Finalitatea este caracteristica esentiala a educatiei, exprimand sensul sau teleologic'. in acest context, ea reflecta tendintele, intentional itatca si proiectiile privind rezultatele educatiei, care se exprima prin idealul educativ si obiectivele educatiei.
Idealul educativ si scopul reprezinta categorii fundamentale ale pedagogiei, care desemneaza finalitatea actiunii educative.
Filosofia educatiei a folosit mai mult conceptul de ideal educativ, in timp ce pedagogia a folosit mai mult conceptul de scop educativ. Pedagogia contemporana opereaza tot mai mult cu conceptul de ideal educativ.
Conceptele de ideal si scop au conotatii asemanatoare, incat folosirea oricaruia dintre ele obiectiveaza aceleasi semnificatii esentiale privind proiectia personalitatii ca finalitate a actiunii educative. Desigur, fara a diminua asemanarea lor, se poate aprecia ca idealul educativ priveste proiectia relativ perfecta a personalitatii ca finalitate a actiunii educative desavarsite, iar scopul educativ priveste proiectia relativ optima a personalitatii ca finalitate a actiunii educative concrete. Pedagogia poate folosi astfel conceptul de ideal educativ, nefiind nici o greseala sa proiectezi personalitatea cat mai apropiata de perfectiune, ca apoi sa gasesti strategiile care sa te apropie de o Finalitate a educatiei ideale. De altfel, o astfel de proiectare a personalitatii este in concordanta cu conceptia optimista asupra puterii educatiei. Idealul. in general, idealul educativ, in special, reprezinta o forta dinamizatoare a progresului, a evolutiei omului si a societatii spre mai bine.
Idealul educativ reprezinta un model proiectiv, o anticipare relativ perfecta, in anumite conditii un imperativ, ce se cer indeplinite ca rezultat, ca finalitate a actiunii educative complexe si indelungate. Idealul educativ ocupa un loc central in teoria si actiunea pedagogica. El presupune o conceptie si anumite idei clare privind dimensiunile ce trebuie sa le includa personalitatea in dezvoltarea sa ca finalitate a actiunii educative.
Idealul educativ confera actiunii educative un caracter constient, activ, dinamizator, creator si prospectiv privind formarea si dezvoltarea personalitatii, proiectand integralitatea, complexitatea si multilateralitatea dimensiunilor ei, in sensul formarii personalitatii sub raport intelectual, socio-moral, profesional, estetic, fizic etc. Fara ideal, in general, fara ideal educativ, in special, nici individul, nici societatea n-ar fi progresat. Lipsa de ideal ar fi insemnat (si ar insemna si azi) stagnare, plafonare, rezultate minime, atat in dezvoltarea individului, cat si a societatii. Idealul, in general, idealul educativ, in special, au dat si vor da omului optimism, dinamism, incredere in puterea educatiei, in depasirea greutatilor, in atingerea performantei si obtinerea succesului.
La tanara generatie, idealul variaza in raport cu varsta, calitatea vietii, cu relatiile sociale si cu educatia. La inceput, modelele altora (ale parintilor, profesorilor, anumitor personalitati etc.) conditioneaza idealul vietii tinerilor. Treptat, alaturi de modelul celorlalti, tanara generatie isi poate, in functie tot de conditiile vietii si ale educatiei, sa-si integreze elemente ale propriului ideal.
Sunt de luat in scama cateva aprecieri privind idealul. "Omul intreg isi calauzeste viata prin reprezentari anticipate, prin ceea ce numim
sau, mai comun, ". (G. Calinescu). "E inaltator sa iti alegi un tel s-apoi, trecand prin foc, s-ajungi la el" (H. Ibsen). "Cine nu s-a legat in tinerete, cu legaturi trainice, de vreo opera mare si minunata, sau cel putin de o munca simpla, dar folositoare si cinstita, acela poate sa-si considere tineretea pierduta fara urme". (D. l- Pisarev) "Unii traiesc fara nici un ideal, fara nici o tinta, trec prin lume ca niste fire de paie pe un rau. Nu merg cu el, ci curentul ii duce" (L. A. Seneca). "Idealul este in sine o realitate in devenire". (N. Titulescu). "A trai fara a-ti cunoaste scopul (idealul - subl. n.) pentru care traiesti, adica fara a-ti cunoaste menirea care ti-a fost harazita - spunea marele pedagog J.A. Comenius -inseamna a nu putea fi considerat mai mult decat o musca sau o urzica!"
