Sigmund Freud:
- propune inconstientul ca obiect de cercetare al psihologiei;
- introduce conceptul de aparat psihic si elaboreaza o viziune dinamica asupra psihicului;
- introduce o metoda de cercetare a inconstientului si modifica finalitatea psihologiei ("Nu dorim doar sa descriem si clasificam fenomenele, incercam sa elaboram o conceptie dinamica cu privire la fenomenele psihice").
Inainte de 1920: 3 niluri supraetajate ale aparatului psihic - inconstient/preconstient/constient.
Inconstientul are rolul principal, contine pulsiuni "care se comporta ca niste fiinte vii, pe cand constiinta este doar spectatoare", permitand sau nu satisfacerea impulsurilor inconstientului.
Constiinta nu are functii poziti (in socializare, adaptarea subiectului etc.), ci doar de a suprima, refula pulsiunile constientului.
Preconstientul este un fel de "statie de tranzit" intre constient si inconstient.
In inconstient exista instinctele sexuale care au tendinta de a se descarca, fiind inscrise chiar in structura biologica a organismului, satisfacerea lor este barata de constient.
Principiul placerii caracterizeaza inconstientul iar principiul realitatii caracterizeaza constiinta. Cand nu exista un echilibru intre aceste 2 principii T patologie psihica individuala.
Instinctele sexuale refulate pot iesi la suprafata, sub forma actelor ratate, visului sau a unor stari morbide, nevrotice
Perturbarile comportamentului, ca forme de manifestare a inconstientului si sexualitatii apar la adult si copil. Freud ajunge la o intreaga teorie si simbolistica a acestora ( complexul Oedip).
Prin sublimare aceste instincte pot fi directionate in domeniul artei si literaturii.
Metoda psihoterapeutica propusa de Freud pentru resilirea echilibrului este metoda psihanalizei care consta in readucerea in constient a continuturilor patogene, care vor fi astfel dizolvate. Visele si ideile spontane ale pacientului sunt foarte importante.
Dupa 1920: alte 3 organizari ale aparatului psihic: Sine - Eu - Supraeu (Id - Ego - Superego)
Sine este echivalentul inconstientului.
Eu este o portiune a Sinelui care, sub influenta lumii externe sufera o dezvoltare speciala, denind un intermediar intre Sine si lumea inconjuratoare.
Supraeu este format prin influenta materna / paterna + reguli, norme sociale.
Eul este considerat cel mai important; el are 3 categorii de functii:
- fata de realitatea externa (principiul realitatii, invata, transforma etc.);
- fata de Sine (controleaza instinctele);
- fata de Supraeu (tine cont de valorile morale ale societatii, culturii).
Introduce distinctia Eu real/Eu ideal (esenta superioara a omului).
Esenta conceptiei lui Freud se refera la 2 aspecte:
® incercarea de explicare a psihismului uman legat de biologic, genetic, metapsihologic;
® incercarea de realizare a unei viziuni globale, unitare.
Freud a redimensionat obiectul psihologiei (a inlocuit constientul cu inconstientul); totusi el propune o metoda terapeutica cu finalitate ameliorativa si subliniaza insertia sociala si acceptarea valorilor umane, socio-culturale.
Neofreudismul: conserva ideile principale ale lui Freud referitoare la natura umana, la fortele ei propulsoare si tulburarile psihice functionale.
Conduita omului este determinata de impulsuri emotionale inconstiente, dar acestea nu mai sunt determinate de impulsuri emotionale ci de factori sociali.
K. Horney: ® in locul libidoului si agresivitatii (ambele inascute) pune tendintele spre satisfactie si securitate (partial innascute, partial dobandite);
® considera ca nevrozele sunt determinate de factori culturali.
E. Fromm: ® accentueaza rolul culturii, dar recunoaste importanta dinamicii psihice interne;
® vorbeste de unele tendinte irationale dar care nu sunt de natura sexuala: sado - masochism, tendinte de distrugere, conformism automat.
Neofreudismul a deschis perspectile asupra importantei factorilor culturali. Daca rolul acestora ar fi fost acceptat indeajuns, neofreudistii ar fi propus cunoasterea mai buna a propriei fiinte si a rolului sau in societate.
