Programul de Identificare receptiva a obiectelor este menit sa invete elevul sa identifice obiectele si sa persoanele intalnite in viata de zi cu zi. Este o abilitate ce poate fi deprinsa indiferent daca elevul detine abilitati de limbaj expresiv. Familiarizarea profesorului cu procedurile prezentate in acest capitol si succesul elevului in a invata sa identifice receptiv Obiectele ii pot fi de folos elevului in dobandirea de noi concepte cum ar fi culori, forme, si dimensiuni (a se vedea Capitolul 25). Inainte de a incepe acest program, elevul trebuie sa fi lucrat in programul Potrivirea si Sortarea, Imitarea Non¬verbala, Limbaj de receptare primara (Capitolele 12, 13, si respectiv 15), in cadrul etapelor de inceput reusind sau fiind aproape de insusirea acestora. In plus, este esential ca profesorul sa cunoasca procedurile de invatare prin diferentiere (a se vedea Capitolul 16).
Pentru a preda elevului identificarea receptiva a obiectelor, profesorul are nevoie de un numar mare de obiecte din gospodarie (de exemplu, cesti, pantofi, cub, prajitura, creion) cu care elevul intra in contact foarte frecvent, imagini cu aceste obiecte gospodaresti, fotografii ci parintii copilului si cu rudele, imagini de obiecte decupate din reviste sau din alte surse care sunt fixate pe fise de 3 x 5-inci, si o masa pentru a aseza obiectelor si imaginilor. Pentru a va asigura ca elevul poate face distinctia intre obiecte si intre imagini (adica poate face distinctia intre obiecte 3-D si obiectele imortalizate in imagini), este foarte util ca elevul sa stapaneasca potrivirea stimulilor care vor fi utilizati in acest program (a se vedea Capitolul 12).
Am prezentat acest program in mare detaliu pentru a facilita invatarea de catre profesor a tehnicilor corecte de tratament. Desigur, cu cat sunt mai bune tehnicile profesorului, cu atat mai rapid va invata elevul abilitatile predate. Pe masura ce profesorul capata experienta, programele vor fi prezentate mai putin detaliat, in format pas cu pas.
Identificarea primelor doua obiecte
Primele doua obiecte pe care trebuie sa le identifice elevul vor fi fie unele pe care elevul le vede in mod curent in fiecare zi in mediul sau si care sa poata fi tinute cu usurinta de acesta. Vom da exemple de proceduri de invatarea elevului sa distinga primele doua obiecte prin folosirea unei cesti si a unui pantof. Este important sa selectati obiecte care au cat mai putin caracteristici care distrag atentia; astfel, in exemplul nostru, vor fi folosite obiecte mici, cu culori bine definite fara desene sau modele. Alte obiecte pe care le pot folosi profesorii sunt un camion de jucarie, o papusa obisnuita, o minge colorata, sau un articol alimentar care cum ar fi o prajitura sau un mar.
Daca elevul poate identifica un anumit obiect (de exemplu, prin atingerea, indicarea sau aducerea sa atunci cand i se spune acest lucru) inainte de i se da instructiunea propriu-zisa, incepeti predarea cu acel obiect. Recomandam ca intai sa va familiarizati cu obiectele pe care elevul le-a identificat deja in vederea maximizarii reusitei elevului si minimizarii timpului alocat invatarii. In plus, daca elevul stie deja cum sa identifice unul sau mai multe obiecte dar care da gres in demonstrarea acestei abilitati atunci cand i se cere, sarcina dumneavoastra este sa obtineti mai multa consecventa.
► Etapa 1
Puneti ceasca pe masa cam la 1 picior in fata elevului si spuneti, "Ceasca." Enuntati cuvantul "ceasca " in mod succint si clar. Prezentarea cestii si verbalizarea constituie SD1. Daca elevul nu reuseste sa raspunda corect la, repetati instructiunea si, imediat dupa prezentarea SD1, sugerati fizic raspunsul ducandu-i mana incet si asezandu-i-o cu palma pe ceasca. (Atingerea obiectului corespunzator este ilustrata in acesti sapte pasi ca fiind raspunsul corect. Elevul poate fi invatat sa indice la obiectul corect de pe masa sau sa va inmaneze obiectul corect.) Daca elevul a facut suficiente progrese prin imitarea nonverbala, oferiti pur si simplul modelul raspunsului corect (o sugestie mai putin intruziva) in timp ce stabiliti SD. Daca sugestia nu se face in acelasi timp sau imediat dupa SD, intervalul de timp intre SD si raspunsul corect va fi prea lung pentru a realiza asocierea SD1-R1.
Incurajati elevul imediat dupa ce executa raspunsul sugerat. Apoi, luati ceasca de pe masa, asezati-o din nou pe masa, si supuneti, "Ceasca." Astfel se incepe o incercare noua, iar luarea si reasezarea cestii constituie o prezentare discreta si succinta a stimulului, facilitand atentia elevului la stimul. Mentineti intervalul dintre incercari de 1 pana la 3 secunde. Dupa 3 pana la 4 patru incercari reusite cu sugestii, reduceti treptat sugestia in incercarile urmatoare, de exemplu, executand in ce in ce mai putin modelul sau ajutand elevul cu miscarile mainilor din ce in ce mai putin, eliberandu-i mainile din ce in ce mai rapid pana ce acesta atinge ceasca. Apoi, incet treceti de la o sugestie manuala sau de la un model la o sugestie mai putin intruziva cum ar fi indicarea cestii. Apoi, reduceti treptat si aceasta sugestie. Incurajati fiecare raspuns corect fie ca ati oferit sau nu sugestii, dar maximizati incurajarea in cazul incercarilor care nu au avut sugestii. Atunci cane elevul raspunde corect la fara sugestii la 5 din 5 sau 9 din zece 10 incercari, procedati conform indicatiilor de mai sus treceti.
Continuati sa prezentati SD1 cu incercari de grup, prezentand in mod repetat acelasi SD la fiecare incercare. Introduceti un element de dificultate mai mare punand ceasca in locuri diferite de masa la fiecare incercare. Variati pozitia cestii fata de elev in asa fel incat ceasca sa fie asezata in stanga mesei la o incercare si, in dreapta mesei la cealalta incercare, si asa mai departe. Acest pas a fost introdus pentru a se evita indiciile de pozitionare si pentru a ajuta elevul sa caute obiectul cu privirea. Dupa 3 pana la 4 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii, treceti la Etapa 2.
Nu pierdeti din vedere faptul ca in acest moment elevul mai are inca de invatat cum sa identifice ceasca ca fiind o ceasca. Elevul poate atinge orice obiect cand primeste comanda, "Ceasca." Pasii care trebuie urmati sunt introdusi pentru a ajuta elevul sa faca deosebirea (sa reactioneze la diferentele) dintre obiecte. Pentru a facilita aceasta diferentiere, al doilea obiect introdus elevului trebuie sa arate diferit de primul si trebuie sa aiba o denumire care sa sune diferit de conceptul primului obiect. De exemplu, un pahar nu ar fi o alegere ideala pentru al doilea obiect deoarece arata la fel ca si ceasca. In mod similar, o pisica nu este indicata deoarece conceptul suna la fel ca si cuvantul ceasca. UN pantof poate reprezenta o alegere buna deoarece arata diferit fata e o ceasca si suna diferit de asemenea.
► Etapa 2
Curatati masa de toti stimulii. Prezentati SD2 asezand pantoful pe masa in fata elevului si spuneti concomitent, "pantof." Sugerati elevului sa dea raspunsul corect (adica atingeti pantoful) ghidandu-i mana spre varful pantofului sau oferind modelul acestei actiuni. Incurajati. Luati pantoful de pe masa in diferitele incercari pentru a a-i face prezentarea discreta. Continuati prezentarea SD2 ("Pantof ") in incercari de grup, reducand treptat sugestiile din incercarile ulterioare. Cand elevul raspunde corect fara sugestii la 5 din 5 sau 9 din cele 10 incercari, continuati sa prezentati SD2 prin incercari de grup ("Pantof "), asezand pantoful in alt loc decat cel initial pentru a evita indiciile de pozitionare si pentru a facilita scanarea. Daca elevul reuseste si fara sugestii in 5 din 5 sau 9 din cele 10 incercari, treceti la Etapa 3.
