13.1. Niveluri la care se desfasoara viata psihica
Viata psihica a personalitatii se desfasoara la trei niveluri: constient, preconstient si inconstient.
Termenii constient si inconstient pot fi folositi ca adjective. Reactie constienta, scop constient, impuls inconstient, reflex neconditionat inconstient (reflexele neconditionate si impulsurile sunt intotdeauna inconstiente).
Cand termenii constient si inconstient sunt folositi ca substantive, atunci ei denumesc niveluri la care se desfasoara viata psihica a omului. De exemplu, visul oniric (visul din timpul somnului) se desfasoara numai la nivelul inconstientului.
Kurt Lewin spune ca persoana este separata de mediul sau extern printr-o granita permeabila, care este primul strat al psihicului, aflat in contact cu mediul exterior care actioneaza direct asupra organelor de simt. Aici are loc adaptarea rapida la cerintele mediului. Este zona constienta. De la acest strat, spre interior, se afla nivelul care cuprinde toate acumularile individului, cunostintele sale, deprinderile, limbajul etc. Acestea nu sunt constiente in mod permanent, ci numai la nevoie. Al treilea nivel este zona cea mai intima a persoanei: interese profunde, sentimente durabile, prejudecati, aspiratii scumpe. Intre straturi, nu exista separare neta ci exista treceri, schimburi intre un nivel si altul, de la un moment la altul.
In figura urmatoare este prezentat modelul lui G. W. Allport privind nivelurile vietii psihice ale omului.
Ca mpul momentulul 7~s,tilnt,a~actual a cons, tuntel
~
jffiot.itoare~cinesunt,cefecI
Fig. 22.o reprezentare a structurilor (dupa G. W. Allport)
In conceptia acestui autor, campul constiintei, in orice moment, este extrem de ingust: "Nu pare sa fie mai mare decat varful unui creion precipitandu-se, fara odihna, incolo si incoace in marele edificiu al personalitatii, concentrandu-se cand in interior, cand in exterior". (G. W. Allport)
Omul este singura fiinta constienta.
El stie ce face, cu ce mijloace si in ce scop face. El stie, cand este in stare de veghe, ca este o fiinta care doarme. A fi constient inseamna a cunoaste experienta proprie si a o spune asa cum este. "Eu nu spun niciodata ¬nimic care sa nu mi se dezvaluie intai mie". (Henri Ey). Verbalizarea constituie modalitatea de a fi constient, iar limbajul constituie calitatea structurala a constiintei. Sa analizam urmatoarea situatie: un zgomot foarte puternic in plina noapte. Sa presupunem ca acest zgomot este auzit de un om care se afla singur in padure. Este auzit si de un caine. Si animalul si omul vor avea o traire interioara, o impresie. Dar animalul va reactiona numai spontan, fugind, pe cand omul se va intreba "ce a fost oare?", chiar daca si lui ii este frica. Frica animalului a fost inconstienta. Omul isi domina frica in mod constient.
Activitatea constienta inseamna orientare intentionata spre scop, concentrare de atentie, propunere de planuri pentru viitor. Pentru a indica faptul de a fi constient, in vorbire se folosesc expresii ca: "eu simt", "eu imi amintesc", "eu ma hotarasc sa, "eu ma concentrez asupra, "eu voi face!", "mie imi este drag de", "eu imi propun" etc.
13.2. Eul, sinele si supraeul - componente ale aparatului psihic uman
In ultima forma a psihologiei sale, dupa 1920,S. Freud a propus un model al aparatului psihic care cuprinde in structura sa sinele, supraeul si eul.
Sinele
. Spre deosebire de eu, sinele nu poate fi controlat de gandire si vointa, este un haos si nu are caracteristica de a fi organizat logic. Continuturile sinelui sunt inconstiente, unele mostenite si innascute, altele dobandite. In limbajul obisnuit, comportamentele care vin din sinele inconstient se explica astfel: "a fost ceva mai puternic decat mine, mi-a venit dintr-o data." De aceea, in fata sinelui, eul este neputincios. "() ceea ce numim eul nostru se comporta pasiv. ()noi fiind "traiti" de forte necunoscute si incontrolabile". (Freud)
Supraeu
. Este constiinta morala condusa de reguli si idealuri, este autocontrolul aparut prin interiorizarea exigentelor si interdictiilor parentale si sociale in general. El reprezinta legea interna si interdictia de a o incalca, deci are rolul unui judecator si cenzor intern. Supraeul cere renuntare si se formeaza (se imbogateste) prin educatie, religie si moralitate.
Tema
Indicati cateva reguli din constiinta dumnea¬voastra morala (supraeul dumneavoastra) care sunt rezultatul educatiei morale si al cele religioase.
Eul
Eul reprezinta o componenta care intra in structura psihicului uman alaturi de sine si supraeu. Este partea constienta a psihicului, dar este mai cuprinzator decat constiinta actuala, incluzand si preconstientul. Preconstientul cuprinde continuturi care, la un moment dat, pot sa fie in afara campului constiintei, dar care pot patrunde oricand in constiinta intr-o forma nemodificata. El se deosebeste de sinele inconstient ale carui continuturi nu pot aparea decat in vise, sau prin sublimare, in mod deghizat.
Se considera ca o pulsiune este sublimata atunci cand ea este deviata spre un scop nou, nesexual si vizeaza obiecte socialmente valoroase. Freud a descris activitati de sublimare ca fiind mai ales cea artistica si investigatia intelectuala.