Exista idealuri specifice si altor domenii socioumane si anume: ideal de viata, ideal profesional, ideal moral (etic), ideal estetic etc. care proiecteaza finalitatile actiunilor specifice domeniilor respective. Ca atare, exista si ideal educativ, motor al educatiei, sustinut de pedagogie.
Evolutia conceptului de ideal educativ
|
Conceptul de ideal educativ, asemanator altor concepte pedagogice, asa cum este cel de educabilitate, a constituit o problema importanta, chiar fundamentala a gandirii si practicii pedagogice de-a lungul secolelor. El a.contribuit la dinamizarea teoriei si practicii educatiei, proiectand un anumit model de personalitate umana ce trebuie sa-l obtina educatia, raspunzand la intrebarea: care sa fie calitatile personalitatii umane, ca finalitate a educatiei? Desigur, in proiectarea modelului de personalitate umana un rol important l-au avut nivelul si tendintele de dezvoltare ale societatii sub raport material si spiritual, conceptia despre om si lume la un anumit moment istoric dat.
Pentru exemplificare, mentionam urmatoarele:
a) in Antichitate, idealul educativ era conceput conform conditiilor si conceptiilor epocii din diverse parti si localitati ale lumii. in localitatea Sparta din Grecia antica, idealul de educatie urmarea, indeosebi, dezvoltarea fizica st militara a cetatenilor liberi, ideal izvorat din necesitatea asigurarii fortei stapanilor de sclavi. Se considera un ideal limitat, unidimensional. in Atena, idealul educativ urmarea o dezvoltare relativ armonioasa a personalitatii, a ceea ce se numea "Kalokagalhia" (Kalos - frumos: agathon - bine), in sensul ca, pe langa o dezvoltare fizica si militara, se urmarea si o dezvoltare a personalitatii pe plan estetic si moral.
b) in Evul Mediu idealul educativ a cunoscut doua modele distincte, corespunzator nazuintelor celor doua "caste": clericii si feudalii laici. Idealul educativ al clericilor concepea personalitatea ca rezultat al insusirii celor 7 arte liberale: gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia si muzica. Desi, era o proiectie relativ armonioasa a personalitatii se apreciaza ca amprenta religioasa isi spunea cuvantul in formarea personalitatii. Idealul educativ al nobililor laici concepea personalitatea ca rezultat al insusirii celor 7 virtuti (arte) cavaleresti:
calaria, manuirea spadei, vanatoarea, inotul, sahul, cantul si recitarea de versuri in acompaniament de lauta.
c) in timpul Renasterii (secolele XIV - XVI), ca urmare a dezvoltarii stiintelor, idealul educativ concepea personalitatea in spiritul unui "homo universale" (omul care sa-.si insuseasca totul, ideal optimist, dar imposibil de realizat). Frantois Rabclais sustinea ca "omul trebuie sa invete totul". Pe atunci cunoasterea era relativ mai putin dezvoltata si intr-o anumita masura se putea concepe un astfel de ideal. Desi progresist si optimist, acest ideal nu poate fi realizat, mai ales astazi, cand cunoasterea umana a cunoscut o adevarata "explozie" informationala.