► Etapa 3
Combinati SD1 ("Ceasca ") si SD2 ("Pantof ") conform procedurilor de invatare prin diferentiere. Prezentati SD1 cu sugerarea completa a pozitiei asezand ceasca in mijlocul mesei iar pantoful in coltul din spate al mesei departe de elev. Asezarea cestii langa elev faciliteaza raspunsul corect (atingerea cestii), in timp ce asezarea pantofului departe de elev are rolul inhibarii atingerii pantofului. Daca elevul nu raspunde corect, repetati SD1 ("Ceasca") si sugerati a urmatoarea incercare prin ghidarea fizica a elevului, indicand ceasca, sau oferind un raspuns model. Reduceti treptat sugestiile fizice, indicarea sau modelul, apoi reduceti sugerarea pozitiei din incercarile ulterioare prin micsorarea distantei dintre cele doua obiecte pana cand sunt aliniate pe masa la un picior distanta, la o distanta egala de elev. Nu uitati sa alternati aleatoriu pozitiile stanga - dreapta ale obiectelor (ceasca si pantoful) de pe masa pe toata durata acestei etape pentru a preveni indiciile necorespunzatoare. Cand elevul raspunde corect fara sugestii la 9 din 10 sau la 19 din 20 incercari consecutive, treceti la Etapa 4-
► Etapa 4
Prezentati SD2 ("Pantof") asezand pantoful in fata elevului si oferiti o sugestie integrala de pozitie
Identificarea Receptiva a Obiectelor 139
asezand ceasca in coltul din spate al mesei. Prezentati SD2 prin incercari de grup ("Pantof"). Reduceti sugestiile de pozitionare prin incercari succesive pana ce ceasca si pantoful sunt pe aceeasi linie, la aproximativ 1 picior un a de alta, la distanta egala de elev. Nu uitati sa alternati aleatoriu pozitiile dreapta - stanga ale obiectelor (ceasca si pantof) pe masa pe tot parcursul acestui pas pentru a preveni indiciile necorespunzatoare. Considerati stapanit exercitiul la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii.
► Etapa 5
Reintroduceti SD1 ("Ceasca") cu ajutorul unei sugestii integrala de pozitie. Reduceti treptat sugestia de pozitie in timp ce stimulati raspunsul corect. Deoarece relatia SD1-R1 a fost consolidata, stimulul poate fi redus mai rapid; cele doua obiecte pot fi aduse mai aproape mult mai repede fara sa se produca vreo eroare. Daca apar erori, reintroduceti cantitatea minima de sugestii necesare pentru a obtine un raspuns corect. Considerati stapanit exercitiul la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii. (Cu fiecare mutare a SD1 si SD2, este necesar un numar din ce in ce mai mic de raspunsuri corecte.)
► Etapa 6
Reveniti la incercarile de grup pentru SD2 ("Pantof"). Incepeti cu un indiciu integral de pozitie, iar apoi reduceti treptat sugestiile in incercarile ulterioare. Cand elevul raspunde corect in mod independent 4 incercari consecutive, treceti la Etapa 7.
► Etapa 7
Reveniti la incercarile de grup pentru SD1 ("Ceasca"). Incepeti prin reducerea indiciului de pozitie: Asezati o ceasca in mijlocul mesei si pantoful la jumatatea distantei dintre coltul mesei si ceasca. Reduceti treptat indiciul de pozitie in incercarile ulterioare. Cand elevul raspunde corect in mod independent 4 incercari consecutive, treceti la Etapa 8.
► Etapa 8
Cu ceasca si pantoful pe masa, alternati SD1 cu SD2, micsorand treptat numarul de raspunsuri corecte consecutive necesare inainte de a schimba SD-urile. Daca elevul raspunde incorect la oricare dintre incercarile date, reintro¬duceti cantitatea minima de indicii necesare pentru restabilirea raspunsului corect. Renuntati la toate indiciile complet inainte de a trece la alternarea SD, incurajand la maxim incercarile fara sugestii. Daca elevul raspunde corect la fiecare SD la alternarea directa (adica, SD1, SD2, SD1, SD2, etc.), incepeti sa alternarea aleatorie a SD1 si SD2 asa cum a fost descris in capitolul de invatare prin diferentiere (Capitolul 16). Considerati stapanit exercitiul la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii cu SD -ul alternat aleatoriu.
Dat foind ca prima diferentiere este cea mai dificila pentru elev pentru a o stapani la fel de bine ca pe o realizare importanta, este recomandat ca aceasta diferentiere sa fie generalizata in seturi de 5 pana la 10 incercari in randul profesorilor si mediilor de 4 pana la 5 ori pe zi pentru urmatoarele 3 pana la 4 zile inainte de a preda identificarea unor obiecte suplimentare. Distribuirea aplicatiei de diferentiere in mai multe momente ale zilei vor ajuta de asemenea elevul sa retina (aminteasca) ce a invatat.
In introducerea de noi persoane si medii, nu pierdeti din vedere ca unii elevi pot avea nevoie de saptamani pentru a pentru a transfera abilitatile nou deprinse. Motivul pentru care unii elevi se confrunta cu aceasta problema este dificil de stabilit. Poate ca mutandu-se dintr-un mediu puternic controlat in unul cu mai multe stimuli deconcertanti contribuie la agravarea acestei probleme. In orice caz, generalizati abilitatile in mod sistematic si atent. De exemplu, in generalizarea mediilor, deplasati-va incet si in trepte de la din camera de tratament catre usa, apoi in hol, si apoi catre celelalte camere.
Identificarea celui de-al treilea Obiect
Invatati elevul sa identifice al treilea obiect urmand pasii din sectiunea anterioara. Asigurati-va ca acest obiect este diferit perceptual fata de celelalte doua. Dupa ce elevul stapaneste identificarea celui de-al treilea obiect la prezentarea prin incercari de grup, invatati elevul sa faca distinctie intre SD3 si SD1 si apoi intre SD3 si SD2. Apoi invatati elevul sa faca distinctia intre toate cele trei SD-uri, alternandu-le in mod aleatoriu.
Identificarea obiectelor suplimentare
Dupa ce elevul este capabil sa identifice si faca diferenta intre cele trei obiecte, predati identificarea obiectelor suplimentare urmand aceleasi proceduri ca si pentru primele trei.
Mai exact, predati fiecare obiect nou pana la insusire acestora pe rand, apoi combinati obiectele pentru a obtine diferentieri intre ele. Initial, obiectele selectate ar trebui sa fie elemente comune pe care elevul le vede frecvent in mediul sau, si alese atent pentru evitarea similitudinilor de aspect si forma sonora. Pe masura ce elevul capata experienta in acest program, se vor introduce treptat si articolele care arata si suna la fel.
Pe masura ce elevul invata sa identifice un numar cat mai mare de obiecte va puteti da seama ca nu este necesar sa urmati fiecare etapa prezentata in cadrul procedurilor de diferentiere standard pentru stabilirea gradului de stapanire. Stapanirea identificarii unor obiecte primare poate permite unor elevi sa faca diferenta intre un obiect nou si orice obiect stapanit fara a avea nevoie de angajarea unei tehnici de combinare elaborata de obiecte pentru fiecare SD nou.
Sfere de dificultate
Daca obiectele alese pentru invatare prezinta prea multe similaritati in aspect sau daca suna prea asemanator, elevul poate avea dificultati in a face diferentierea. Nu uitati ca doua concepte pot suna total diferit pentru dumneavoastra dar foarte asemanator pentru elev. De exemplu, cuvintele "sock" si "book" (soseta si carte) incep cu sunete diferite si au vocale diferite. Totusi, sunetele lor finale (k) sunt identice. Daca elevul retine doar sunetul final al cuvantului (care sunt cele mai recente sunete), elevul va avea dificultati in invatarea diferentierii acestor obiecte chiar daca aspectul lor este diferit.
Lipsa atentiei duce de asemenea la dificultati de obtinere a diferentierilor. Cativa factori pot contribui la neatentia elevului. Asa cum spuneam in capitolele 6 si 8, un elev nu poate reactiona la sarcina usoara pentru ca este implicat intr-un comportament auto-stimulatoriu, care intra in competitie cu incurajarile oferite de profesor. La comportamentul neatent se poate ajunge de asemene daca profesorul prezinta prea multe incercari deodata iar elevul recurge la neatentie pentru a evita exercitiul. Pe durata etapelor primare de invatare, incercati sa limitati numarul de incercari la 5 intr-o sedinta, incurajand elevul sa incheie exercitiul de pe scaun si sa ia o pauza. De asemenea, incercati sa intercalati rapid 3 pana la 4 incercari de materiale deja stapanite, asa cum ar fi imitarea nonverbala. Aceste incercari pot servi drept exercitii de trezire sipot motiva elevul sa continue cu sarcini mai dificile. Alt factor care contribuie la lipsa de atentie a elevului este ritmul lent al incercarilor. Intervalele lungi intre incercari ii permit elevului sa se implice in comportamente alternative intre incercari si sa nu se concentreze la sarcina predata. Pe de alta parte, intervalele scurte pot bloca comportamentul auto-stimulant si pot incuraja receptarea exercitiilor propuse de profesor.