. Totalitatea a ceea ce eul traieste ca experienta aici si acum reprezinta campul constiintei. Este campul perceptiei, al atentiei si al actiunii mele prezente, este ca "o scena a actualitatii traite si vorbite." (H.Ey)
Eu este un factor de legare a proceselor psihice. Se supune principiului realitatii si ii permite subiectului sa nu confunde procesele sale interne cu realitatea. In aceasta, un rol important il are perceptia. Eul functioneaza in gandirea vigila. Este educat de realitate si se conformeaza ei.
Functiile eului sunt:
. controlul motricitatii si al perceptiei;
. proba realitatii;
. anticiparea, ordonarea temporala a proceselor mentale;
. gandirea rationala.
Prin aceste functii, eul este un aparat de adaptare la realitate si se formeaza prin maturizare si invatare. "Eul se straduieste sa asigure suprematia lumii exterioare asupra sinelui si tendintelor lui, incearca sa puna principiul realitatii in locul principiului placerii care domneste fara restrictii in cadrul sinelui. Perceptia joaca pentru Eu rolul care revine pulsiunii in cadrul sinelui". (S. Freud)
Eul are si o functie inhibitoare pentru dorinte nerealizabile pe canale acceptabile din punct de vedere social sau personal. (Procesul este denumit refulare).
Eul se defineste prin unitate, spre deosebire de modul de a functiona anarhic pe care ii are sinele inconstient.
Eul nu apare de la inceput, ci se formeaza treptat.
Fazele formarii eului sunt:
1) Eul corporal - simtul propriului corp este "o ancora a constiintei de sine" (G. W. Allport);
2) Simtul identitatii de sine si respectul de sine (mandria) se formeaza pana la 4 ani si este numit de Allport Eu timpuriu.
3) De la 4 la 6 ani, au loc alte doua aspecte ale constituirii Eului: extensia eului si imaginea eului (imaginea de sine). Acum "capacitatea de a gandi despre sine cum este, cum vrea sa fie si ce ar trebui sa fie este numai in germene". (G. W. Allport).
4) De la 6 la 12 ani, apare Eul ca factor rational. Este eul care poate "sa gandeasca despre gandire".
5)In adolescenta, este cautarea reinnoita a identitatii de sine. (Erikson) "Cine sunt eu?" este problema adolescentului. Nucleul identitatii este acum alegerea unui scop in viata. Allport denumeste acest aspect al eului Efortul personal central.
Procese de aparare a eului (mecanisme de aparare) sunt operatii spontane utilizate de eu in scopul de autoconservare cand situatiile conflictuale pun in pericol echilibrul psihic.
Rationalizarea este un proces de aparare care camufleaza anumite elemente ale conflictului: subiectul incearca sa dea o explicatie coerenta din punct de vedere logic sau acceptabila din punct de vedere moral unei atitudini, actiuni, idei, unui senti¬ment etc., a caror motivatie reala nu este cunoscuta". (J. Laplanche, H. Pontalis, Vocabularul Psihanalizei)
Proiectia. Operatie prin care subiectul expulzeaza din sine si localizeaza in altul, persoana sau lucru, calitati, sentimente, dorinte pe care nu le cunoaste sau le refuza la sine insusi. Acest mecanism poate sa apara la oameni nenormali (paranoia), dar si la omul normal sub forma de superstitie.
Paranoicul isi proiecteaza reprezentarile intolerabile sub forma de reprosuri. (S. Freud) si in fobie este prezent un mecanism de aparare: "Eul se comporta ca si cum pericolul nu ar veni dintr-o miscare pulsionala, ci de la perceptie si reactioneaza prin tentativele de fuga prezente in evitarile fobice". (S. Freud)
Gelozia proiectiva Subiectul se apara impotriva propriilor dorinte de a fi infidel imputand infidelitatea partenerului sau. (S. Freud)
Superstitia Obscura cunoastere a relatiilor din inconstient se reflecta in constructia unei realitati suprasensibile. (S. Freud)
In general, prin proiectie, subiectul trimite in afara imaginea a ceea ce exista in el in mod inconstient, trimite in afara, de asemenea, ceea ce refuza in el (nu vreau sa fiu asa).
Proiectia poate sa apara si in halucinatie si in vis; ceea ce este proiectat este o dorinta, un continut neplacut. (S. Freud)
Regresia. In sens temporal, regresia presupune intoarcerea subiectului la etape trecute (depasite) ale dezvoltarii sale (stadii ale principiului placerii, identificari etc.). (J. Laplanche, op. cit) Deci este vorba de a face cale intoarsa spre momente trecute ale dezvoltarii individului. Trecutul infantil ramane intotdeauna prezent in noi "Starile primitive pot fi reinstaurate in orice moment. Psihicul primitiv este nepieritor in adevaratul sens al cuvantului". (S. Freud) Regresia este legata de notiunea de "fixatie" - inscrierea anumitor experiente, imagini, fantasme in inconstient si care persista in mod neschimbat ramanand legate de pulsiune. (S. Freud)
V Termeni de retinut: constient, inconstient, sine, eu, supraeu, pulsiune, campul constiintei, eul corporal, identitatea de sine, eul timpuriu, imagine de sine, eu ca factor rational, efort personal central.
13.3. Relatia dintre constient si inconstient
Unele continuturi ale inconstientului pot deveni constiente in conditii speciale.
