Conceptul si importanta educatiei profesionale
|
Educatia profesionala are ca ideal pregatirea tinerei generatii pentru o activitate utila (pentru o meserie sau profesie) intr-un anumit domeniu al vietii social-economice - industrie, agricultura, invatamant, cultura etc. O persoana fara profesie inseamna nimic, este alienata sociouman. Educatia profesionala face din om o fiinta utila pentru sine si societate. De aceea este absolut necesar ca orice tanar, orice om normal sa-si obtina prin studiu o profesie (meserie).
Limbajul profesional uzual foloseste o serie de concepte, ca: ocupatie - activitate social-utila depusa de o persoana intr-o anumita ramura a vietii sociale, care reprezinta principala sursa de venituri.
Cel mai adesea ea urmare a unei pregatiri de specialitate, a unei calificari profesionale; profesie sau profesiune (fr. profession - indeletnicire), ocupatie obtinuta prin calificare, prin studiu profesional de specialitate, concept folosit mai mult pentru desemnarea specialistilor, mestesug-ocupatie, meserie obtinute prin calificare, adesea manuala, la locul de munca, prin practica, adesea pastrata prin traditie.
Este cunoscut ca numarul meseriilor care sol icita muncitorilor forta fizica si abil itati manuale se va micsora continuu. Va aparea o deplasare continua a meseriilor (profesiilor) spre o sforii superioara a muncii, atat prin recalificare, cat si prin calificate profesionala mai inalta, care va dezvolta creativitatea si o maiestrie mai mare, inteligenta de invatare si aplicare, crescand rolul teoreticienilor, inventatorilor si managerilor. Ca urmare a calificarii, in general, inclusiv a muncitorilor, in conditiile modernizarii si tehnologizarii, a patrunderii progresului tehnic. intre profesie si meserie, limbajul actual nu mai face deosebiri evidente; adesea un medic, un inginer, profesor ctc. spune "in meseria sau in profesia mea"; apreciem ca va avea castig de cauza conceptul de profesie (profesiune), de profesionist. Pentm perfectionarea de specialitate s-a instalat deja conceptul de perfectionarea pregatirii profesionale.
Obiectivele educatiei profesionale |
a) Un obiectiv cognitiv. Dobandirea de cunostinte profesionale de specialitate (cultura tehnica generala si cultura tehnica de specialitate) pornita de la o educatie politehnica si care sa asigure o pregatire de specialitate de profil larg, evitandu-se pregatirea de specialitate ingusta, pentru a oferi profesionistului posibilitati de adaptare la schimbari si mutatii in stiinta si tehnica, in productie si profesiuni. Asa cum am aratat, pregatirea profesionala teoretica trebuie insotita si de o pregatire intelectuala corespunzatoare nivelului de calificare.
b) Un obiectiv psihomotoriu-practic. Formarea unor abilitati (deprinderi) practice de specialitate de profil larg, in sistem de policalificare, care sa asigure exercitarea unei profesii cu randament, dar si posibilitatea de adaptare la schimbarile (mutatiile) produse in stiinta si tehnica, in productie si profesii, specializarea realizandu-se (adancindu-se) dupa absolvirea scolii sau facultatii, in productie, management etc. - dupa caz, corespunzator calificarii profesionale -muncitori, tehnicieni, specialisti.
Desigur, acest obiectiv formativ-psihomotoriu (practic) trebuie sa fie asigurat de laboratoare si ateliere didactice corespunzatoare cerintelor contemporane, ca si de o practica de specialitate in unitatile de profil-productive, de cercetare, proiectare etc.
c) Formarea si dezvoltarea capacitatilor si aptitudinilor profesionale - imaginatia si gandirea tehnica, artistica, economica etc. - dupa caz, cunoscan-du-se ceea ce am mai mentionat ca, in viitor, rolul si aprecierea deosebita le vor avea inventatorii, creatorii in domeniu.