Elevul poate avea dificultati de diferentiere intre obiecte deoarece prezentarea materialelor nu este optima . Acest procedeu de prezentare a obiectelor pe masa presupune ca elevul sa ajunga la masa si sa scaneze obiectele pentru formulare unui raspuns corect. Unii elevi pot raspunde mult mai bine cat obiectele sunt tinute in fata lor de catre profesor. Totusi exista si neajunsuri ale acestei metode. Unul ar fi ca aceasta metoda de prezentare presupune in mod automat o limitare a numarului de obiecte ce pot fi prezentate la un anumit moment (cate un obiect in fiecare mana). Un alt neajuns este ca aceasta metoda de prezentare difera de procedura standard folosita in scoli si in alte medii. Diferentele dintre proceduri pot duce la o generalizare scazuta in randul mediilor. Date fiind aceste neajunsuri prezentarea obiectelor in mana trebuie considerata o sugestie ce trebuie redusa in timp pana cand obiectele sunt prezentate pe masa.
Din nou, retineti frecventele diferite de invatare dintre elevii din aceeasi categorie de diagnostic. Unii elevi invata prima diferentiere in primele 10 minute si pot identifica obiecte noi cu frecventa de un obiect pe minut daca profesorul le permite. Fiti atenti sa nu parcurgeti prea repede, deoarece elevul poate fi suprasolicitat cu concepte si poate deveni necorespunzator. Retineti ca elevii cu intarzieri de dezvoltare adesea nu detin abilitatile verbale necesare pentru a-l informa pe profesor cand sarcinile devin prea solicitante sau prea complexe. Daca elevul invata cinci concepte noi pe saptamana si face progrese constante in alte programe, luati in calcul achizitionarea a 40 de concepte receptive intr-o perioada de 2 luni. Elevul mai are multe de invatat in afara de identificarea obiectelor.
La cealalta extrema, exista elevi care au greutati de stapanire a primei diferentieri dupa o luna de la predare. Daca elevul cu care lucrati demonstreaza astfel de dificultati, luati urmatoarele masuri: (a) Elevul poate dobandi identificarea receptiva a actiunilor mai usor decat identificarea receptiva a obiectelor. In acest caz, identificarea obiectelor poate fi sugerata prin includerea unor concepte receptive de actiune in SD-uri (de exemplu, "Impinge masina," "Bea suc," "Mananca prajitura," "Sterge-te la gura "). Conceptele de actiune (impinge, bea, mananca, sterge) poate fi redusa apoi pana la obiectele concepte (masina, suc, prajitura, gura). Un astfel de pre-antrenament poate ajuta elevul sa distinga (foloseasca) un obiect, (b) Este o buna idee cala inceputul acestui program sa va asigurati ca elevul poate distinge obiectele invatate. Demonstrarea acestei abilitati poate fi observata prin stapanire perechilor care se potrivesc ale acestor obiecte (a se vedea capitolul 12). (c) Uni elevi invata conceptele unor obiecte (a se vedea Capitolul 23) inainte de a invata identificarea obiectelor
(Smith, 1999; Wynn, 1996). Unii elevi invata sa distinga verbal anumite obiecte spunand de exemplu "Ceasca" atunci cand vad o ceasca si "Pantof" atunci cand vad un pantof insa au dificultati serioase in identificarea acestor obiecte in momentul in care trebuie sa faca acest lucru receptiv. Daca va confruntati cu aceasta situatie incepeti predarea din punctele forte ale elevului. Dupa ce stapaneste o abilitate intr-un anumit mod , realizarile dobandite se transfera partial la alt mod .
Pentru elevii cu dificultati mari la prima diferentiere SD1-SD2, mai exista o etapa de remediere in care SD1este mai intai diferentiat fata de ce am numit initial stimul diferentiat in locul SD2. Un stimul diferentiat poate fu orice stimul stapanit care este extrem de diferit de SD1. Combinati SD1 cu stimulul diferentiat asa cum se sugereaza la invatarea prin diferentiere (Capitolul 16). Pe scurt, ordinea incercarilor poate decurge prin combinarea lui SD1 cu o imitare nonverbala. Exista sanse ca elevul sa comita greseli. Apoi, treceti la o etapa mai dificila in care SD1 este alternat cu un SD verbal pentru o actiune stapanita de tipul as "Ridica-te." Dat fiind ca SD este verbal, elevul va face greseli dar poate invata diferentierea mai repede decat in forma initiala de diferentiere dinte SD1 ("Ceasca") si SD2 ("Pantof"). Scopul utilizari unui stimul contrastant este de a face mici pasi inspre atingerea diferentei tinta mai gradat si cu mai mult succes pentru elev.
Daca elevul are probleme mari in identificarea receptiva a obiectelor in ciuda recomandarilor din sectiunea curenta, va sugeram sa amanati acest program pentru o luna sau doua. Intre timp, exersati celelalte programe si reintroduceti Programul e identificare conceptuala a Obiectelor intr-o etapa ulterioara a tratamentului.
Anticipati daca elevii devine adesea frustrat si plictisit cand este supus unor criterii de invatare de tipul 19 corecte din 20 de incercari fara sugestii. De pe o parte, doriti sa fiti siguri ca elevul stapaneste diferentierea, ceea ce demonstreaza ca acest a invatat sa se concentreze asupra unei sarcini si nu acorda atentie stimulilor din afara (de exemplu, comportamentele auto-stimulante). Pe de alta parte, doriti ca elevului sa-i faca placere sa fie invatat. Aceasta situatie contrabalanseaza nevoia de a fii creativ in gasirea de noi recompense pentru exercitii.
Pe scurt, mai exista multe aspecte necercetate in domeniul invatarii elevilor cu intarzieri de dezvoltare. Daca ajungeti intr-un punct mort, luati-oca pe un semn ca mai sunt inca multe de aflat despre diferentele de comportament si despre elaborarea unor noi metode de predare. Acesta este doar un exemplu de situatie in care un consultant cu experienta poate fi de un real ajutor si in care merita sa lucrezi in echipa.
Generalizarea Identificarii receptive a Obiectelor
Dupa ce elevul invata sa identifice aproximativ 15 obiecte diferite, incepeti generalizarea obiectelor din aceeasi clasa. Generalizarea ajuta la sporirea functionalitatii programului si garanteaza faptul ca elevul nu rezolva diferentierile ca raspuns la caracteristicile irelevante ale unor stimuli. Prin generalizare elevul invata sa identifice mai multe exemple diferite pentru un obiect ce face parte dintr-o clasa de obiecte, nu numai obiectul in sine. De exemplu, dupa ce elevul invata sa identifice un anumit fel de pantof, i se va preda identificarea adidasilor, pantofilor cu toc, sandalelor, si a mocasinilor ca pantofi. Introduceti noi exemple de obiecte invatate prin varierea formei, marimii si culorilor (Stokes & Baer, 1977).
Initial, generalizarea ar trebui limitata la obiecte care arata similar cu obiectul initial pentru a maximiza reusita elevului. O data cu progresul elevului se introduc gradat obiecte care seamana din ce in ce mai putin cu obiectul initial. La introducerea unui nou exemplu de obiect invatat, elevul poate avea nevoie de sugestii. Con¬tinuati sa predati membri unei clase pana ce elevul va putea identifica cativa din membrii acestei clase de la prima prezentare. Dupa ce elevul este capabil sa identifice corect un membru al unei clase de la prima incercare, va fi foarte aproape de a-si forma un concept despre aceasta clasa. O evaluare a masurii in care un elev poate identifica membrii unei clase este oferita in cadrul programului Potrivirea si Sortarea (a se vedea "Potrivirea categoriilor " din Capitolul 12).
Dupa ce elevul stapaneste identificarea claselor de obiecte de pe pozitia bine structurat a statului la masa, incepeti sa invatati elevul sa identifice obiectele asa cum apar ele in mediul sau cotidian. Pentru a pregati aceasta generalizare, predati elevului exercitii de receptivitate, "Adu (obiectul)." Pentru a facilita insusire acestei sarcini, incepeti cu plasarea unui obiect familiar, cum ar fi un pantof, pe masa in fata elevului asa cum s-a procedat anterior in cadrul programului. Prezentati exercitiul, "Adu pantoful" (accentuati cuvantul "Pantof"), si, daca este necesar, oferiti elevului sugestia de a ridica pantoful si de a vi-l inmana. Prezentati acest SD prin incercari de grup, reducand treptat sugestiile din incercarile ulterioare. Dupa 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestii, incercati un alt obiect familiar, cum ar fi ceasca. Prezentati exercitiul "Adu ceasca " si asteptati sa vedeti daca elevul raspunde corect fara sugestii . Daca elevul nu reuseste, oferiti o sugestie si incurajati o noua incercare. Reduceti treptat sugestiile in incercarile ulterioare si exersati acest SD pana la insusire.