d) in epoca moderna (secolele XVII - XX) idealul educativ a cunoscut anumite variante. Societatea moderna, care a inregistrat o dezvoltare, a fortelor de productie, a diverselor domenii ale vietii materiale si spirituale, necesita, in mod obiectiv, o dezvoltare mai complexa, relativ armonioasa a personalitatii umane. Tendintele oscilau intre a forma o personalitate relativ limitata, unilaterala, purtatoare a unor functii de detaliu si o personalitate complexa, armonioasa, cu variate calitati si deschideri, care sa-i ofere omului posibilitatea de a se adapta la schimbari, la nou, cu capacitati creative. Aceasta, din urma, a invins in epoca contemporana care este mai apropiata de cerintele reale. John Locke - aprecia ca ideal educativ formarea unui om intelept, virtuos, a gentlemanului, spre a deveni un om de afaceri activ, cu initiativa; Jan Amos Comcnius - Komcnsky - aprecia, ca ideal educativ, formarea unui om cu bune deprinderi; Jean Jacques Rousseau -sustinea ca ideal educativ - invatarea mestesugului de a trai, formarea unui om sanatos, cu o cultura solida, cu o meserie si cu calitati morale demne; Simion Banuiti u - sustinea ca ideal educativ omul dezvoltat deplin, armonios; I. H. Radulescu - sustinea ca "educatia sa raspunda trebuintelor materiale si spirituale ale omului prin stiinta, mestesuguri si altele."; Marxismul a vorbit de idealul de "dezvoltare multilaterala", dar sustinand utopia egalitarismului, a egalizarii fortate a oamenilor si in final a societatii, prin anularea competitiei reale a valorilor, cu deturnarea sensului real al democratiei, si cu presiunea ideologica autoritarista, a condus la formarea unor roboti si nu a unor oameni competenti si liberi.
Experienta social-istorica a democratiei sustine aplicarea principiului "toti trebuie sa avem drepturi egale", dar "nu toti putem sa fim egali". Revolutia franceza, revolutie democratica, care a condus la "Marea Carta a drepturilor omului", a permis dezvoltarea si afirmarea personalitatii umane integrale si complexe in cadrul unei competitii reale a valorilor, fara sa presupuna egalitarism social.
In realitate: "Exista diversitatea omenescului in cadrul infinitei diversitati universale".
Declaratia universala a drepturilor omului (O.N.U. - 10 decembrie 1948) sustine: "Educatia trebuie sa urmareasca deplina dezvoltare a personalitatii umane si intarirea respectului pentru drepturile omului si pentru libertatile fundamentale. Ea trebuie sa furnizeze intelegerea, toleranta, prietenia intre toate natiunile si toate gruparile sociale si religioase".
Idealul educativ in societatea democratica al secolului XXI este necesar sa conceapa un model de dezvoltare si manifestare deplina a personalitatii, o personalitate complexa, integrala, multidimensionala, armonioasa care sa ofere posibilitatea unei game largi de calitati de ordin intelectual, moral, profesional, estetic si fizic, care sa se adapteze la schimbari, mutatii si creativitate - cerute de progresul social, stiintifico-tehnic, cultural si etic contemporan.
Trasaturile generale ale idealului educativ
|
a) Are un caracter obiectiv, adica este in concordanta cu dezvoltarea so-cial-economica, cu exigentele si tendintele dezvoltarii contemporane a omenirii, intr-o directie profund democratica.
b) Are un caracter subiectiv, psihologic, adica este in concordanta cu interesele, nazuintele, motivatiile si exigentele dezvoltarii individului, ale personalitatii acestuia in conditiile contemporane.
c) Are un caracter pedagogic, adica este in concordanta cu posibilitatile reale de care dispune teoria si actiunea educationala, in vederea realizarii personalitatii umane corespunzator cerintelor democratice ale societatii.
d) Are un caracter dinamic, adica isi modifica modelul si semnificatiile in functie de dezvoltarea istorica si de evolutia ontogenetica, de dezvoltarea individuala a omului.
e) Are caracter de relativa continuitate si permanenta in dezvoltarea stadiala secventiala, adica anumite acumulari obtinute in evolutia sa se mentin pe o perioada mai mare sau mai mica, in functie de conditiile obiective, subiective si pedagogice ale etapei istorice.