d) Formarea si dezvoltarea dragostei fata de profesia aleasa. Omul este creatorul muncii si nu instrumentul ei, munca pe care s-o faca din (cu) placere si nu din constrangere, aceasta ca o conditie importanta a succesului sau profesional, a indeplinirii nazuintelor sale personale, dar si ale societatii in care traieste. Nu poti obtine rezultate valoroase, in mod constant, fara dragoste de profesie.
e) Educarea spiritului de deontologie (etica) profesionala. Aceasta presupune o apreciere corecta a muncii tale si a celorlalti, un spirit de lupta impotriva neajunsurilor, a rutinii, a plafonarii, un spirit de cooperare si intrajutorare, admitand competitia si evaluarea corecta a rezultatelor ei, evitand insusirea a ceea ce nu-ti apartine, nedreptatindu-i pe altii. Sa castigi mult, dar prin munca si pe cai cinstite. Sa lupti pentru inlaturarea infractiunii profesionale, furturilor din avutul individual si public.
f) Educatia economico-profesionala, mai ales pentru profesiunile practice, dar nu numai pentru ele, pentru a obtine mult si bun, cu cheltuieli cat mai putine, conditie a progresului material si spiritual.
g) Educatie manageriala - formarea capacitatii de a conduce colective, ateliere, intreprinderi etc, capacitate de a lucra cu oamenii si de a rezolva problemele in mod democratic, etic, economic si eficient.
h) insusirea limbajului informational corespunzator folosirii calculatoarelor si Internetului in activitatea profesionala.
. Conceptele de morala, etica si educatie morala
Morala
Morala se studiaza la stiintele socio-filosofice. De aceea, se va prezenta doar conceptul de morala. Morala este o forma a constiintei sociale, care reflecta ansamblul conceptiilor, ideilor si principiilor (normelor) care calauzesc si reglementeaza comportarea (conduita) oamenilor in relatiile personale, in familie, la locul de munca si in societate, in general.
Lat. mos-moris, moralis - moravuri, obiceiuri de comportare (conduita), morala. Gr. ethikos sau cthos - caracter, mod habitual de viata, moral. etic.
Etica este stiinta care studiaza legile moralei. Ea opereaza cu o serie de concepte (categorii) care polarizeaza in jurul a doua principale: bine: corectitudine, dreptate, adevar, egalitate, fraternitate, cinste, datorie, respect, stima, echitate, intrajutorare, altruism etc, care exprima generalizari pozitive ale comportarii (conduitei) demne, civilizate; rau - incorectitudine, nedreptate, minciuna (neadevar), inegalitate, necinste, inechitate, egoism, lipsa de respect etc, care exprima generalizari negative ale comportarii (conduitei) nedemne, necivilizate.
Morala si etica din tara noastra au (trebuie sa aiba) stranse legaturi cu statul de drept si cu democratia instaurata in Romania dupa Revolutia din decembrie . in acest context, teoriile,
Educatia morala
Educatia morala este o latura a educatiei care are ca ideal formarea profilului moral al personalitatii si al comportamentului socio-moral al omului.
in conditiile societatii contemporane, ale societatii democratice, cresc rolurile relatiilor sociale si ale responsabilitatii individului fata de el insusi, fata de cei din jur si fata de societate, aparand noi probleme de etica si de comportament (de conduita) ale individului si ale membrilor societatii. in acest context apare si importanta educatiei morale, strans legata de dezvoltarea democratiei, de drepturile omului.
Omul moral nu reprezinta un dar la nastere si nici o evolutie de la sine, intamplatoare. Omul moral se formeaza prin educatie (si instructie) morala. Pentru ca omul sa devina om in adevaratul sens al cuvantului, sa devina o personalitate cu o constiinta morala inalta si cu o conduita demna, civilizata, trebuie sa fie participant la un proces valoros si sustinut de educatie (formare) morala. "Omul ca sa devina om - spunea marele pedagog Jan Amos Comeniu-Komensky. trebuie sa fie format ca om" (Didactica magna, E.D.P., Bucuresti, 1970, p. 31). De altfel, aceasta apreciere este valabila pentru toate laturile educatiei.