Dupa ce elevul incepe sa demonstreze buna stapanire a diferentierii, asezati obiectele din ce in ce mai departe de masa in incercarile ulterioare si apoi cereti elevului sa paraseasca scaunul pentru a recupera articolul specificat. Treptat, invatati elevul sa recupereze obiectele din cealalta parte a camerei, de pe holul ce duce spre alta camera, si in final din alta camera.
Dupa ce elevul invata sa recupereze obiectele pe rand din diferite locuri, reveniti la mediul initial de predare (la masa elevului) si asezati alte obiecte langa articolul-tinta pentru a spori complexitatea sarcinii. Dupa stapanirea acestei deprinderi, cereti mai multe articole o data. De exemplu, prezentati exercitiul "Adu pantofii si sosetele." Cand introduceti aceasta etapa, este util sa asezati obiectele aproape de masa, reducand astfel durata de timp in care elevul trebuie sa retina in minte cele doua articole inainte de a le recupera. (Va rugam sa cititi "Exercitiile din partea a doua " din Capitolul 15 pentru idei de stimularea acestei abilitati.) Obiectivul este sa cresteti atat numarul de articole pe care elevul trebuie sa le identifice deodata si distanta dintre obiecte si elev.
Identificarea Imaginilor
Dupa ce elevul este capabil sa identifice cu usurinta o varietate de obiecte din diferite clase in forma tridimensionala (3-D), invatati elevul sa identifice aceste obiecte in forma bidimensionala (2-D). Pentru invatarea persoanelor sau obiectelor prezentate intr-o forma bidimensionala 2-D, urmati aceleasi proceduri ca si pentru obiectele 3-D. Poate doriti sa cumparati stimuli carti de memorare de la un magazin care comercializeaza materiale de invatare, sau puteti realiza singuri acesti stimuli decupand poze din reviste si lipindu-le pe fise sau fotografiind anumite obiecte.
Folositi imaginile obiectelor care se regasesc in mediul elevului. Puteti introduce de asemenea imaginile membrilor familiei sau a prietenilor. Imaginile folosite nu trebuie sa aiba un fundal incarcat, trebuie sa aiba aproximativ aceeasi dimensiune, si sa fie aplicate pe fise de aceeasi dimensiune (de exemplu, 3x5 inci). Daca se utilizeaza imagini sau fise de diferite dimensiuni si forme, elevul poate reactiona doar la aceasta combinatie de dimensiune si forma atunci cand face diferenta intre stimuli. Daca imaginile au anumite elemente in fundal, elevul se poate concentra asupra acestora si poate neglija obiectele -tinta.
Nu uitati, deseori elevii nu se concentreaza asupra elementelor vizate de profesori. Prin urmare, dupa ce elevul stapaneste identificarea a aproximativ 15 obiecte sub forma unei imagini in forma 2-D, introduceti imagini ale unor exemplare diferite din clasa respectiva in scopul generalizarii. In acest sens, urmati procedurile descrise pentru generalizarea obiectelor 3-D.
Pasul1.
Incepeti SD1, care consta din a spune "fa asta" in timp ce desenati o linie verticala de 20 cm in partea stanga a hartiei. Imediat, ajutati studentul ghidandu-i mana spre a desena o linie asemanatoare in partea dreapta. Puteti adauga un punct in partea de sus pentru a vedea de unde sa inceapa linia, ca element ajutator. Alternativ, mai puteti adauga puncte pe directia liniei solicitate. Tineti-i din ce in ce mai putin mana si gradual stergeti-i din puncte. Pana la final, faceti punctele tot mai mici si mai rare, pana la eliminarea completa. Cereti-i in acelasi timp sa faca si neajutat linii, pentru a evita dependenta de ajutorul dvs.
La inceput, puteti considera liniile lui putin curbe sau incovoiate drept acceptabile. Alaturi, ca model diferential, linia dvs verticala trebuie sa fie cat mai dreapta. O data ce studentul stapaneste tragerea unei linii verticale dreapta ca copie a liniei dvs si o face corect in 5 din 5 cazuri sau 9 din 10, desenati o dreapta orizontala.
Pasul 2.
Exercitiul SD2: spunand "fa asta" desenati o linie orizontala pe hartie. Sa deseneze o orizontala este noua experienta si studentul va necesita ajutor pentru a raspunde in mod corect. Daca are nevoie, folositi aceeasi procedura de la Pasul 1 (sa o trageti cu mana lui). O data ce studentul stapaneste tragerea liniei orizontale, treceti la pasul urmator.
Pasul 3.
Intercalati exercitiile SD1 si SD2 pentru a fi deosebite. Incepeti cu multe exercitii SD l (spuneti "fa asta" in timp ce desenati o linie verticala). Daca e necesar, ajutati-l la inceput si mai putin dupa maie incercari. Se considera facut exercitiul dupa 3 linii consecutiv executate corect, neajutat. Peste 2, 3 secunde de la stapanirea lui SD l, prezentati SD2 (spuneti "fa asta" in timp ce desenati o linie orizontala) si ajutati cu mana dvs raspunsul studentului, daca e necesar. Ajutati-l tot mai putin si, dupa 3 linii consecutive corecte, schimbati la SD l. De acum, considerati corect daca a facut 2 linii consecutive drepte, iar mai apoi, una singura, inainte de a schimba exercitiul. Exercitiul este gata o data ce studentul stapaneste tragerea de linii drepte alternativ ca copie a liniilor dvs si o face corect in 5 din 5 cazuri sau 9 din 10.
Pasul 4.
Exercitiul SD3 (spunand "fa asta" desenati o linie diagonala). Faceti SD3 pana la invatare, urmand procedurile de la Pasul 1. O data ce SD3 este stapanit intercalati-l mai intai cu SDl si dupa aceea cu SD2, ca mai sus.
O data ce studentul poate desena toate trei liniile si le deosebeste, treceti mai departe la Faza 2.
Faza 2: Imitarea profesorului in desenarea formelor de baza.
In Faza 2 a partii de desen din programul Arte si Mestesug, studentul invata sa imite desenele dvs de cercuri, triunghiuri, dreptunghiuri, si patrate. Initial impartiti fiecare forma in segmente separate. Cand studentul a inceput sa imite fiecare componenta, treptat inlantuiti componentele pentru a crea o forma. Exercitiul SDl va fi cercul care tinde sa fie forma cel mai putin dificila de imitat.
Pasul 1.
Ex. SDl (spunand "fa asta" desenati un cerc). Imediat ajutati studentul cu mana dvs. Daca e necesar, desenati un cerc punctat pentru a-l urmari si faceti punctele de suspensie cat mai rare, slabe si putin vizibile. Daca studentul termina cercul dar continua sa deseneze spirale, ii cereti sa se opreasca cand inchide cercul spunand "Stop" in timp ce-i ridicati creionul de pe hartie. Facand un semn la inceputul si sfarsitul cercului ca un punct mai evident poate de asemenea sa fie folositor pentru el sa nu mai continue dupa ce a terminat cercul. Ingrosati cercurile desenate corect, fie ca a fost ajutat la ele, fie ca nu, dar tineti minte si incercarile preferate ale studentului (mai ales cele la care nu a fost ajutat). Cereti sa deseneze cercuri la care nu e ajutat pentru a reduce dependenta de dvs. O data ce studentul stapaneste desenarea cercului (5 din 5 sau 9 din 10 corecte, fara ajutor), treceti mai departe la Pasul 2 si invatati studentul sa deseneze un triunghi isoscel (Un triunghi in care doua laturi sunt de lungime egala). Ar trebui inceput separand componentele (laturile), care sunt dupa aceea treptat inlantuite.
Pasul 2.
Infatisati-i prima componenta din SD2 (desenarea unui triunghi isoscel) spunand "fa asta" in timp ce desenati o linie diagonala ca parte stanga a triunghiului. Dupa ce o face corect, infatisati-i a doua componenta spunand, "fa asta" in timp ce desenati o linie diagonala ca parte dreapta a triunghiului (legata de varful primei). Dupa ce o face corect, infatisati-i ultima componenta spunand, "fa asta" in timp ce desenati linia de baza a triunghiului de la stanga la dreapta. Daca e necesar, indrumati studentul cu mana sau desenanati un triunghi punctat pentru a-l urmari. Gradat, furnizati studentului puncte cat mai putine sau mai slabe si ajutati-l cat mai putin.