Ierarhia si clasificarea obiectivelor educative. Taxonomia pedagogica (educationala) |
. Conceptele de obiective si taxonomie pedagogica
Idealul educativ este in esenta unic si unitar. El se realizeaza insa nu dintr-o data, ci in mod treptat, pe etape (stadial) si corespunzator unor sarcini variate. Idealul educativ se transpune in opera, se realizeaza prin intermediul unor obiective educationale.
Obiectivele educationale sunt proiectari anticipate, relativ restranse ca extindere, ale idealului educativ, sub forma de elemente sau sarcini educationale, care, prin reuniunea si integrarea lor intr-un ansamblu unitar, definesc sau conduc la realizarea idealului educativ.
Rezolvarea problemelor privind stabilirea (evidentierea), ierarhizarea si clasificarea obiectivelor este indeplinita de o stiinta pedagogica specifica denumita "taxonomia educationala" (pedagogica). Din greceste: taxis (taxon) - masura, ordine, stabilire, ierarhizare, clasificare si nomos -lege, regula. Taxonomia este utilizata in domenii diverse unde este nevoie de clase, ordine, specii, ca in stiintele naturale, in geografie etc.
Taxonomia pedagogica este ca atare stiinta legilor care implica proiectarea, ierarhizarea si clasificarea obiectivelor educationale.
Ea a aparut in deceniile 6-7 ale secolului al XX-lea, avand ca initiatori o serie de oameni de stiinta americani, printre care: B. S. Bloom, D. Krathwol si B. Masia. acestia publicand lucrarea "Taxonomia obiectivelor educationale", Tom. I, New-York. 1956 si Tom. II, Montreal, 1970.
. Clasificarea obiectivelor
a) Schema obiectivelor sub raport stadial:
- obiective generale, fundamentale (finale), care reprezinta elementele si sarcinile indepartate ale actului educational, asa cum sunt cele legate de formarea idealului unitar si unic al unei personalitati complexe, integrale, cu deschidere spre initiativa si creativitate;
- obiective intermediare, care reprezinta realizarea unor elemente si componente educationale ale idealului educativ - insusirea culturii generale si fundamentale - in scoala generala si liceu, insusirea unor meserii in invatamantul profesional si a unei culturi de specialitate in invatamantul superior;
- obiective secventiale, mai specializate, sub forma de laturi (dimensiuni, componente) ale educatiei, cum ar fi acelea ce concura la formarea unei personalitati complexe, integrale si armonioase - educatia intelectuala, tehnologica, profesionala, morala, estetica si fizica etc;
- obiective operationale, care se refera la realizarea unor sarcini educationale specifice unor activitati didactice curente, cum ar fi cele legate de predarea cursului, de activitatea de laborator etc, pentru fiecare tema de studiu separat, asa cum sunt prezentate in lucrare la predarea temelor "Perceptia" la disciplina Psihologie, "Infractiunea" la disciplina Drept si "Pasarea mingii cu capul" la disciplina Fotbal.
Pentru stabilirea obiectivelor operationale specifice unei teme de studiu, omul de stiinta francez R. Mager a oferit un algoritm operativ de stabilire a obiectivelor, care consta din folosirea unor verbe la modul conjunctiv.
Astfel, la tema de predare mentionata se pot stabili urmatoarele obiective operationale: sa defineasca perceptia; sa prc/.inte fazele perceptiei; sa cunoasca legile perceptiei si, respectiv, formele perceptiei; sa stabileasca relatia dintre observatie si spiritul de observatie si sa stie sa delimiteze perceptiile de iluziile perceptive.
