Copii strazii. exigente metodologice



Un punct de vedere

La o analiza mai recenta, cu trimiteri la un anumit spatiu statistic, se observa ca, poate cu exceptia capitalei, in toate celelalte orase ale tarii minorii cu probleme de comportament (in special cei cu varsta mai mica de 14 ani) reprzinta un segment destul de mic din totalul populatiei minore. Departe de a reprezenta un fenomen social de amploare, « copii strazii » inglobeaza mai degraba grupuri de minori, mai mult sau mai putin izolate, ce se manifesta in plan social prin comportamente si atitudini specifice.

Prin raportare la norma, copiii strazii se identifica in doua segmente de populatie :
1.minorii cu un comportament predelincvent. Acesta include acele categorii de copiii ce incalca frecvent normele morale, plasandu-se in majoritatea lor, prin atitudini, intr-un camp de comportamente antisociale. Opinia publica ii accepta intr-o forma tacita, iar sanctiunea morala suprema, pentru unii dintre ei , o constituie « deliciul » de a fi in centrul atentiei mass-mediei romanesti. Vagabondajul, cersitul, micile furturi, consumul de alcool si tutun ne apar ca fapte absolut firesti, prin raportare la varsta subiectilor nostrii. Toleranta la astfel de comportamente atinge cota maxima.
2.minorii cu un comportament delincvent se refera la acea componenta a copiilor strazii ce au comis acte antisociale, fiind sanctionati penal sau conventional. Comportamentul acestora impune un grad ridicat al pericolului social, iar sanctiunile sunt pe masura faptelor lor.

Care ar fi coordonatele psihosociale ale acestor categorii de minori aflati in cele doua secvente comportamentale? Raspunsurile obtinute s-ar putea circumscrie urmatoarelor enunturi: parasirea temporara sau definitiva a familiei si a domiciliului ; abandonarea invatamantului scolar obligatoriu ; majoritatea apartin unor familii dezorganizate, cu venituri mici si instabile, familii ce nu le pot asigura un trai la nivelul decentei minime ; o parte dintre ei prezinta deficiente fizice si psihice ; consumul de alcool , tutun si droguri reprezinta ceva « normal » pentru varsta lor ; pot fi intalniti in locuri publice (gari, piete, strazi aglomerate, terenuri virane, canale, etc.), dar si in jurul unor asezaminte de genul restaurantelor sau hotelurilor ; uneori sunt manipulati de adulti pentru obtinerea unor foloase materiale, pe cai mai mult sau mai putin licite ; o buna parte dintre ei devin un fel de abonati ai centrelor de primire a minorilor

(urmare a Ordonantei de urgenta nr. 26/1997, centrele de primire a minorilor se numesc centre de plasament temporar) ; o alta categorie de minori sunt implicati in activitati de pedofilie sau prostitutie.

Pornind de la o cercetare

In anul 1997 s-a realizat o cercetare de teren cu referire la minorii internati in Centrul de primire a minorilor (CPM) Slatina, Olt, in perioada 1994-. Iata cateva concluzii:

- In ultimii ani am asistat la o usoara crestere a minorilor cu probleme de comportament in judetul Olt;

- Se pastreaza un raport constant intre baieti si fete ( raportul este de 4 la 1 in favoarea baietilor) ;

- Cea mai mare parte a acestora provin din mediile urbane ale judetului Olt, iar un procent neinsemnat il reprezinta minorii internati in CPM , avand domiciliul in alte judete. Asadar , orasul Slatina, cel mai mare centru urban din judet, nu constituie un punct de atractie pentru astfel de categorii de minori ;

Cum au fost depistati acesti minori ? Prin elemente specifice comportamentului lor : furturi (uneori neinsemnate sub aspect valoric), vagabondaj , cersetorie, limbaj indecent, prezente nejustificate , avand in vedere varsta, in anumite locuri publice. Analizand in detaliu comportamentele acestor minori, putem sustine ca marea majoritate a acestora, cu referire la componenta psihosociala, nu fac parte nici din categoria infractorilor inraiti, nici din ceea ce am putea numi « marginalizare irecuperabila ». Comportamentul lor reprezinta intersectia intre esuarea socializarii cu deficitul educational specific varstei.

Primele semne ale tulburarilor de comportament se manifesta in jurul varstei de 7-8 ani. In intreaga perioada cat persoana este minora (pana la implinirea varstei de 18 ani) exista o repartitie neuniforma dar continua pentru toate grupele de varsta a unor astfel de comportamente. Se poate sustine ca astfel de atitudini comportamentale sunt grefate pe o componenta bio-organogena constitutionala sau dobandita precoce. Intr-o faza ulterioara, cea a pubertatii, pot fi identificati alti vectori ce incadeaza astfel de comportamente. Cauzele unor astfel de comportamente aflate in perimetrul predelincventei sau al delincventei pot fi identificate ca avand un caracter multiplu.









Frecvent se impune o analiza individualizata, care sa permita o evaluare corecta a masurilor ce se vor lua pentru reusita terapiei sociale. Fata de elementele constatate ce poarta o anumita specificitate, credem ca am putea sa utilizam cu mai bune rezultate in investigatia psihosocilogica, teoretica sau practica, conceptul de comportament predelincvent sau delincvent. Toate aceste consideratii ar permite o mai buna evidentiere a cauzelor si motivelor aflate in spatele unor asemenea comportamente.

In prea putine situatii din Romania s-au identificat « copii ai strazii », intelesi ca o banda in care « coeziunea este asigurata prin intermediul unei diviziuni a sarcinilor. Fiecare, in functie de asteptarile si capacitatile sale are o misiune de indeplinit ». Prin complexitate, durata, amplitudine si structura, copiii strazii din Romania nu indeplinesc coordonatele necesare pentru a fi subsumati unor fenomene sociale.

Psihologul si asistentul social - moderatori intre copiii cu probleme de comportament si societate

Asistentul social si psihologul vor fi intr-o mare masura in stare sa cunoasca si sa conecteze toate punctele triadei familie-unitate de invatamant-institutii specifice implicate in procesele de preventie, de terapie propriu-zisa si de recuperare a aminorilor cu probleme de comportament.

Astfel de actiuni pot fi realizate printr-o colaborare stransa, cu caracter interdisciplinar. Implicatiile individulale si sociale ale comportamentului predelincvent sau delincvent sunt complexe, aflandu-se mai tot timpul in primele pagini ale mass-mediei. Ca factori educativi si de cunoastere in terapia individuala si colectiva a minorilor cu probleme de comportament, psihologul si asistentul social ar putea contribui decisiv la resocializarea acestor categorii de minori. Cele doua profesii asigura asistenta de specialitate in toate etapele procesului de recuperare si reinsertie sociala a acestora. Se impune a se realiza intr-un interval de timp previzibil o asistenta sociala individualizata, activitate la care sa fie atrasi si sociologi, pedagogi si medici.

Fara a ne hazarda in prognoze privind dinamica unor astfel de comportamente, putem avertiza asupra cresterii gradului de periculozitate sociala a unor astfel de comportamente.

In acest context, psihologul si asistentul social, ajutati de elemente specifice cunoasterii stiintifice, pot interveni in traiectul unor asemenea destine. Acest demers trebuie sustinut de un cadru legislativ adecvat. In alte conditii vom continua sa importam sfaturi si ajutoare venite din strainatate, iar evaluarea copiilor strazii va avea un caracter sincretic, in loc de unul teoretic-conceptual.