O data ce studentul poate sa deseneze laturile triunghiului de trei ori consecutiv, incepeti inlantuirea lor. Spuneti-i "fa asta" in timp ce mai intai desenati latura stanga a triunghiului si dupa aceea imediat latura dreapta a triunghiului. Ajutati-l din ce in ce mai putin. Cereti sa deseneze impreuna primele doua laturi ale triungiului. Adaugati baza la sfarsit si cereti raspunsul separat. Dupa ce studentul poate sa deseneze doua laturi ale triunghiului dintr-o data, inlantuiti toate trei laturi spunand, "fa asta" in timp ce desenati latura stanga, latura dreapta, si dupa aceea baza triunghiului. Stapanirea exercitiului este considerata completa la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte neajutat.
Pasul 3.
Intercalati SD1 (desenand un cerc) si SD2 (desenand un triunghi), conform procedurii de invatare prin deosebire.
Pasul 4.
Puteti continua cu SD3, invatarea unui patrat. Predati aceasta indemanare urmand procedurile descrise la Pasul 1. Odata SD3 stapanit, intercalati-l mai intai cu SD2 si dupa aceea cu SD1 conform procedurii de invatare prin deosebire.
Alte forme ca ar trebui sa fie predate includ semicercul si ovalul. Daca motivatia studentului scade in timp ce desenati, variati sarcina cu, de exemplu, lasandu-l sa faca sabloane dupa formele invatate sa deseneze.
Faza 3: Imitarea profesorului in desenarea figurilor
O data ce studentul a invatat sa deseneze formele geomatrice de baza, poate sa treaca mai departe sa invete sa deseneze lucruri simple, ca de exemplu o casa, un pom, un con de inghetata, un tren, o figura fericita, un om facut din linii, o pisica, un caine, o girafa, si asa mai departe, combinand formele stapanite in moduri diverse. Se poate usura sarcina studentului, daca inainte de a desena, ii cereti sa asocieze formele ce urmeaza sa le deseneze cu imaginea respectiva figurata.
Pentru a preda aceste indemanari esentiale, desenati doua seturi de ilustratii clare si dupa aceea, conform procedurilor descrise in Capitolul 12, Asociere (corespondenta) si Sortare (Matching si Sorting), invatati studentul sa asocieze figurile asemanatoare. Asociind figurile, studentul invata sa trateze asemanarile si deosebirile ca stimuli. O data asociate figurile, invatati studentul sa le identifice urmand procedurile schitate in Programul de Percepere prin "Etichetare" (Receptive Labeling of Obiectelor Program - capitolul 17) Invatand studentul aceste lucruri inaintea acestei faze, obiectele 2-D vor fi folosite ca indemn sa deseneze corespondentele lor, iar "etichetarea" va fi intrebuintata ca ajutore verbale. Descrierile aranjarilor obiectelor le veti gasi mai jos. Ele sunt ordonate in succesiunea nivelului aparent de dificultate, si recomandam invatarea unei singure figuri pana la stapanirea temeinica inainte de a trece la figura urmatoare.
Desenand o casa se compune din redarea unui patrat (portiunea principala a casei) cu un triunghi pe varf (acoperisul). Deoarece studentul a invatat deja sa deseneze aceste componente separat, e mai simplu sa inlantuiti cele doua intr-un raspuns, legand cele doua forma si cerand studentului sa deseneze ambele forme in legatura corecta una cu cealalta. Mai puteti folosi ilustratia formei ca ajutor, de exemplu, acoperind partea de sus a casei pana cand studentul termina de desenat prima parte, apoi aratand casa intreaga. Odata forma principala a casei stapanita, adaugati doua ferestre patrate si o usa dreptunghiulara.
Desenarea unui pom.
Desenarea unui pom se compune din un varf triunghiular si mai lung, apoi un dreptunghi ingust legat de baza triunghiului la mijloc. Ar trebui sa urmati aceleasi proceduri ca pentru a desena o casa, combinand cele doua elemente deja invatate intr-un singur raspuns.
Desenarea unui con de inghetata.
Desenarea unui con de inghetata se compune dintr-un semicerc (inghetata) in partea de sus a unui triunghi rasturnat. Ca mai sus, cereti raspunsurile separat ca dupa aceea sa inlantuie componentele intr-un singur raspuns.
Desenarea unui tren.
Desenarea unui tren se compune dintr-un dreptunghi ingust, vertical (cabina), dupa aceea un dreptunghi orizontal mai lat atasat cabinei (motorul), dupa aceea un dreptunghi mic vertical in partea de sus a motorului, in fata (cosul de fum), si in cele din urma un cerc dedesubtul cabinei si alt cerc dedesubtul motorului (rotile). O data ce studentul stapaneste desenarea componentelor trenului ca cinci elemente separate, folositi inlantuirea lor, dar in ordine inversa, pentru ca el sa deseneze trenul intreg. Desenati pe rand cabina, motorul si cosul, puneti-l sa le faca, apoi desenati ambele roti ca a doua parte a lantului. Odata stapanita succesiunea acesta, stabiliti alta; desenati cele doua roti si cosul impreuna, apoi intre ele cabina si motorul. Continuati cu aceasta succesiune pana cand studentul poate sa deseneze intreg trenul deodata.
Desenarea unei figuri hazlii
Desenarea unei figuri hazlii consta intr-un cerc pe post de cap, ochii ca doua pete negre, si o singura linie curbata ca gura. Inca o data, predati mai intai componentele separat, apoi le inlantuiti impreuna. Pentru asta urmati succesiunea prezentata mai departe (vedeti capitolul 10). Astfel, aratati studentului mai intai cum sa deseneze capul si un ochi, iar dupa raspuns, celalalt ochi si gura le faceti separat. Apoi faceti capul si ambii ochi asteptand sa le imite, pe urma gura, pana cand studentul poate sa deseneze figura intreaga deodata.
Desenarea unui om facut din linii.
Desenul consta dintr-o figura hazlie (capul), o verticala lunga pentru gat si corp, doua orizontale legate de ea, ca maini, si doua diagonale ca picioare. Inainte sa deseneze aceasta figura, studentul ar trebui sa poate face o figura hazlie dintr-odata. Celelalte componente ar trebui sa fie predate fiecare separat, apoi sa fie inlantuite. O data ce studentul poate sa imite elementele, folositi diferite proceduri de a le combina. Functie de indemanarea studentului, puteti figura si degete mainilor, talpi picioarelor, urechi si par.
Desenarea unui profil de pisica.
Desenarea unui profil de pisica se compune dintr-un cap mic circular, un corp mai mare, tot cerc, o linie verticala ca si coada, un triunghi ca ureche, o figura hazlie cu mustati, si patru bete, picioarele. O data ce studentul a invatat sa imite componentele separat, faceti o procedura de inlantuire inversa a lor pentru a le combina.
Desenarea unui profil de caine.
Desenarea unui profil de caine se compune dintr-un cap triunghiular (inclinat astfel ca baza triunghiului sa fie gatul cainelui) legat de un corp dreptunghiular la care atasati o coadati orizontala de la coltul superior, o ureche mica, triunghiulara, si patru linii verticale (picioare) pornind din corp. O data ce studentul a invatat sa imite componentele separat, faceti o procedura de inlantuire inversa a lor pentru a le combina.
Desenarea unei girafe.
Desenarea unei girafe se compune dintr-un cap oval, un gat dreptunghiular lung, un oval (sau dreptunghi) mare orizontal ca si corp, patru picioare pe masura ca linii verticale sau dreptunghiuri inguste, o linie simpla drept coadati si o ureche mica triunghiulara. Desenand un punct si o linie curbata pe capul oval dati o figura de girafa fericita. Pentru a desena girafa, urmati procedurile de combinare de la pisica si caine.
O data ce studentul stapaneste aceste figuri de baza, mai puteti adauga detalii. Puteti inventa altceva obisnuit, ca de exemplu alte vehicule (masina, autobuz, barca), animale (sarpe, leu, elefant), si obiecte (soarele, luna, stele, iarba, flori, valuri, munti). Aceste figuri sunt conditii esentiale pentru invatarea de a desena scenarii complete, ca de exemplu o casa cu o persoana si un caine jucandu-se in curte, o barca navigand pe ocean, si un tren printr-un peisaj montan intr-o zi insorita cu o catena muntoasa in fundal.
O data ce studentul invata sa deseneze cateva figuri ca imitatie, schimbati SD-ul de la imitatie la desen prin comandati verbala. (Ex "Fa o casa !" "Fa o barca"). Ajutati-l aratandu-i ilustratii, apoi treptat acoperiti parti tot mai largi din modele sau dati-i sa deseneze doar secvente din ilustratii. Mai tarziu, unii studenti inveta chiar sa deseneze ceva spunandu-i doar "deseneaza !"