Stabilirea obiectivelor operationale orienteaza profesorul in a-si proiecta demersul didactic. in selectarea continutului si a strategiilor in activitatea instructiv-educativa pentru tema "Perceptia".
b) Schema generala a obiectivelor (sarcinilor) idealului educational - sub raport psihopedagogie, care se va concretiza in prezentarea laturilor (componentelor) educatiei:
- obiective cognitive (de cunoastere sau intelectuale): dobandirea de cunostinte; formarea de abilitati si capacitati intelectuale dintre care: gandirea logica, rationala etc;
- obiective psihomotorii (actionale sau practice), de aplicare si creatie: formarea de priceperi, deprinderi si obisnuinte;
- obiective afective - care dezvolta emotii si sentimente morale si criterii de valorizare (acceptare si optiune) - formarea constiintei etice si formarea conduitei etice;
- obiective volitionale si caracteriale: formarea trasaturilor de vointa si caracter.
Laturile educatiei si obiectivele acestora
|
Asa cum am aratat, viziunea taxonomica presupune realizarea idealului educatiei prin intermediul laturilor educatiei si obiectivelor acestora. Educatia contemporana, pentru realizarea idealului educatiei, cuprinde urmatoarele laturi (componente sau dimensiuni): . educatia intelectuala; . educatia tehnologica; . educatia profesionala; . educatia morala; . educatia juridica; . educatia religioasa; . educatia estetica; . educatia fizica, educatia igienico-sanitara si educatia sexuala; . educatia economica; . educatia ecologica; . educatia interculturala si . educatia inclusi va.
Desi laturile educatiei alcatuiesc un sistem, pentru intelegerea lor se va realiza o tratare individuala succinta, evidentiindu-se importanta si obiectivele fiecareia.
. Educatia intelectuala
1.. Conceptul si importanta educatiei intelectuale
(lat. intellectus - cunoastere, intelegere, capacitatea de a rationa, a gandi, de a opera cu notiuni, concepte).
Este latura educatiei care incepe sa actioneze pentru modelarea personalitatii de la varstele cele mai mici si care continua sa fie prezenta, la un nivel de modelare superioara a intelectului uman, pe toata perioada vietii. "Actul intelectual (rational)- spunea Aristotel - este (inseamna) viata". Viata fara actul rational ar fi fara sens, ar fi intuneric, ar fi act animalic
Educatia intelectuala contribuie la pregatirea generala si fundamentala a omului, asigurandu-i, pe langa bagajul si orizontul general de cultura, si capacitatile intelectuale necesare oricarei dezvoltari si activitati - spiritul de observatie, atentia, memoria, imaginatia si gandirea, inteligenta etc
Educatia intelectuala se realizeaza treptat in scoala generala si liceu, si continua pe un plan elevat in invatamantul superior, si apoi in intreaga viata, avand ca strategie studiul individual prin: insusirea limbii materne, a limbilor straine, a matematicii, fizicii, chimiei, a biologiei, logicii, a muzicii, literaturii si artelor etc Planurile de invatamant trebuie sa includa, in mod obligatoriu, discipline si activitati care sa asigure educatia intelectuala.
Educatia intelectuala constituie si fundamentul realizarii cu succes si la un nivel ridicat de performanta a insusirii profesiunilor, a formarii specialistilor de inalta competenta si eficienta, cu deschideri spre nou si creativitate. Un profesionist, un specialist, indiferent de domeniu, care are o educatie intelectuala larga si temeinica, are resurse si disponibilitati deosebit de mari in insusirea si apoi in exercitarea profesiunii.
1.. Obiectivele educatiei intelectuale
a) Dobandirea de cunostinte generale - obiectiv cognitiv.
b) Dezvoltarea capacitatilor de cunoastere - atentia, memoria, imaginatia, gandirea, spiritul de observatie si creativitate etc. - obiectiv cognitiv-formativ.
c) Formarea abilitatilor (deprinderilor) intelectuale - obiectiv actionai, practic: deprindere de studiu cu cartea si calculatorul (Internet); deprindere de experimentare, investigatie, deprindere de calcul, de aplicare a cunostintelor si autoinstruire etc.
d) Formarea conceptiei despre lume (natura, societate si gandire) - obiectiv formativ-cognitiv.
e) Formarea convingerilor si sentimentelor intelectuale: setea de cunoastere, aprecierea adevarului; dragostea si respectul fata de cultura si stiinta, fata de invatatura etc. - obiectiv afectiv-cognitiv.
f) Formarea capacitatilor de autoinstructie si autocontrol.