S-a sustinut ca inconstientul este inaccesibil constiintei, Eului, ca el se manifesta ca stare, in conditii normale, numai in visul din timpul somnului. Psihanaliza (S. Freud este parintele acestei scoli de gandire psihologica practica a descoperit metoda de a aduce la nivelul constientului, prin tehnica discutiei libere intre psihanalist si pacient, continuturile inconstiente refulate.
Carl Gustav Jung a emis ipoteza ca inconstientul ar putea poseda si continuturi care, in anumite imprejurari, sa devina perceptibile Eului, anume continuturi inca neconatientizate. "Frecventele percepute de urechea umana sunt cuprinse intre 20 si 20 000 cicli, iar lungimile de unda ale luminii vizibile intre 7 700 si 3 900 sngstrn"mi. Pornind de la aceasta analogie, nu pare de neconceput ca procesele psihice sa aiba nu numai un prag inferior, ci si unul superior si ca, totodata, constientul, care este tocmai sistemul de perceptie par excellence, sa poata fi comparat cu scala sonora si cea luminoasa perceptibile, atribuindu-i-se, ca si sunetului si luminii, nu numai o limita inferioara, ci si una superioara. (C. G. Jung)
Normal si nenormal in relatia inconstient-constient
"Faptul ca un act este normal sau nevrotic depinde numai de natura constelatiei de forte care il determina. Daca aceste forte sunt de 0sss natura incat ele sa predeter¬mine repetarea automata a actului, atunci acel act este nevrotic" (L. S. Kubie, cf. G. W. Allport). ~ fig. 22 se poate vedea un model al relatiei dintre constient si inconstient intre care se gaseste preconstientul.
84
Fig. 23. Varistule proportiilor dominarii constientului sau inconstientului (adaptat de G. W. Allport dupa" kubie)
Se vede ca cele trei categorii de continuturi variaza ca pondere de la predominarea unor scopuri si intentii constiente (gandire, perceptie, vointa) in cazul omului realist, trecand prin imaginstis normala, pana la dominarea inconstientului la persoana sliensta. "Spre deosebire de persoana normala, nevroticul nu este capabil sa realizeze schimbul cerut de o prietenie sa na toas~, de relatii calme in munca si de fericirea casnica. Are pretentii, este posesiva, geloasa, autocompatimitoare, acuzatoare; poate manifests si simptome fizice ca ulcere, eczeme, surditate functionala, chiar paralizie". (G.W.Allport)
St~nle confuzo-onirice. Se pierde orice interes pentru lumea exterioara. Imaginile sunt legate de dorints" sau de framantari, lumea este ca cea din timpul visului, este absent la ceea ce se intampla in realitate, nu stie cine este si unde se afla (ca atunci cand te trezesti din somn si esti, pentru foarte putin timp, nauc). "Confuzia este un grad profund de inconstient". (H. Ey)
Halucinatia. Constiinta are capacitatea de a fi lucida, adica" de a-si diferentia net continuturile, de a si le ordona si controla. Starea de vigilenta este una in care domina constientul. Cel care halucineaza se afla in starea cand domina inconstientul. ~ stares de halucinatie, se simte obiect al persecutiei, al influentelor telepatice, al sugestiei, al vrajitoriei si aude voci.
Depersonalizarea ca efect al drogurilor. Corpul este stat cel somatic care are sensibilitate si trebuinte, cat si locul personalitatii omului care se afla in legatura cu lumea exterioara". Sub influenta drogurilor se altereaza capacitatea constienta, se trece in stare de vis: bratul se continua cu piciorul, obiectele se deplaseaza, imaginile se multiplica la infinit. Alcoolul, hasisul, opisceele, cocaina, acidul lisergic provoaca betia care duce la scufundarea constiintei. "Actiunea drogurilor si betiile pe care acestea le provoaca trezesc dorinte care altfel se afla in stare latenta in imagines corpului." (H. Ey)
Eul caracteropat
Este o forma patologica a csrscterului definits" prin fixitate, adica atereotipie, spre deosebire de un caracter normal care este plastic si este condus de o constiinta etica. Caracteropat poate sa fie fansticul violent si impulsiv sau anxioaul fixat in insecuritate si esec. Eul carscteropstului este slab, imatur si dominat de afectivitate primitiva.
V Termeni de retinut: normal si,~nenormal in rela pa dinfre cons ilent si inconstient, stare confuzo-ori/dea, halucinape, depersonallzare, eu caracteropat.
Planificarea Creativitate si Creativitatea la Distorsiunea reaEt~tii intentionata si imsinatie no~al~ nevrotic la persoana ahenat~ testarea realitasii
~ORI~TIENT
Dominarea Dominarea Dominarea
constientului preconstientului inconstientului
13.4.Modele interpretative ale personalitatii
Modelul psihanalist
Sigmund Freud a demonstrat ca nu constiinta este ultimul dat si experientei psihice. El a pus in evidenta existenta proceselor inconstiente care se afla in spatele constientului. Inconstientul este o realitate psihica ascunsa, disimulata. El este cheia intentiilor.
Inconstientul este in primul rand un rezervor de energie, locul principal ocupandu-l sexualitatea reprimata - libidoul.
Tot in inconstient exista si un "instinct al mortii" (thanatos), un vector al distructivitatii, opus libidoului. Agresivitatea este manifestarea acestui instinct.