In aceasta etapa, ar trebui remarcat daca studentul are vreun interes deosebit pentru anumite ilustratii. De exemplu, studentul poate sa arate afinitate pentru a desena animale sau poate peisaje (Ex. dealuri, soare, curcubex). Un interes pentru anumite desene se poate manifesta datorita insistentei pe o anumita figura. Daca se intampla asta, trebuie dat desenului o comportare extrinseca. Desenul poate fi o ocupatie placuta pentru student, cu care sa-si omoare timpul liber preferandu-l activitatilor mai nepotrivite felului lui de a fi. Pentru majoritatea studentilor, oricum, noi recomandam sa incorporati desenul in programul lor zilnic chiar daca necesita instructiuni explicite si ajutor. Consecvent cu modelul nostru, e in avantajul studentului sa se angajeze intr-un nivel superior de auto-stimulare decat sa practice alte activitati care ii sunt mai nepotrivite ca de exemplu tangajul (leganarea), datul din maini sau rasucirea.
Faza 4: Colorarea formelor si figurilor simple.
O data ce studentul poate sa deseneze formele de baza, mai puteti introduce colorarea formelor si figurilor simple. Cereti sa fie cat mai precis, pentru a dezvolta miscarile exacte. Grosimea liniilor trasate in jurul formei trebuie sa fie tot mai mare, pana ce coloratul devine usor. Ajutati-i mana in timp ce spuneti studentului "Coloreaza inauntru !" Pentru a ajunge la raspunsul studentului la ajutorul verbal, combinati-l cu un sprijin manual si dupa aceea ajutati-l tot mai putin pana ce raspunde doar la comanda. Cel mai multi dintre ei trebuie indemnati sa nu depaseasca liniile pentru un timp, dar dvs ar trebui sa reduceti treptata numarul indemnurilor.
O data ce studentul invata sa coloreze formele simple, umeaza sa introduceti cartile de colorat. Ar trebui initial sa alegeti cartile de colorat cu forme simple, evitand detaliile. Daca nu gasiti carti de colorat cu detalii putine, creati propriile carti Taierea figurile simple si fotocopiati-le pe coli mai mari.
Dupa ce studentul stapaneste coloratul fara sa-i indicati ce sa coloreze, faceti din aceasta activitate o modalitate de a recepta ajutorele verbale. De exemplu, aratati-i studentului cum sa coloreze un cerc spunandu-i "coloreaza un cerc". Puteti sa-l puneti sa imite desenul si fara sa-i spuneti nimic. Folositi instructiunile de receptare de la capitolul 15.
Ca in alte programe, diferentele individuale sunt evidente; unii studenti pot sa invete sa coloreze usor si cu ajutor minim, pe cand ceilalti necesita zile sau luni pentru a ajunge acelasi nivel de performanta. Multi studenti pot avea nevoie de ajutor si indemnuri nenumarate pana sa deseneze si sa coloreze din proprie initiativa. Pentru altii, insa, coloratul, ca si desenul, devine o preocupare chiar de la inceput.
Zone de dificultate.
Pentru unii studenti, folosirea unei suprafete inclinate ca de exemplu un sevalet se poate dovedi eficienta pentru a vedea desenele dvs si raspunsurile sale simultan. Altora le va fi mai usor sa foloseasca suprafete care pot fi sterse (folii reinscriptibile, tabla) si chiar ii va motiva sa stearga ce nu e bine desenat.
Daca la inceputul Faza de desen din program (imitarea unei linii verticale) pare dificila pentru student, o puteti introduce dupa invatarea acestuia sa imite prin simultaneitate. Dvs ar trebui sa mazgaliti ca el pe o parte a hartiei si studentul pe alta parte, simultan. Dupa ce studentul a inteles ca e vorba despre a desena, concentrati-l pe a da atentie desenelor dvs, care sa-i usureze invatarea imitarii dvs.
Cand treceti la a desena o linie verticala, studentul poate fi ajutat fiindu-i permis sa mazgaleasca pentru a incepe sa faca ce-i spuneti. Daca este preocupat sa mazgaleasca, folositi doua foi de hartie, una pentru a mazgali impreuna, iar alta pentru a trece la desen. Mazgalitul folosit ca indemn trebuie alternat repede cu cealalta foaie pe care ii cereti sa faca formele cerute de SD.
Daca studentul insista sa deseneze peste linia dvs, il puteti lasa, pentru inceput. Apoi, ii puteti delimita foaia, de exemplu printr-o linie groasa pe mijloc separand partea studentului de partea dvs.
Taiatul cu foarfecele.
Taiatul cu foarfecele este o indemanare importanta pentru un prescolar. Desenatul, taiatul, lipitul si coloratul (pictatul) sunt activitati interelationate si sunt incluse in orice plan de invatamant prescolar. De exemplu, dupa ce deseneaza si coloreaza ilustratia, copilul va taia desenul, il vsa lipeasca pe hartie, si il va lua acasa pentru a-l arata parintilor, dandu-le o motivatie importanta, ca fiind prima lor opera de arta.
Desenul si taiatul cu foarfecele sunt sarcini la care unii studenti se dovedesc priceputi fara multa instruire. Cu alti studenti, aveti nevoie de un program pas-cu-pas ca de exemplu cel prezentat aici. In Faza 1 a invatarii taiatului din acest program, studentul invata pasii de baza, de a lua foarfecele cu mana si de a-l tine corect. In Fazele 2, 3, si 4, studentul invata sa taie linii drepte, colturi, respectiv curbe. In Faza 5, sunt introduse forme simple.
In anumite cazuri, abilitatile motorii ale studentului il pot impiedica sa umble cu foarfecele obisnuite, si veti folosi unele flexibile (artizanale, plastic). Daca dexteritatea studentului o permite folositi foarfece de calitate (Ex. Fiskars) fiind extrem de greu pentru amandoi daca foarfecele nu taie in mod corespunzator sau nu se deschide usor. Foarfecele ar trebui sa aiba un inel mic pentru degetul mare si un inel mai mare pentru a intra indexul si degetele mijlocii.
Unii sunt motivati de a privi bucatile de hartie taiate cazand pe jos. Acestia ar trebui sa taie intre genunchi, stand pe scaun, cu fata la dvs, astfel ei pot sa vadati bucatile care cad. Daca nu e nevoie de ajutor pentru asta, puteti sta in spatele studentului la masa sau in lateral, de unde ii puteti arata in ce parte sa taie.
Faza 1: Invatarea taiatului si tinerii foii.
Incepeti prin a invata studentul sa tina foarfecele corect. Poate fi nevoie doar sa ii aratati tinand-o dvs, iar cativa vor reusi usor. Cel mai multi insa vor avea nevoie de mai ajutor si va trebui sa-l ghidati cu mana. Daca o e nevoie practicati tinerea foarfecelui mai, fiindca tinerea corecta e importanta pentru a-l folosi eficace.
Pozitionati-va in spatele studentului si serviti-i foarfecele tinandu-l corect cu degetul mare prin inelul mic si indexul, degetul mijlociu, si probabil inelar prin inelul mare. Suprafata din spate a degetului mare ar trebui sa poata deschide foarfecele. Sprijiniti mana studentului sa tina bine de inelele foarfecelor. Cu degetul dvs mare stang desfaceti foarfecele dintre manere. Repede introduceti cu mana un cartonas intre lame, pe dreapta. (Cartonasele sunt groase si mici si in consecinta usor de controlat.) De asemenea ar trebui sa se intrebuinteze in stadiile initiale o panglica de 1 cm, deoarece el poate s-o taie dintr-odata. Indata schimbati pozitia degetului mare stang al dvs de la a deschide foarfecele spre a impinge inelul in jos pentru a taia. Concomitent cu sprijinul manual, dvs trebuie sa spuneti "Deschide!" in timp ce studentul deschide lamele si "Taie!" in timp ce studentul taie hartia. Renuntati gradual la sprijin. Evitati dependenta de ajutor manual.
O data ce studentul poate sa ridice foarfecele, sa le tina in mod corect si sa taie o cartela in timp ce dvs o tineti, porniti sa-l invatati sa si-o tina singur. Procedati dupa cum urmeaza: instruiti studentul pentru a tine foarfecele si ii dati panglica sa o tina cu mana libera.
Ajutati-l cu mana pentru inceput. Slabiti ajutorul treptat oferind din ce in ce mai putin asistenta. O data ce studentul poate sa tina si sa taie o cartela de carton singur, treptat mariti latimea cartonului pentru a avea nevoie de doua taieturi sau de trei ca sa-l poata taia. Cand studentul poate taia o cartela de 10 sau 15 cm pe latime (aproximativ cinci sau sase taieturi cu foarfeca pentru a ajunge dincolo), treceti la Faza 2.
Faza 2: Taierea pe linii drepte.