Aceste obiective se cer realizate in stransa corelatie cu studiul a doua limbi straine si a limbajului informational in vederea sporirii "fortelor" capacitatilor intelectuale, indeosebi ale creativitatii, care reprezinta o cerinta esentiala a educatiei si pregatirii specialistilor pentru societatea informationala.
. Educatia tehnologica
2.. Conceptele si importanta educatiei tehnologice
(grecescul tcchne - tehnica, arta, mestesug, deosebit de "monotchnic" - o singura tehnica si grecescul poli - multe; logos - stiinta).
Educatia tehnologica, cu caracter politehnic, urmareste evitarea unei educatii abstracte, strict scolaresti, rupte de viata.
O scoala generala si un liceu rupte de viata dau absolventi care nu stiu sa faca nimic, cel mult, sa devina niste functionari. Educatia tehnologica nu diminueaza educatia intelectuala, ci vine s-o completeze, sa-i dea o valoare si o eficienta superioare. Alaturi de educatia intelectuala, asigura o baza superioara pentru o educatie profesionala de valoare.
Astazi, informatizarea si tehnologizarea au patruns in toate domeniile vietii sociale, ca atare si in activitatile educationale, asa cum sunt mijloacele audio-vi-zuale, calculatorul, Internet etc. in conditiile contemporane, indiferent de profesia ce se va dobandi si exercita, deci si in cazul celor umaniste, se cere cu necesitate o anumita pregatire tehnologica generala, care sa ofere oricarui om posibilitatea de a face fata intensei tehnologizari si informatizari a vietii sociale. Educatia tehnologica se realizeaza, indeosebi, de la scoala primara pana la liceu, integrandu-se in cultura generala, dar si ca premisa a unei posibile pregatiri de specialitate.
2.. Obiectivele educatiei tehnologice
a) Cunoasterea unor elemente de baza ale principalelor ramuri ale stiintei (informaticii) si productiei moderne, sub raport tehnic, tehnologic, de or°anizare a productiei si a muncii. Printre principalele ramuri stiintifico-tehnice contemporane care trebuie avute in vedere in educarea tehnologica a tineretului se pot mentiona: chimia (industria chimica), electrotehnica, energetica si electronica, mecanica, informatica, robotica si agrotehnica etc.
b) Formarea unor deprinderi practice, de folosire a unor dispozitive si masini-unelte simple din domeniile aratate, in cadrul orelor de predare a unor discipline de cultura tehnica generala in cadrul laboratoarelor, si atelierelor scoala, sau. dupa caz, in cadrul productiei, sau a unor cercuri tehnice, care sa conduca la realizarea unor activitati utile.
c) Formarea unei atitudini si aprecieri pozitive fata de anumite activitati tehnico-practice, producatoare de valori materiale si servicii, fata de munca desfasurata si fata de cei ce practica anumite profesii (meserii).
d) Asigurarea unei mai bune orientari scolare si profesionale, datorita cunoasterii si activitatii desfasurate in unele domenii tehnico-practice.
e) Realizarea unor elemente de preprofesionalizare prin activitatea tehni-co-practica nemijlocita intr-un anumit domeniu, formandu-se premisele insusirii in conditii mai bune si eficiente a unei meserii (profesii), asigurand o mai buna adaptabilitate si chiar dragoste fata de profesia ce o va alege si in care se va pregati ca profesionist.
Pentru indeplinirea obiectivelor acestei laturi a educatiei este necesar sa se integreze in planurile de invatamant, intr-o viziune didactica coerenta, discipline de invatamant care sa realizeze atat obiective ale unei educatii tehnologice generale, cerute de formarea oricarei personalitati contemporane, cat si obiective ale unei educatii tehnologice specifice, cerute de formarea viitorilor specialisti pentru ramurile economico-sociale preponderente localitatilor rurale si, respectiv preponderente localitatilor orasenesti.