Libidoul evolueaza prin procesul biologic al maturizarii, trecand succesiv prin mai multe stadii, incheindu-se cu primatul sexualitatii
genitale. Atingerea acestui stadiu este o conditie a normalitatii.
Modele culturaliste
Karen Homey. Se indeparteaza de Freud, renuntand la teoria libidoului si punand accentul pe factorii social-culturali. Personalitatea nu este determinata biologic, oamenii nu sunt condusi de dorinte si impulsuri innascute.
Insista asupra relatiei sociale dintre copiii mici si parintii lor, in care gaseste originile perturbarilor de personalitate. De exemplu, anxietatea de baza apare cand copilul se simte izolat, singur, neajutorat. Cand parintii nu ofera copilului protectie si caldura sufleteasca, el nu este in siguranta. De aceea, poate sa devina:
a) ostil si cauta razbunare;
b) supus, obedient, ca sa caatige dragostea parinteasca;
c) autocompatimitor, pentru a obtine simpatie; Karen Homey
d) dominant: isi impune vointa asupra altora, avand iluzia de putere.
Harry Stack Sullivan. Pune accent pe "relatiile interpersonale" si respinge teoria libidoului. De la nastere pana la moarte suntem membri si unui grup social, chiar si atunci cand suntem singuri.
Alfred Adler. Oamenii sunt in primul rand fiinte constiente care tind spre perfectiune. Pot avea sentimente de inferioritate datorita imperfectiunilor fizice sau neimplinirilor. Aceste sentimente ii imping sa se perfectioneze.
Fiecare om are un Eu creativ cu rol in formarea propriei personalitati individuale. Eul creativ ii face pe oameni sa doreasca sa se realizeze. Functia sa principala este de a stabili scopuri si mijloace.
Heinz Hartmann se preocupa de procesul de adaptare, punand accent pe psihologia eulul.
Dezvoltarea perceptiva", a intelegerii, a limbajului, a memoriei, a imaginatiei precum si fazele dezvoltarii motorii, se produc prin maturizare si invatare. Eul ~s is ene rgla necesara exercitarii functiilor sale, inclusiv a vointei, din "desexualizarea energiei libidinale si din retragerea energiei distructive, agresive.
86
Erich Fromm (1900 - 1980) a respins teoria inconstientului a lui Freud. Personalitatea se formeaza din interactiunea nevoilor noastre de baza sis oportunitatilor oferite de societate pentru realizarea lor. Nevoile de baza sunt:
1) Nevoia de a fi cu altul (nevoia de relatie) "Alienatul este cel care a esuat in a crea o comuniune oarecare cu semenul; el este intemnitat, desi nu se gaseste in spatele gratiilor. Necesitatea de a stabili raporturi cu ceilalti este indispensabila pentru sanatatea mentala".
2) Nevoia de spiritualitate (care trece dincolo de ne voile biologice) "Depsaires lacomiei si a egocentrismului ii permite omului sa fie, in loc ca doar sa aiba si sa
intrebuinteze.
3) Nevoia de apartenenta.
4) Nevoia de cadru de referinta (de valori la care sa se raporteze).
s) Nevoia de identitate.
Castigand mai multa libertate, oamenii s-au simtit din ce in ce mai izolati. "Copiii care, crescand, se separa de parinti, se simt izolati".
Fromm crede ca problema izolarii se rezolva pe doua cai:
1) prin conformare la regulile sodets"tii: "Nu exista oare, pe la ngs" dorin~s inns" scuts" de libertate si o dorinta instinctiva de supunere?"
2) folosind libertatea pentru a ne sl~turs altors in valori ca dragoste, munca. Astfel societatea devine tot mai civilizata, mai buna". "Dragostea, tandretea, ratiunea, intereaul, integritatea si identitatea sunt toate vlastare ale libertatii".
Pentru Fromm, dragostea raspunde nevoii umane de comuniune cu lumea. Ea este "relatie activa si creativa a omului cu semenul sau, cu el insusi si cu natura. n domeniul gandirii se exprima prin ratiunea care cunoaste lumea. n domeniul actiunii, se concretizeaza in munca productiva ale carei prototipuri sunt arta si artizanatul. Pe planul sentimentului, ea se intruchipeaza in iubire, care este experienta comuniunii cu o alta persoana, cu toti oamenii, cu natura, dar cu conditia de a pastra simtul propriei integritati si independente".
Teorii cognitiviste
A. Inneismul
Noam Chomsky
Functia innascuta a limbajului se afla in structurile de adancime pe care le numeste (ipoteza de lucru) inns" acute, in fr. inne'. Prin invatarea limbii, aceste structuri innascute devin limbaj individual: se trece de la starea initiala, de la nastere (~~) la starea stationara ~ in adolescenta", cand se incheie dezvoltarea.
B. Constructivismul
Jean Plaget
Intelectul se dezvolta prin activitatile subiectului, de la actiunile senzorio-motorii (in primii doi ani) la operatiile mintale care se desfasoara in limbaj interior (in adolescenta).
Inneistul N. Chomaky si constructivlatul J. Pisget au o zona de convergenta:
admit existenta unei "stari initiale (~~)" nevids", determinsa genetic, urmats" de atari intermedisre si, in final, de starea finala relativ stabila (~~) o parte din aceste stari succesive este "invatata intr-un mediu problematizat". (Teorii ale limbajului, teorii ale invatarii)
ETAPE ALE DEZVOLTARII
PERSONALETATII
14.1. Sub ce aspecte se dezvolta personalitatea
Dezvoltare fizica. Este cresterea corpului in inaltime si masa.
