- Desi sistemul auditiv al tinerilor de astazi, fiziologic vorbind, nu difera de al acelora de acum 25 de ani, in zilele noastre sunt percepute doar 180 000 de sunete, fata de 300 000 cate erau percepute in urma cu un sfert de secol.
- Este vorba de o scadere continua a sensibilitatii creierului in perceperea si prelucrarea mesajelor sonore.
- Televiziunea constituie principala cauza a acestui fenomen, deoarece ea cultiva mai mult vizualul decat auditivul, obisnuieste copiii sa-si bazeze gandirea mai mult pe imagini decat pe sunete si cuvinte si, prin urmare, reprima dezvoltarea emisferei stangi, aceea care proceseaza mesajele verbale.
"Cea mai mare parte a deficientelor de invatare - observa J. Healy - include dificultati in ascultarea si intelegerea unei prezentari orale, in exprimarea ideilor, in citire, in scriere si in pronuntarea corecta a unui material verbal."
Cercetarile au aratat ca, daca o persoana obisnuita, in urma cu 25 de ani, distingea aproximativ 300 000 de sunete, acum poate distinge doar 180 000, cu toate ca, din punct de vedere fiziologic, sistemul auditiv al copiilor de astazi nu difera de cel al tinerilor de acum 25 de ani. Atrofierea, asadar, nu este a organelor aparatului auditiv, ci este cauzata de scaderea continua a sensibilitatii creierului. O explicatie a acestui fenomen este gasita de cercetatori in faptul ca una dintre principalele ocupatii din viata copiilor - televi¬zionarea - presupune o expe¬rienta mai mult vizuala decat auditiva, lucru care face ca ariile corticale ce raspund de auz sa nu se mai dezvolte normal .
Toate abilitatile amintite anterior sunt procesate auditiv si sunt mediate de ariile limbajului ce apartin emisferei stangi. Pare incredibil, dar copiii americani (s-ar putea ca astazi, dupa maturizarea unor gene¬ratii crescute cu televizorul, si in Romania situatia sa devina similara) au probleme in urmarirea cu atentie a ordinii sunetelor in cuvant si a cuvintelor in fraza. Ei intampina greutati in a distinge intre sunete similare si a-si reaminti lucruri pe care le-au auzit doar cu putin timp inainte. "Sunetele - explica J. Healy - ajung la creier, dar se pierd, parand confuze, inainte de a fi analizate."
Prin vizionarea TV, tinerii de astazi, inca din anii copilariei, isi exerseaza mai mult capacitatea recunoasterii imaginilor, specifica emisferei drepte, decat pe aceea de a analiza mesaje verbale, caracte¬ristica emisferei stangi . Gandirea lor se bazeaza mai mult pe imagini, pe vizual, decat pe sunete sau cuvinte. Cand citesc, cauta imaginile din text, deoarece, dupa cum arata studiile, atunci cand un om se uita la televizor, primeste mai repede mesajul prin imagini decat prin sunete. Acest lucru va constitui un mare obstacol in dezvoltarea capacitatii de lectura.
"Copiii cu abilitati auditive sarace, observa Healy, indiferent de cauza acestora, intampina dificultati in a citi, in a pronunta, in reamintirea a ceea ce au citit cu cateva clipe mai inainte, in a intelege sensul general pentru a retine sunetul pe care abia l-au auzit si pe care trebuie sa-l scrie. In momentul in care li se vorbeste, ei tind sa piarda legatura (sa se gandeasca la altceva). () Daca trebuie sa citeasca povestiri mai lungi, nu pot retine sunetele cuvintelor in minte suficient de mult timp pentru a intelege ceea ce citesc. Pur si simplu, mintile lor nu au fost antrenate sa inteleaga si sa retina in mod discursiv. Cu cat vizionarea TV se va extinde, in mod special in anii copilariei, cand conexiunile corticale sunt in formare, cu atat mai mult se vor agrava problemele amintite. () Copiii care nicio¬data nu au invatat sa proceseze (sa inteleaga, sa-si aminteasca) limba fara imagini atasate, intampina dificultati in scoala atunci cand va trebui sa-l asculte pe profesor. Ei cauta sa gaseasca intelesurile undeva in jurul lor (sa le fie aratate ca la televizor) decat sa si le creeze in propria minte. Se arata, de altfel, in multe studii ca, prin vizionare, copiii primesc informatiile in mod prioritar prin concentrarea atentiei asupra reprezentarilor vizuale (imagini) sau a sunetelor non-verbale (zgomote, pocnituri, muzica, efecte speciale), si nu prin intermediul urmaririi dialogului.
Pentru a intelege un subiect complex, o intriga, ei ar trebui sa depaseasca efectele speciale ce violenteaza si capteaza atentia, spre a se concentra asupra aspectelor mai putin spectaculoase, cum ar fi activitatea sau vorbirea fireasca a omului. Insa, din moment ce programele TV sunt regizate astfel incat sa atraga tot mai puternic atentia, tele¬spectatorul dobandeste obiceiul de a ignora mesajul vorbit in favoarea trucurilor vizuale si auditive." In felul acesta, auzul si recunoasterea cuvintelor devin procese in continuu regres, proportional cu orele de vizionare.