Educatia morala formandu-l pe om, ca om, il poate determina sa se comporte in conformitate cu unele aprecieri valoroase izvorate din invataturile unor personalitati ale timpului, obiectivate in formularea: "Sa ne purtam cu altii asa cum am vrea ca ei sa se poarte cu noi!" (vezi Zoroastru - Persia, Confucius -China, Budha ("Iluminatul") - de pe malurile Gangelui)
Obiectivele educatiei morale
. Formarea constiintei si gandirii morale, in spirit democratic
Se realizeaza prin obiectivele moral-civice, care presupun:
a) dobandirea de cunostinte morale (instruire morala), care necesita insusirea continutului moralei, a principiilor ei, inclusiv a conceptelor si principiilor de democratie, de stat de drept, de patriotism, de umanism, de disciplina constienta, de dragoste fata de munca, de casatorie si familie, insusirea principiului cooperarii, al respectului reciproc, comportarii civilizate etc; este cunoscut ca aceste concepte si norme au fost demonetizate in regimul dinainte de Revolutia din decembrie 1989; ele trebuie reconsiderate si abordate in spiritul cerintelor contemporane, ale societatii democratice si ale statului de drept, in stransa legatura cu drepturile omului;
b) formarea de convingeri si sentimente morale; aceasta inseamna ca notiunile si normele morale (cunostintele morale) trebuie sa se transforme in trairi afective inalte, demne, care sa polarizeze in jurul binelui, transformandu-se in convingeri si sentimente morale, aceasta fiind o imbinare dintre trairea afectiva si ratiune (intelegere).
Omul din societatea democratica nu trebuie sa fie o fiinta rigida, de piatra; el trebuie sa inteleaga si sa traiasca in acelasi timp afectiv normele moral-civice sub forma de convingeri si sentimente patriotice, umaniste, de munca, de competitie loiala, de cooperare, de respect, intrajutorare si altele.
. Formarea conduitei si a trasaturilor de vointa si caracter Presupune:
a) Formarea conduitei, adica a deprinderilor si obisnuintelor morale; aceasta inseamna transpunerea, zi de zi, ora de ora, a normelor si cunostintelor morale, in fapte (actiuni) morale, in deprinderi si obisnuinte morale; degeaba un tanar stie ce este cinstea, poate sa o defineasca, dar nu ajunge sa o transforme in fapta morala; exista multi indivizi care cunosc normele morale, dar nu le respecta, si astfel incalca drepturile altora, efectuand fapte imorale si devenind infractori, ceea ce-i face sa intre sub incidenta legilor juridice.
b) Formarea trasaturilor de vointa: aceasta inseamna a forma calitati si capacitati de orientare, rezolvare si infaptuire a unei actiuni constructive, la baza carora sa stea motivatiile si actele de deliberare rationala si demna, dovedind astfel calitati de vointa: "Ai izbutit, continua; n-ai izbutit, continua", Spunea marele explorator norvegian F. Nansen; calitatile de a delibera si a discerne rational si demn, de a persevera, de a dobandi hotarare si calitatile de decizie, de a nu dezarma etc. sunt trasaturi de vointa ce pot si trebuie educate.
c) Formarea trasaturilor de caracter (gr. character - semn, pecete, tip, trasatura, particularitate, fel de a fi). Caracterul este ansamblul trasaturilor psihocomportamentale esentiale si stabile ale personalitatii umane, prin care se manifesta ca o unitate bine conturata in relatiile si situatiile sociale, exprimate prin atitudini, convingeri, idealuri si calitati morale inalte, valoroase si demne; printre calitatile (trasaturile) omului de caracter ce pot fi educate, mentionam: cinste, sinceritate, modestie, curaj, spirit de independenta si initiativa constructiva, atitudine si manifestare demna fata de realitate, fata de sine, fata de cei din jur si fata de societate (patriotism, umanism etc). principialitate, dreptate, prietenie adevarata, comportament demn, civilizat in orice ocazie etc.
d) Formarea si dezvoltarea capacitatii de autoeducatie moral-civica, bazata pe intelegerea caracterului complex al vietii sociale, al rolului normelor sociale si al libertatii de actiune, in concordanta cu cerintele democratiei si ale drepturilor omului.