Dezvoltarea motorie consta in cresterea controlului asupra miscarilor corpului. Ea este in legatura cu dezvoltarea fizica, senzoriala si intelectuala.
Dezvoltarea senzoriala consta in cresterea sensibilitatii absolute si a sensibilitatii diferentiale
Dezvoltarea limbajului consta in cresterea capacitatii de a folosi vocabularul si regulile de sintaxa si ¬morfologie specifice limbii pe care o vorbesc oamenii societatii respective.
Dezvoltarea intelectuala se refera la amplificarea capacitatii gandirii pana la nivelul operatiilor de abstractizare si generalizare ale logicii formale.
Dezvoltarea afectiva. Consta in constientizarea trairilor afective si in dobandirea modelelor sociale de a le exprima. Emotiile pe care le avem si modul cum le exprimam sunt foarte importante pentru a ne intelege cu ceilalti oameni.
Dezvoltarea sociala. Se refera la cresterea capacitatii de a indeplini roluri si de a fi membru activ al societatii.
Caracteristici ale dezvoltarii personalitati
1. Personalitatea se dezvolta dupa urmatorul model previzibil: incepe la nastere si se desfasoara in etape (stadii) obligatorii pana la maturitate.
2. Fiecare stadiu are trasaturi proprii, se manifesta altfel in functie de perioada de varsta si de influentele mediului si educatiei (invatarii). De exemplu, adolescentul este rebel, prescolarul este instabil afectiv.
3. Procesul dezvoltarii este continuu. Prin stadii ale dezvoltarii intelegem ca fiecare stadiu are caracteristici definite de inceput si de sfarsit, iar nu ca ar exista un moment precis cand apare sau cand dispare, pe neasteptate, un anumit tip de comportament. Desi un nou comportament pare sa apara dintr-o data, in realitate el s-a dezvoltat lent.
4. Prin dezvoltare, se trece de la reactii globale la reactii diferentiate.
5. Dezvoltarea timpurie este mai intensa si mai importanta decat cea de mai tarziu. Sa luam cazul dezvoltarii intelectuale.
R. Bloom a cercetat corelatia dintre I. Q. la varste succesive si I. Q. la 17 ani, cand se incheie dezvoltarea inteligentei. Se vede ca la 5 ani corelatia este deja foarte inalta.
Varste I. Q. la
succesive 17 ani Corelatie
1 an 100 0
2 ani 100 0, 41
3 ani 100 0, 65
4 ani 100 0, 71
5 ani 100 0, 80
8 ani 100 0, 90
11 an 100 0, 92
Sa presupunem ca un copil oarecare, X a fost izolat de oameni de la varsta de un an pana la varsta de 2 ani. Un alt copil, Y a fost izolat intre varsta de 13 ani si 14 ani. El au trait izolati tot cate un an, dar consecintele izolarii fiecaruia vor fi foarte diferite. Dezvoltarea celui izolat la 1 an va fi in total compromisa, pe cand pentru cel de 13 ani consecintele va fi mult mai putin grave.
Termeni de retinut: dezvoltare fizica, dezvoltarea senzoriala, dezvoltarea intelectuala, dezvoltare afectiva, dezvoltare sociala, dezvoltare in stadii caracterul continuu al procesului dezvoltarii personalitatii, caracterul intens al dezvoltarii timpurii.
14.2. Copilaria
Dezvoltarea fizica
Masa medie la nastere:
3200 g(baieti) si13000 greci (fete). ins" Inaltimea medie la nastere:
50 cm (baieti) si 49 cm (fete).
La 5 ani, o persoana va cantari, in medie, cam de 5 ori mai mult decat la nastere, iar pana la 12 an greutatea va deveni dublul celei de la 5 ani. La sfarsitul celui de-al treilea an, o persoana are jumatate din inaltimea pe care o va avea ca adult, iar in al cincilea an este cam de doua ori mai inalta decat la nastere.
Dezvoltarea motorie. Este foarte importanta in dezvoltarea generala a personalitatii si este inrudita cu sanatatea fizica si cea mentala. Invatarea mersului permite plimbarea si face sa creasca numarul de oameni cu care intra in contact, numarul de activitati si de situatii traite. Creste numarul de contacte sociale. Dezvoltarea motorie contribuie, de asemenea, la formarea imaginii de sine.
Cei mai multi copii ajung sa mearga intre varsta de 9 luni si cea de 15 luni.
Coordonarea mana - ochi este implicata in apucarea si manipularea obiectelor. Prin experimente, s-a demonstrat ca este necesar sa vedem miscarile
palmelor pentru ca aceste miscari sa fie satisfacatoare.
Dezvoltarea senzoriala. Se produce in stransa legatura cu cea motorie. La 5 ani, diferentiaza numai culorile rosu, verde, galben si albastru, iar 1a 7 ani si portocaliu, indigo si violet. Precizia diferentierii nuantelor cromatice si a sunetelor create pana a 11 - 12 ani. Pana la 7 ani, perceptia domina asupra gandirii, iar dupa aceasta varsta, pana la 12 ani, se va subordona gandirii. Pe masura ce creste experienta perceptiva si capacitatea de reprezentare, creste precizia perceperii insusirilor spatiale ale obiectelor (forma, distanta, marime, pozitie relativa). Creste capacitatea de apreciere a duratelor si capacitatea de percepere sistematica, cu scop (observatia). Creste capacitatea reprezentarilor generale, ducand la intelegerea geometriei, cunostintelor de geografie, istorie, biologie la sfarsitul copilariei.