Inaintea predarii Fazei 2, studentul a invatat in Faza 1 sa tina foarfecele corect si sa taie o cartela in jumatate fara ajutorul dvs. Pentru faza curenta, desenati o linie groasa pe mijloc pe o cartela de 3 cm si invatati studentul sa taie pe linie. Puneti cartele si foarfecele pe masa si spuneti, "Taie linia !" Daca e necesar, ghidati raspunsul conducandu-i mana pe linie. Ghidati-l tot mai putin, pana invata. O data ce este stapanita aceasta indemanare, treptat mariti latimea cartonului pana cand studentul poate taia o cartela de 10 sau 15 cm pe linie. Apoi treptat reduceti grosimea liniei pana cand studentul sa poata taia pe o linie desenata cu ceva subtire.
Faza 3: Taierea pe linii frante.
La taierea pe o linie franta, studentul va trebui sa miste cartela ca sa taie unghiul. Acest lucru necesita practica. Noi recomandam sa incepeti cu un singur unghi, care necesita numai o miscare a cartelei. Desenati o linei in unghi pe mijloc, groasa, pe o cartela de 10 cm latime. Spuneti, "Taie linia !" si ghidati raspunsul conducandu-i mana cu foarfecele sa ajunga in coltul unghiului. Ghidati-l tot mai putin, pana invata. O data ce aceasta indemanare este stapanita, folositi o cartela mai mare si adaugati al doilea unghi si dupa aceea pe al treilea. Apoi treptat reduceti grosimea liniei pana cand studentul sa poata taia pe o linie desenata cu ceva subtire.
Faza 4: Taierea pe linii curbe
Taierea pe o linie curbata necesita continua ajustare a cartelei. In consecinta, recomandam ca studentul sa stapaneasca foarte bine taierea unghiurilor inaintea Fazei 4. Desenati o linie neagra, groasa, curbata pana in partea cealalta a unei cartele de 10 cm si respectati procedurile descrise in Faza 3. Treptat sporiti indoitura curbei dupa ce studentul stapaneste curba larga. Pe masura ce studentul progreseaza, dati-i cartele mai late cu maie curbe, mai complicate si dupa aceea curbe multiple.
Faza 5: Taierea figurilor simple.
O data ce indemanarea studentului a ajuns pana la acest punct, ar trebui introdusa taierea formelor simple. Desenati, de exemplu, un triunghi in mijlocul unei cartele de 15 cm si urmati aceiasi pasi descrisi in Faza 3 pentru unghiuri. O data ce studentul o sa poata taia triunghiurile, ii dati sa taie patrate, dreptunghiuri si cercuri. In cele din urma, dati-i sa taie propriile desene. Puneti studentul sa taie forme desenate pe cartele mai late, apoi mai groase. Mai tarziu, invatati studentul sa taie ilustratii din reviste.
Lipirea
Sa lipeasca ar trebui invatat concomitent cu taierea sau dupa ce studentul invata sa taie formele simple. Mai poate sa fie folositoare o motivatie vizuala cum ar fi lipici alb pe carton colorat, facand lipiciul clar vizibil. Ar trebui sa fie pregatite pentru lipire ilustratii mari, fiindca ilustratiile mai mici sunt dificile de manevrat.
Pentru a preda studentului lipitul, ar fi necesar: clei de lipit alb, hartie colorata, o farfurie de hartie sau un castron putin adanc, si doua pensule. Incepeti prin a pune niste clei de lipit pe farfurie sau castron, inmuiati pensula in clei, si dupa aceea aplicati pe hartie. Concomitent cu aceasta spuneti "Picteaza" si indata ajutati-l manual daca e nevoie, sa se serveasca de pensula, sa o cufundati in clei, si sa aplicati cleiul de lipit pe hartie. Urmatoarea instructiune este "Lipeste" si dati-i o ilustratie studentului si indicandu-i (cu degetul) unde unde sa o ataseze. Mai poate sa aiba nevoie de sprijin pentru a pozitiona ilustratia cu fata in sus pe hartie (unora nu le e clar cu ce parte a ilustratiei trebuie lipita).
Poate sa le fie mai usor sa lipeasca obiecte decat ilustratii. Daca lucrati cu un astfel de student, folositi obiecte ca de exemplu mingii de bumbac, panglici colorate, riboane, confetti, nasturi, paiete, pene sau macaroane. Il mai poate de asemenea ajuta lipirea unor bete colorate pe hartia alba. In plus, studentul poate sa fie invatat sa foloseasca cleiul la decorarea propriilor desene. De exemplu, poare sa decoreze omuletul desenat lipindu-i cu clei bumbac ca par si paiete pe haine.
Pictatul.
Pictatul o sa fie o activitate distractiva pentru cei mai multi studenti si este una care cere libertate. Studenti invata usor sa plaseze culoarea pe hartie, amestecand culorile si in recipiente la fel ca pe hartie. Pentru a mentine activitatea organizata si sa controlati jocul sau cu vopseaua, dvs trebuie sa impuneti o structura. Acest lucru poate sa fie facut, de exemplu, punand studentul sa repartizeze pensulele cu vopsea in recipientele sau farfuriile cu culorile corespondente. Aceasta indemanare nu poate fi obtinuta fara practica. Dvs trebuie sa hotarati daca studentul respectiv este gata pentru studiul acestei faze a programului sau daca studentul ar trebui mai intai sa invete sa foloseasca o pensula si sa aplice vopsea pe o foaie de hartie. In aceasta parte, va vom descrie un mod ca sa instruiti studentul pentru a imperechea pensula cu vopsea cu recipientele respectivei culori.
Porniti cu un format asemanator cu acel folosit in potrivirea culorilor (vedeti capitolul 12). Plasati doua sau trei recipiente putin adanci continand vopsele de culori diferite pe masa. Inmuiati pensulele in recipientele de vopsea, spuneti "Care e ?" si dati cate o pensula studentului pentru a o pune la fiecare farfurie corespondenta culorii. Dupa ce aceste asocieri sunt stapanite, invatati studentul sa recepteze instructia "Picteaza !" Luati o foaie mare de hartie alba, dati instructia si sprijiniti raspunsul corect, care este sa ridice o pensula curata, i-o cufundati in vopsea, aplicati vopseaua pe hartie si intoarceti pensula in recipientul corect. Puteti s-o faceti si fara comandati verbala. Daca este insuficient, indemanarea trebuie predata prin inlantuire. Pentru a folosi aceasta procedura, predati fiecare componenta separat, in primul rand ultima din succesiune, plasarea pensulei in recipientul corect. Dupa aceea inlantuiti a doua si a treia, aplicand vopseaua pe hartie si intoarcerea pensulei la recipientul corect. In cele din urma, inlantuiti prima componenta la lantul celor doua astfel incat (ridicarea pensulei, pictatul, si intoarcerea pensulei la recipient) sa fie asociate cu instructia, "picteaza" Daca e necesar, cereti studentului la pensula pusa inapoi in recipientul corect spunand, "Care e?" sau "Aceeasi."
O data ce studentul stapaneste pictura la masa, invatati-l sa picteze pe un sevalet. Corespunzator strategiei pentru un prescolar, la inceput urmeaza sa picteze liber la hartie, "expresionist". Mai tarziu studentul sa fie invatat sa picteze in acelasi fel in care a invatat sa deseneze.
Unii nu au capacitatea de a invata sa scrie litere. Insa multi studenti au un interes special pentru litere fiind direct expusi la acestea prin programele din acest manual.
Retineti ca, desi invatarea scrierii literelor si cuvintelor este initiata in aceasta portiune de program, invatarea semnificatiei cuvintelor scrise este in mare masura amanata pana la capitolul 29, Citirea si Scrierea. Noi recomandam invatarea studentului de a scrie majuscule in fazele timpurii deoarece majusculele sunt semne mai usor de reprodus decat literele mici.
Inaintea inceperii portiunii curente din Program, recomandam obtinerea unor indemanari esentiale; Mai intai, studentul ar trebui sa invete sa discrimineze literele alfabetului prin metoda de asociere (vedeti Asociere si Sortare, Capitolul 12). Apoi, studentul ar trebui sa stapaneasca imitarea unui lant de doua elemente (cel putin) deoarece dvs veti preda literele prin inlantuirea elementelor cunoscute (linii). In al treilea rand, studentul ar trebui sa stapaneasca identificarea de litere (vedeti identificarea obiectelor, Capitolul 17).
Mai tarziu, studentul ar trebui sa inceapa sa imite comportari (ex. studentul sa poata imita miscari noi cu sau fara ajutor).
