Cercetarile efectuate in patru tari dezvoltate - SUA, Canada, Germania si Italia - asupra unor grupuri de persoane cu varste cuprinse intre 10 si 82 de ani au scos in evidenta faptul ca televiziunea induce o stare de pasivitate, stare care se continua si dupa incheierea vizionarii, "se proiecteaza in comportamentul ulterior al telespectatorului" .
"Chiar daca achitarea facturilor nu parea poate dificila imediat dupa cina, dupa 2-3 ore petrecute in fata televizorului, telespectatorii devin obisnuiti ca prestatia lor sa se execute in mod pasiv, fara efort. Ridicarea si asumarea unei sarcini de natura dinamica poate deveni problematica." Acest fapt conduce, dupa psihologii americani, la aparitia unei inertii psihologice si fizice care-l determina pe telespectator sa continue vizionarea. Dupa doua ore petrecute in fata televizorului, telespectatorii relaxati si pasivi simt ca nu mai au puterea, cheful, dispozitia sau energia de a mai intreprinde o anu¬mita activitate, care necesita concentrare si efort, si, din acest motiv, vor prefera sa continue vizionarea uitandu-se la televizor mai mult decat si-au propus initial (sindromul de dependenta).