Dezvoltarea limbajului
Stadii:
1. de la nastere la 3 saptamani - primele tipete
2. de la 3 saptamani la 5 luni - tipetele variaza ca intensitate si tonalitate
3. de la s5luni la 1 an - produce sunete similare vocalelor
4. de la 1 an inainte incepe perioada limbajului. De la 15 luni la 18 luni, copilul
poate sa ajunga sa foloseasca un vocabular de aproximativ 20 de cuvinte. De la 18 luni la 24 de luni, foloseste propozitii din 2 cuvinte, iar la 2 ani are un vocabular de circa 270-300 de cuvinte. La 3 ani, 1000 de cuvinte. Pana la 4 ani, cei mai multi copii isi insusesc regulile de baza ale gramaticii limbii lor. La 6 ani, inteleg semnificatia a circa 8000 de cuvinte si folosesc corect cam 4000 de cuvinte.
Dezvoltarea intelectuala. J. Plaget a descoperit ca dezvoltarea intelectuala urmeaza ordinea valabila pentru toti copiii, indiferent de cultura careia ii apartin. Varsta la care un individ incepe sau incheie un stadiu depinde de capacitatile lui si de mediul in care traieste.
Stadiile sunt:
1. Perioada senzoriomotorie: 0-2 ani. Copilul este centrat doar pe prezent, nu intelege ce face si de ce face. La 9 luni, cauta jucaria care a disparut din campul sau vizual.
2. Perioada preoperationala: 2-7 ani. Pe baza dezvoltarii limbajului, intre 4 ani si 7 ani capata capacitatea de a clasifica obiectele in grupe. Gandirea este centrata pe sine, nu isi da seama ca exista puncte de vedere diferite de ale lui proprii (este egocentric). Tinde sa atribuie obiectelor insusiri umane (antropomorfism). De exemplu, spune "copacul este batran"; "soarele s-a sculat".
3. Perioada operatiilor concrete: de la 7-8 ani la 11 ani. Incepe sa gandeasca abstract despre obiecte particulare, intelege cantitatea si numarul, volumul si greutatea. Poate sa faca rationamente inductive; intelege si opereaza cu acte reversibile.
4. Perioada operatiilor formale: 12 - 14 ani. Opereaza cu enunturi verbale despre real, imaginar si posibil.
Dezvoltarea afectiva. Copiii mai mici isi manifesta deschis trairile afective; cand cresc, invata sa si le ascunda. Copiii mai mici sunt instabili afectiv, sunt neechilibrati emotional.
Dezvoltarea sociala. Nou-nascutul pare sa reactioneze la obiecte asemanatoare fetei umane, ceea ce dovedeste ca ar fi nascut cu o asemenea predispozitie. La 2 luni, plange cand adultul pleaca si zambeste cand se intoarce. La un an, da atentie prezentei unui alt copil.
In timpul prescolaritatii, dezvoltarea sociala parcurge trei stadii in relatia cu adultul:
1. Dependenta totala fata de adult.
2. Rezistenta. Incep sa -si dea seama ca sunt indivizi separati cu drepturi certe ("lasa-ma" pe mine"; "al meu", "nu"). Trebuie invatati sa aiba limite in aceasta delimitare.
3. Stadiul cooperarii.Incep sa accepte limitele impuse lor. Cand intra in scoala, incep sa adopte standardele grupei lor de varsta. In jurul varstei de 8 ani, incep sa -si aleaga parteneri de joaca de acelasi gen si asa se vor comporta pana la sfarsitul copilariei, cand vor interveni relatii cu genul opus.
Termeni de retinut: stadiul senzoriomotoriu, stadiul preoperatonal, stadiul operatilor concrete, stadiul dependentei, stadiul rezistentei, stadiul cooperarii.
14.3. Adolescenta (14-25 ani)
Dezvoltarea fizica. Se incheie cresterea in inaltime. Dezvoltarea fizica are, pentru anumiti indivizi, efecte asupra dezvoltarii personalitatii. De exemplu, baietii care se dezvolta fizic mai rapid decat varsta lor tind sa se simta mai independenti si sa aiba mai multa incredere in sine, iar cei care au o maturizare fizica intarziata fata de media varstei lor pot avea dificultati de adaptare, nu sunt capabili sa participe la anumite jocuri si sporturi ale grupei lor de varsta. Ei sunt mai putin sociabili. Nu la fel stau lucrurile la adolescente in ceea ce priveste participarea ca lideri in primii ani de liceu. Cercetarile au aratat ca atat cele intarziate in cresterea fizica, cat si cele mai precoce au, de obicei, mai mult prestigiu decat cele cu crestere medie.
In general, atitudinea parintilor, fratilor, profesorilor si prietenilor influenteaza mult atitudinea individului fata de propria dezvoltare fizica. Dar cel mai important lucru este atitudinea individului insusi fata de propria sa dezvoltare. Nu trebuie sa aiba sentimente de inferioritate. Prin studii s-a constatat ca, chiar daca inaltimea medie a piticilor era de 130 cm, ei se adaptau bine.
Dezvoltarea motorie. Coordonarea motorie creste foarte mult in cursul adolescentei pana la 20 de ani, iar aparenta stangacie este cauzata de nesiguranta de sine.