In fazele prezentate mai jos, scrierea e introdusa in ordinea dificultatii evidente, cu desenarea de drepte pt a forma majuscule mai intai (ex. E, F, H, I, L, T), apoi litere curbate (ex. B, C, D, G, J, O, P, Q, R, S, U), si litere cu linii diagonale (ex. A, K, M, N, V, W, X, Y, Z). Majoritatea literelor alfabetului va fi predata prin urmatoarele proceduri. Ajutorul care poate sa fie eficace pentru predarea scrierii e comun tuturor fazelor acestei etape si e descris la sfarsitul acestui capitol in partea "Zone de dificultate."
Scrierea de tipar.
Nu este neobisnuit pentru retarzi de a dovedi un interes special in litere. Unii prefera puzzle cu litere, ceilalti aliniaza litere de plastic pe tablele magnetice in ordine alfabetica fara pregatire prealabila iar ceilalti sunt fascinati de literele afisate pe ecran sau in carti (in termen tehnic, formele vizuale fixe au proprietati motivationale). Studentii respectivi sunt adesea motivati de majusculele compuse de verticale si orizontale drepte (ex. E, F, H, I, L, T) si acestea ar trebui predate mai intai. Noi sugeram sa incepeti cu litera "T" exprimand-o in doua componente separate (ex. o orizontala si o linie verticala). Cu instructia "fa asa", desenati o orizontala scurta de la stanga la dreapta. Daca e necesar, ajutati-l. O data ce studentul imita in mod corect orizontala, infatisati-i ca al doilea SD, instruind "fa asa", o linie verticala in jos din centrul orizontalei, terminand litera" T." Daca e necesar, ajutati-l.
O data ce studentul stapaneste litera "T" ca doua componente separate, inlantuiti cele doua impreuna prin procedurile descrise in parte in programul de imitare nonverbala si inlantuirea a doua componente. Cu alte cuvinte, dati instructia "fa asa",in timp ce desenati orizontala scurta si dupa aceea indata desenati linia verticala in jos de la centrul orizontalei. Daca e necesar, ajutati-l si diminuati sprijinul o data cu fiecare incercare. Cereti exercitii fara sprijin si evitati dependenta de ajutor. Predati urmatoarea litera in acelasi stil, apoi intercalati literele invatate.
Predati restul literelor compuse de orizontale si verticale, concentrandu-va pe cate o litera si urmati aceleasi proceduri descrise mai sus. O data ce studentul poate sa imite scrierea dvs cu majuscule din drepte orizontale si verticale, treceti la Faza 2.
Faza 2: Scrierea literelor cu curbe.
Urmand procedurile prezentate in aceasta faza, studentul invata sa scrie literele cu linii curbe (ex. B, C, D, G, J, O, P, Q, R, S, U). Sugeram sa incepeti cu litera "C." Infatisati-i ca SD ("fa asa" in timp ce scrieti C"). Plasati puncte de suspensie unde "C" ar trebui sa inceapa si mai ales la final ca sa reduceti probabilitatea in care studentul o va extinde si sa scrie "O." Treptat diminuati ajutorul pe masura ce progreseaza. Intercalati scrierea lui "C" cu litere deja stapanite in Faza 1. Predati literele ramase in Faza 2 in acelasi stil, folosind inlantuirea procedurilor daca e necesar.
Faza 3: Scrierea literelor cu linii diagonale.
In aceasta faza, sunt predate literele compuse din diagonale (ex. K, M, V, W, X, Y, Z). Recomandam sa inceapa cu litera "K." Impartiti "K" in trei componente (ex. o linie verticala si doua diagonale). Presentati ca SD spunand, "fa asta" in timp ce desenati linia verticala de sus in jos. O data ce studentul invata in mod corect sa imite aceasta linie neajutat, infatisati-i al doilea SD spunand "fa asa" in timp ce desenati linia diagonala de sus dreapta la centru liniei verticale. Dupa ce studentul face in mod corect aceasta linie fara ajutor, infatisati-i urmatorul SD, care se compune din a spune "fa asa" in timp ce desenati ultima diagonala in legatura directa de la centrul liniei verticale, completand litera "K." Furnizati ajutorul necesar pentru a raspunde in mod corect.
O data ce studentul reproduce corect litera" K" prezentata ca trei componente separate, incepeti inlantuirea SD-urilor. Incepeti aceasta procedura infatisand ca SD mai intai pentru primele doua ( "fa asa" in timp ce desenati linia verticala si linia de diagonala de sus). Indata ce dvs terminati ambele linii, studentul ar trebui sa inceapa sa deseneze copia liniilor. Pe masura ce studentul trage corect ambele linii inlantuite, infatisati-i urmatorul SD, care se compune din a spune "fa asa" in timp ce desenati in jos linia diagonala, terminand litera. In cele din urma, inlantuiti trei toate ca un singur SD ("fa asa" in timp ce scrieti litera intreaga "K"). Acordati sprijin studentului de a completa litera. Intercalati scrierea" K" cu litere deja stapanite in Fazele 1 si 2. Predati literele ramase in Faza 3 prin procedurile descrise mai sus, centrand atentia pe cate o litera.
Faza 4: Scrierea literelor ca raspuns la comanda.
Inaintea introducerii Fazei 4, studentul ar trebui sa stapaneasca etichetarea literelor (in conformitate cu procedurile descrise in Asocierea Obiectelor, Capitolul 17) si sa scrie litere prin imitare (descrisa in fazele anterioare). In aceasta faza, predati studentului scrierea literelor ca raspuns la comandati (Ex. "Scrie A"). Ajutati-l modeland raspunsul sau aratand un carton tiparit. Ajutorul trebuie diminuat treptat pe masura ce progreseaza. La sfarsit, ajutati-l tot mai putin si cu mai putin timp de a vizualiza cardul sau acoperindu-l treptat pana cand litera este in intregime acoperita.
Faza 5: Scrierea Cuvintelor.
Predati studentului scrierea cuvintelor, pornind cu cuvintele scurte ca de exemplu "DE" "PE" si "LA" Dupa aceea spunand "fa asta" in timp ce scrieti un cuvant ca de exemplu "DE" cereti studentului sa copieze cuvantul de la stanga la dreapta. Daca studentul porneste cu ultima litera, il intrerupeti imediat si indicati succesiunea corecta in incercarea urmatoare punand aratatorul pe fiecare litera de la stanga la dreapta sau acoperind cu o cartela goala cuvantul si descoperindu-l cu cate o litera.
O data ce studentul poate sa copieze cuvinte de doua litere in mod independent, treceti mai departe la trei litere, combinatii ca de exemplu "SUS", "JOS".
Faza 6: Scrierea Numelui Studentului.
O data ce studentul poate sa scrie literele urmand instructiunile pe masura descrise in Faza 4 si imita scrierea cuvintelor scurte ce s-au predat in Faza 5, predati studentului numele propriu. Daca, dupa ce dvs dati ca SD ("fa asa" in timp ce scrieti numele studentului), studentul porneste raspunsul de la ultima litera sau oricare alta decat prima, intrerupeti raspunsul si indata sa cereti secventialitatea corecta. Furnizati un ajutor vizual pentru succesiunea literelor in numele studentului punand aratatorul pe fiecare litera de la stanga la dreapta. Daca e necesar, acoperiti toate literele in numele studentului cu exceptia primeia si dezvaluiti literele ramase una cate una. Diminuati ajutorul anterior treptat punand nemaiindicandu-i lierele, decat cand nu stie care urmeaza. Aratati-i apoi cate doua litere, cate tre litere, si asa mai departe, pana cand numele studentului este expus intreg si reprodus.
Faza 7: Scrierea ca raspuns la comanda.
Dupa ce studentul poate sa copieze o seama de cuvinte scurte si numele in mod corect de la stanga la dreapta, invatati-l sa scrie aceste cuvinte ca raspuns la instructiuni, ca de exemplu "scrie SUS" sau "scrie numele tau". Aceasta indemanare sa fie predata prin comanda verbala in timp ce sprijiniti raspunsul corect prin folosirea unui card cu cuvantul tiparit. Diminuati folosirea cardului conform procedurii descrise in Faza 4.
O data ce studentul stapaneste sarcina scrierii prezenta in aceasta parte, indemanarile lui vor fi echivalente cu acelea ale unor elevi de 5 ani. Proceduri pentru predarea scrierii cursive vor fi prezente intr-un volum de programe pentru avansati.
Dificultati.
Multi studenti au nevoie de ajutor vizual ca de exemplu literele punctat desenate pentru a invata sa scrie. Daca studentul are problemele cu limitarea dimensiunii literelor, cereti dimensiunea corespunzatoare invatand studentul scrierea inauntrul unui patrat. Treptat diminuati grosimea liniilor patratului. O data ce aceasta indemanare este obtinuta, reduceti marimea literei, depinzand de varsta de studentului si abilitatea lui motorie. In cele din urma eliminati cadrul definitiv.
