Se discuta mult, in ultimul timp, despre modul in care se construieste socialul, despre "gandirea sociala" ca un alt tip de gandire decat gandirea logica (vezi Ch. Guimelli, La pensée sociale, PUF, 1999) sau despre "logica sociala" a cunoasterii (revista de psihologie socila "Connexions" a dedicat recent un numar tematic acestui subiect). Editura Polirom a tradus o carte interesanta, coordonata de profesoara Ewa Drozda-Senkowska, de la Universitatea Paris V, despre Capcanele rationamentului sau modul in care rationamentele noastre sunt distorsionate de aparente sau de "verosimil".
Gandirea noastra, judecatile pe care le emitem zilnic sunt determinate nu atat de subiectul ce transmite mesajul, nici de circumstantele in care o face, ci de "gandirea sociala", de contextul in care el isi inscrie discursul. Cu alte cuvinte, logicii formale i se substituie o logica naturala, subiectului optimal un subiect social. Primul, scrie Guimelli, produce idei si face demonstratii logice, care nu depind de normele admise, ci au un grad ridicat de invarianta, al doilea gandeste prin interactiune cu interlocutorul, isi poate schimba discursul, se articuleaza celuilalt.
Logicii, rationalitatii, obiectivitatii i se opune, adesea, o gandire marcata de credinte, zvonuri, ideologii, practici magice, explicand realitatea intr-o maniera care, pentru omul de stiinta, apare ca fiind cel putin absurda. De o parte performanta si eficacitatea, de cealalta - insuficienta si irationalitatea. Contextul social- joaca un rol hotarator in modelarea mintii umane care judeca, care evolueaza.
Omul gandeste in "biais", adica in clin, piezis, adesea pe de laturi, superficial. Uneori chiar distorsionant, aberant. De unde ideea ca subiectul social nu se confunda cu subiectul optimal. El face adesea greseli, nu judeca bine. Gandirea sociala este deci o gandire autonoma si specifica, independenta de gandirea rationala, dar coabitand cu aceasta, in contexte sociale particulare. Gandirea sociala este organizata in structuri ferme, livrate de lumea exterioara si filtreaza sau integreaza informatiile si evenimentele in functie de confirmarea sau infirmarea care vine din exterior, de grila de lectura pe care au achizitionat-o prin formarea si participarea la aceasta lume. Individul nu retine decat ceea ce vine in cosonanta cu ceea ce stie. El are nevoie de coerenta si deci respinge argumentele pe care nu le poate intelege, chiar daca sunt "rationale". El are o logica, dar logica sa este diferita de logica rationala.
Gandirea sociala nu este o gandire in opozitie cu cea rationala, cum s-ar putea crede. Ea este, mai degraba, o capacitate de acomodare cu cunoscutul si un efort de ignorare sau respingere a contradictoriului. Logica sociala este sustinuta de legaturile sociale, ea are tendinta sa justifice, favorizeze, salvgardeze o stare sociala acceptata.
O caracteristica a logicii sociale este predominanta afectivului asupra intelectului. Faptele, valorile, aspectele normative palesc in fata rationalului, parerile celorlalti au valoare mai mare decat o parere autorizata.
Desi este mai putin apta sa analizeze si sa conceptualizeze, gandirea sociala este mai prezenta decat cea rationala. Evaluam situatiile, intreprindem operatii cognitive utilizand, ca suport, credintele colective si reprezentarile sociale.
Ce aduce nou abordarea psihologica in dezbaterea asupra mecanismelor de functionare a fundamentelor gandirii, a spiritului uman? Variabila noua este ceea ce noi, psihosociologii, numim raporturile sociale. Implicarea ideologica in dezvoltarea cognitiva a deschis o noua si pasionanta pista de cercetare: baza sociala a capacitatii de a judeca si evalua, logica sociala a cunoasterii.
Contextul, fie el imediat, concret, situational, fie global, ideologic, legat de istoria grupului, influenteaza gandirea, o marcheaza, dar si determina practicile sociale. Contextul are rol "mobilizator", polarizeaza, provoaca consemne, poate - de exemplu - determina conformism, gandire stereotipa, naste structuri cognitive (scheme cognitive de baza) care pot fi controlate din exterior si manipulate. Istoria morala, economica, culturala, ideologica impregneaza gandirea sociala, o particularizeaza si o ancoreaza. Influenta contextuala faciliteaza un anumit tip de comunicare, delimiteaza marja de reflectie, ofera repere pentru decizii. Rationamentele cognitive sunt insuficiente, deci, pentru a explica modul in care gandeste omul intr-o situatie concreta, particulara.
Cele trei capitole care urmeaza incearca sa prezinte mecanismele psihosociologice prin care se formeaza imaginile despre altii (reprezentarile sale) si se pot schimba atitudinile proprii si ale celor din jur.