Dezvoltarea limbajului. Copiii se nasc cu capacitatea de a asimila functia simbolica a cuvintelor si de a invata limbajul (articularea si regulile de folosire a cuvintelor). inainte de a li se preda gramatica la scoala, ei folosesc aceste reguli, se exprima. Limbajul nu inseamna simpla repetare de cuvinte, sau simple reflexe conditionate. De aceea unii psihologi considera ca structurile limbajului sunt innascute. Desi copiii sunt diferiti in ceea ce priveste ritmul in care invata limba, totusi ei parcurg o ordine similara in invatarea sensului cuvintelor si insusirea regulilor generale de folosire a lor. Noam Chomsky considera ca dezvoltarea limbajului se incheie in pubertate sau ceva mai tarziu, dar nu dupa adolescenta. "Dezvoltarea unei persoane porneste de la starea initiala S0 genetic determinata, trece printr-o succesiune de stari S1,S2,. si ajunge, in cele din urma, la "starea stationara" (steady state) S, care nu pare dupa aceea sa se modifice decat marginal (sa zicem, imbogatind vocabularul). Starea stationara este atinsa la o varsta relativ fixa, la pubertate sau ceva mai devreme." (Noam Chomsky, in Teorii ale limbajului, teorii ale invatarii)
Dezvoltarea intelectuala. La 12 ani, incepe stadiul operatiilor formale care se intinde pana la maturitatea gandirii. In adolescenta gandirea ajunge in faza logico-matematica, este capabila de rationamente ipotetico-deductive, lucreaza pe ipoteze si experimenteaza pentru a descoperi cauzele evenimentelor, este o gandire capabila de generalizari corecte bazate pe abstractizare.
Dezvoltarea afectiva. Alterneaza stari afective de exaltare cu stari depresive, ceea ce indica un oarecare dezechilibru afectiv. Atitudini protestare: amor propriu lezat, opozitie, ironii si uneori jigniri in mod voit. Cauta prietenia si afectiunea. Avand un pronuntat gust al competitiei, are fie trairi de frustrare si anxietate, fie de admiratie. Apare dragostea pentru genul opus, uneori tainica si nelinistitoare. Se pastreaza dependenta afectiva de parinti, dar unii se
Tema
Ganditi-va la acele
caracteristici afective ale adolescentului pe care le recunoasteti in cazul dumneavoastra personal.
indoiesc de profunzimea afectiunii parintilor pe care ii acuza ca se amesteca in viata lor personala. Exista posibilitatea fixarii imaturitatii afective si a debutului unor tulburari patologice cum ar fi anxietatea si forme de autism.
Dezvoltarea sociala. In timp ce in copilarie procesul de enculturatie se producea mai mult prin imitatie si era nediferentiat, acum asimilarea valorilor si comportamentelor umane este selectiva si reflexiva. Continua sa-si insuseasca mijloace de comunicare, procedee de cunoastere, de actiune si de comportare, reguli de viata, credinte si obisnuinte.
Profilul personalitatii adolescentului. Se consolideaza stabilitatea personalitatii.
A castigat independenta Pas cu pas, si-a descoperit aptitudinile si abilitatile, traieste cu fervoare prezentul si isi construieste viitorul avand o lume a sa, interioara, cu interese, aspiratii si idealuri, isi formeaza atitudini argumentate, au loc manifestari de creativitate, isi imbogateste experienta culturala, are primele experiente erotice, initiaza primele experiente profesionale si isi pune problema alegerii profesiunii (a se vedea si etapele alegerii profesiunii, la aptitudini).
Termeni de retinut: caracteristici fizice ale adolescentului, caracteristica motorie a adolescentului, starea stationara in dezvoltarea limbajului, caracteristicile stadiului operatiilor formale, caracteristici afective ale adolescentului, caracteristicile enculturatrei in perioada adolescentei.
Caracterizarea generala a personalitatii mature
Sub aspect fizic. Nu mai creste in inaltime. Va mai creste in greutate, iar la varsta mijlocie poate sa se ingrase.
Sub aspect motoriu. Abilitatile motorii progreseaza pana la 20 ani. Pana la 50 de ani regresia este foarte usoara.
Sub aspect senzorial. Diferite profesiuni perfectioneaza observatia vizuala (medic, textilist, otelar, geolog, electronist, agronom etc.). Dupa 40 de ani, scade usor capacitatea atentiei de durata si vederea clara, necesitand ochelari. Sensibilitatea tactila descreste usor dupa 45 de ani. Atentia distributiva este eficienta intre 25 de ani si 50 de ani.
Sub aspectul limbajului. O persoana medie ajunge sa inteleaga, la 20 de ani, circa 50 000 de cuvinte si poate sa foloseasca circa 10 000 de cuvinte. Stapaneste bine structura gramaticala a limbii materne.
Sub aspect intelectual. Gandirea ajunge la nivelul logic, intelege principii abstracte, intelege legatura cauza - efect. Se pastreaza un bun randament intelectual pana la 55de ani (intelegerea verbala, calcul, mobilitate cognitiva, rationament). Inteligenta tehnica si intuitia se pastreaza cu performante bune pana pe la 60 - 65 de ani. In rezolvarea de probleme, combina ipoteze si inlatura variantele care nu duc la solutie. In domeniile de performanta pentru care s-a specializat manifesta asa-zisul fler. Este rational si obiectiv, adica vede lucrurile (natura, pe sine si pe ceilalti oameni) asa cum sunt, iar nu deformate de temerile si dorintele proprii.
