Pe parcursul cercetarilor efectuate in anul 1978, J. Mander des¬copera in arhiva Serviciului de Informatii Cerebrale al Bibliotecii Biomedicale a UCLA-USA ca, "din 78 de referinte privitoare la efectele televiziunii, existau 20 de articole referitoare la starea numita epilepsia TV, in care se vorbea despre persoane neepileptice care intrau in crize convulsive in timpul vizionarii TV" .
Numarul bolnavilor de epilepsie este mai ridicat astazi ca nicio¬data in istorie. In Franta, Japonia, ca si in alte tari ale lumii dezvoltate, se inregistreaza in jur de 8 bolnavi la o mie de locuitori. Faptul ca televizorul poate provoca si crize de epilepsie sau chiar poate declansa aceasta boala este un lucru cunoscut de specialisti. Dar evenimentul petrecut in anul 1998 in Japonia a constituit un important semnal de alarma.
La data de 16 decembrie 1998, ora 10, in timpul unui cunoscut desen animat, Pochemon, 700 de copii au fost transportati de urgenta la spital cu salvari sau masini de pompieri din cauza declansarii crizelor de epilepsie. Peste 200 de copii au ramas in spital pentru ingrijire pe o perioada mai lunga. Se pare ca o singura scena din acest desen animat, in care monstrul Picacky se afla in centrul unei explozii de lumina, a declansat la atatia copii crize epileptice sau boli de epilepsie. Faptul ca aceasta scena a putut provoca o reactie de o asemenea amploare arata influenta pe care televizorul o are in mod obisnuit asupra creierului. Desigur, exista persoane cu o sensibilitate mai mare (mai cu seama copii) si acestora televizorul, cu o mai mare probabilitate, le va putea declansa boli mai mult sau mai putin grave, fara ca aceasta sa insemne ca persoanelor cu un sistem nervos mai rezistent, vizionarea nu le va agresa sau afecta creierul. Poate ca bolile nu se vor manifesta curand, insa nu se poate sti cand efectele cumulate vor ajunge sa infranga rezistenta organismului, provocand cine stie ce disfunctie sau boala (psihica sau neurologica).
