le percepe in ordinea rostirii, fapt care se reflecta si in dificultatea de a pronunta cuvinte lungi si a le silabisi;
7. intelegerea nesigura, confuza a lecturii cu un grad crescut de dificultate;
8. dificultatea de a intelege frazele mai lungi, propozitiile intercalate si structurile gramaticale mai complexe;
9. dificultatea de a trece de la limbajul colocvial la forma scrisa;
Prescolarii, in comparatie cu cei de acum cateva generatii, intampina dificultati mari in a sta linistiti si a asculta povestiri sau scurte discutii. Adesea insa ei dovedesc ca au un vocabular mai bogat (in special in termeni referitori la sexualitate, reproducere si boala) si un stoc mai larg de informatii generale. Multi dintre ei par sa fie mult mai avansati decat cei din alte generatii, deoarece adopta o mina mult mai sofisticata, preluata de la televizor (un aer de copii inteligenti, extraordinari)" .
Aceasta este perioada in care parintii sunt uimiti de copiii lor, care stiu sa reproduca o multime de reclame, folosesc diferite cuvinte sau informatii vazute si auzite la televizor. Mintea lor, vie si insetata de cunostinte, preia aceste franturi de realitate care se invart incontinuu in capetele lor micute si pe care le reproduc, adesea, in mod mecanic.
Problemele pe care le pot sesiza parintii, inca de pe acum, la micii telespectatori, sunt starea de hiperactivitate, de neatentie si chiar de irascibilitate care-i caracterizeaza. In rest, ei se arata mul¬tumiti de evolutia intelectuala a propriilor copii, proces in care tele¬viziunea a jucat un rol principal. Problemele de limba inca nu sunt usor detecta¬bile la aceasta varsta, deoarece dezvoltarea abilitatilor de baza in vorbirea limbii este legata de sistemele neuronale specifice, a caror configurare depinde mai mult de factorii genetici si doar intr-o mica masura de stimulii de mediu (sunete, cuvinte rostite etc.). In cazul sistemelor neuronale specifice, stimulii nu au o importanta foarte mare pentru dezvoltarea retelei neuronale, precum se intampla in cazul sistemelor dependente. Necazurile apar in jurul clasei a IV-a, atunci cand incep sa fie necesare capacitati lingvistice de un nivel superior, cele care depind mai mult de sistemele neuronale "dependente", cele care necesita o experienta mult mai bogata pe care, cum vom vedea in cele ce urmeaza, televiziunea nu o poate furniza.
In acest moment, structurile neuronale ce raspund de abilitatile mai avansate de limba nefiind dezvoltate (datorita vizionarii TV), va aparea o discrepanta intre abilitatile de limba si cerintele scolii.
"Problemele de intelegere si de folosire a limbii devin tot mai evidente cu cat copiii avanseaza de la o clasa la alta, cand, in mod firesc, li se solicita un nivel mai ridicat al capacitatii de gandire si de organizare, o intelegere a cartilor mai dificile si un volum sporit de scriere. Testele privind citirea incep sa se prabuseasca. La inceputul ciclului gimnazial, profesorii sunt tot mai mult ingrijorati de capacitatea scazuta de concentrare, de cunostintele de vocabular, de capacitatea de intelegere a lecturii si de abilitatea de a folosi limba, si de a exprima efectiv idei.
In liceu, dificultatile de limba continua sa se arate in chestiuni subtile precum: planificarea, succesiunea si organizarea ideilor, clasificarea, diferentierea nuantata a conceptelor, intelegerea raporturilor dintre cauza si efect, rationament matematic si stiintific, inte¬legerea relatiilor dintre idei in timpul citirii, exprimarea directa si cu acuratete a ideilor, reflectia interioara etc.
Un cunoscut profesor de psihologie al Universitatii din Florida spune ca «este surprinzator cat de multi studenti nu pot lega ideile, nu pot urmari sirul logic al ideilor. Cred ca asta se datoreaza abilitatilor verbale reduse. Daca nu ai o deprindere a limbii, nu ai uneltele cu care sa gandesti.»"
Aceleasi probleme le intampina si copiii din alte tari occidentale. Un profesor de scoala din Coventry (Anglia) spune: "Nu am crezut ca se va intampla si in Anglia, dar iata ca se intampla si aici. Abilitatile de limba ale copiilor sufera odata cu reducerea capa¬citatii tinerilor de a sta si a se gandi. Ritmul rapid de viata pe care-l induce televiziunea erodeaza acel mod specific englez de a sta si de a medita, de a reflecta. () Copiii nu mai vorbesc cum trebuie, pentru ca ei nu mai aud cuvintele pronuntate lent. Televizorul este prea rapid. Rostirea, pro¬nuntia sunt in declin pentru ca nu aud sunetele. Daca asculti doi adolescenti, ei par a se inteleg unul pe altul, dar noi nu mai putem sa ii intelegem, se plange Dublin Montessori, consultant in probleme de educatie" .
Un alt profesor de la un colegiu din Londra afirma: "Este infrico¬sator: Am constatat la elevii de colegiu ca nu mai sunt capabili de a-si transcrie propriile ganduri pe hartie. Noi nu am mai pomenit una ca asta si se pare ca merge tot mai prost" .
Iata o alta marturie, a unui director de gimnaziu din Franta: "Capacitatile elevilor de a asculta lectiile scad. Folosirea corecta a limbii este tot mai putin cunoscuta. Ei nu inteleg nuantele limbii, scriu si pronunta foarte prost, iar gramatica este oribila. Au un vocabular redus si se arunca in discutie, in loc sa reflecteze inainte de a vorbi. Le sunt necesare cinci-sase propozitii pentru a-si exprima intentiile. Aceste deficiente sunt observabile chiar si in cazul celor mai buni elevi" .
Ne oprim aici cu prezentarea unei situatii cu adevarat alarmante, in ceea ce priveste vorbirea si dezvoltarea abilitatilor de limba in statele occidentale. Nu cunoastem date statistice referitoare la situ¬atia din Romania (daca exista), insa dupa observatiile profesorilor si ale parin¬tilor, odata cu trecerea timpului, tinerii romani incep sa se incadreze tot mai mult in tabloul descris anterior. Poate ca pentru multi nu este atat de important faptul ca folosirea limbii in cazul noilor generatii se afla intr-un continuu declin, aceasta pentru ca nu este cunoscut si constientizat rolul fundamental pe care limba il joaca nu numai in dezvoltarea gandirii, ci si in configurarea structurilor corticale. Pentru a intelege mai bine pericolul pe care il reprezinta insuficienta dezvoltare a vorbirii sau a abilitatilor supe¬rioare necesare folosirii limbii, vom reda in continuare cateva texte privind importanta limbii in procesul de gandire si in dezvoltarea cortexului uman.