Memoria mecanica scade dupa 40 de ani, iar cea de scurta durata dupa 50 de ani, insa ideile se retin chiar si dupa 60 de ani, datorita "ancorelor semantice" proprii.
Sub aspect afectiv. Echilibrat afectiv (ca intensitate si mobilitate a trairilor afective). si manifesta emotiile intr-un mod acceptabil. Dupa Strecker, maturitatea emotionala se manifesta in "Capacitatea de a te angaja la o munca, onestitatea, perseverenta in a indeplini un plan in ciuda dificultatilor, usurinta de a munci impreuna cu alti in cadrul unei organizatii si sub o autoritate, posibilitatea de a lua decizii, vointa de a trai, supletea, independenta si toleranta." (Cf. Eric Fromm)
Sub aspect social. Gasirea si pastrarea unei slujbe; intemeierea unei familii si indeplinirea tuturor responsabilitatilor de sot si parinte. Este posibil sa incetezi de a mai apartine unor grupuri mai vechi, precum si sa intri in alte grupuri, cum ar fi cele ale unor familii de varsta apropiata.
14.4. Batranetea
Sub aspect fizic. Prin imbatranire, indivizi pierd din masa datorita pierderi de fluide din corp a schimbarilor chimice care intervin la varsta inaintata.
Sub aspect afectiv. Emotiile devin mai dependente de trairile si ideile personale si ma putin de lumea din jur. Create numarul de trairi afective neplacute, legate de confruntari.
Sub aspect intelectual. Pentru I. C. Raven, o persoana in varsta de nivel intelectual normal (mediu) nu mai este capabila de gandire productiva. (Performantele la matricele progresive se prezinta astfel: la 65 de ani sunt ca la 9 ani si jumatate; la 70 de ani ca la 9 ani; la 75 de ani ca la 8 ani si jumatate; la 80 de ani ca la 8 ani; la 85 de ani ca la 7 ani.) Au o anumita inertie (lipsa de flexibilitate) in gandire. O data cu inaintarea in varsta, declinul gandirii productive este insotit, la omul normal, de pastrarea buna in memorie a informatie acumulate in trecut. In cazul morbid al dementei senile, rezultatele la testul matriceal sunt similare cu cele ale copilului mediu de 6 ani. Atat gandirea productiva cat si amintirea (memoria) se dezintegreaza".
Studiile facute in U.S.A. de Fots arata ca informatia eficienta este pastrata mai bine la batrani decat la varsta medie si la 20 de ani. Pentru pastrarea intelectului la un nivel bun, sunt importante, dupa parerea acestui autor, urmatoarele conditii:
1.Sa nu te retragi din viata sociala (senilitatea survine la izolati).
2. Flexibilitate in planul personalitatii: a admita ambiguitatea, a tolera, a calatori si a stabili noi relatii;
3. Pastrarea interesului pentru activitatea intelectuala: studiu, cunoastere, participare la activitatea unor cluburi, societati, fundatii.
Sub aspect social. Apropiindu-se de batranete, oamenii incep sa se teama ca isi pierd slujba sau ca trebuie sa se pensioneze. Cei care se pregatesc pentru pensionare, invatand lucruri noi si practicand hobby-un trec mai usor acest prag. Cei care participa la activitati intelectuale, sociale si fizice traiesc cu mai mult succes si satisfactie batranetea decat cei care sunt inactivi.
Daca se despart de soti, pentru femei batranetea poate deveni o va rata a singuratatii. Batranii care continua sa intretina relatii sociale in diverse sfere obtin satisfactii si mentin o buna conditie.
Conditii pentru evitarea scaderii potentialului mintal
Din concluziile unei cercetatoare din Franta, prezentate la un congres de gerontologie la Chicago.
Dupa 50 de ani scad:
. viteza de perceptie
. viteza impulsului nervos
. vedere si auzul
Nu trebuie sa fii defetist; sa nu-ti pierzi dorinta de viata. Apetit de viata, inseamna motivatie de a trai. Lipsa motivatiei duce chiar la leziuni cerebrale. Centrul nervos ai
motivatie se afla in hipocamp; tot aici si memoria. Pentru verificarea ipotezei, s-a facut un experiment pe 300 sobolani, tineri si batrani: Li s-au creat dificultati pentru a ajunge la hrana. Cei tineri se lupta, cei batrani renunta. Cauza: la ce batrani se constata leziuni cerebrale in hipocamp.
Daca sunt ajutati, impinsi, stimulati sa se mobilizeze, atunci se opreste moartea celulelor din hipocamp.
la om, daca apare defetismul, dezinteresul fata de ceea ce se intampla in jur, apare apatia, un fel de senilitate, ca efect si leziunilor cerebrale.
Cine are in ereditate (in ascendenta) ~ ceva, este mai expus. Este bine, deci, ca omul sa aiba "pofta de viata", voind. Se poate testa tendinta spre moarte a celulelor nervoase prin teste de perceptie ai de memorie prin care se constata "lenea creierului. Daca o stabileati la timp, opreati moartea celulelor prin:
. exercitii de memorie;
. joc de sah si alte provocari ludice;
. rezolvari de probleme;
. interes pentru viata.
Termeni de retinut: caracteristici ale batraneti sub aspect fizic, sub aspect afectiv, sub aspect intelectual, sub aspect social.
