Omul simte, gandeste, voieste si face. Se supara sau se bucura, se intreaba despre rostul lucrurilor si incearca sa le schimbe conform scopurilor sale. Ii place sa fie impreuna cu altii, dar are si momente cand prefera sa fie singur. Cand vine pe lume, nu stie nimic, nu vorbeste si este complet neajutorat, dar invata sa vorbeasca, sa se comporte, sa actioneze si sa-si poarte singur de grija. Dar fiecare simte, gandeste, voieste si face, comunica si intra in relatii cu alti in felul sau personal, pentru ca fiecare om este o personalitate distincta, cu insusiri proprii care il deosebesc de alti oameni.
A simti, a gandi, a voi, a face, a comunica si a fi impreuna cu altii, precum si insusirile fiecarei persoane sunt manifestari ale psihicului uman.
. Psihicul este o modalitate prin care omul exista ca fiinta in acelasi timp biologica si sociala, deci ca fiinta biosociala iar ca fiinta bio-psiho-sociala, omul este personalitate.
Psihicul sau ii asigura omului adaptarea la conditiile mediului, prin comportamente care depind atat de schimbarile din mediu, cat si de conditiile interne specifice ale individului respectiv.
. Comportamentul este o reactie vizibila, observabila. Vom da cateva exemple de comportamente: vorbirea, rezolvarea unei probleme, fuga din fata primejdiei. Exteriorizarea simtirii, a gandirii, a vointei precum si activitatea, fie ea joc, invatare, munca sau creatie, sunt de asemenea comportamente.
Intotdeauna comportamentul este subiectiv, in sensul ca, prin comportamentul sau, individul raspunde la o situatie asa cum o traieste si o intelege el, in functie de propria experienta si de insusirile sale de personalitate. De aceea, in aceeasi situatie indivizi diferiti pot sa aiba raspunsuri sau reactii diferite. Sa ne gandim, de exemplu, la urmatoarea situatie: intr-o clasa de elevi, se cere sa se raspunda in scris prin "DA" sau "NU" la urmatoarea intrebare: "Este bine ca uniforma scolara sa fie obligatorie?" Este imposibil sa se obtina numai raspunsuri afirmative sau numai raspunsuri nega¬tive. Fiecare va raspunde in functie de criteriile dupa care se conduce, de modul sau de a judeca lucrurile, de experienta si gustul sau. Un alt exemplu care demonstreaza ca suntem subiectivi ar putea fi urmatorul: daca luam in mana un obiect mic de fier in greutate de 1 kg si o punga cu lana cantarind 1 kg, avem impresia ca punga cu lana este mai usoara, desi cele doua obiecte sunt egale ca greutate.
Omul este in acelasi timp fiinta naturala (biologica), prin genetica sa mostenita la nastere, si fiinta care se formeaza si se dezvolta in mediul social-cultural uman.
Deci psihicul sau are atat origine naturala, cat si origine social-culturala, caci omul traieste intre oameni si asimileaza de la acestia cunostinte, moduri de a se comporta si a-si manifesta simtirea, moduri de a face, valori dupa care se conduce. In procesul de formare a psihicului uman limba, ca instrument de comunicare, este esentiala.
Vom spune ca prin psihicul sau omul cunoaste (stie), face si se conduce dupa valori.
Psihicul se manifesta prin procese psihice (gandire, memorie, afectivitate etc.), prin stari psihice (starea de constienta sau de inconstienta, buna sau proasta dispozitie etc.) si prin insusiri psihice (insusiri temperamentale, caracter, nivel de creativitate etc.). La omul concret psihicul este chiar personalitatea sa, care se formeaza, se dezvolta si se manifesta in societate prin relatiile interpersonale.
Obiectul de studiu al psihologiei este psihicul omului ca fiinta bio-psiho-sociala.
Inca din Antichitate, marii ganditori s-au preocupat de problema spiritului, si-au pus intrebarea daca omul este numai corp sau si suflet, prin care cunoaste adevarul, binele si frumosul.
De exemplu, pentru a arata diferitele trepte la care omul poate sa ajunga in cunoasterea adevarului, Platon a creat, in dialogul Republica, mitul pesterii, pe care il vom prezenta pe scurt: sa presupunem ca o multime de oameni sunt inlantuiti cu fata spre interiorul unei pesteri, inca de la nastere. Din spatele lor, niste "papusari" proiecteaza pe peretele pesterii papusi care sunt copii ale lucrurilor. Cei inlantuiti vad umbrele acelor papusi. Sa presupunem ca unii dintre cel inlantuiti reusesc sa intoarca privirea spre iesire. Intai vor fi orbiti de lumina focului din spatele papusilor. Incetul cu incetul se vor obisnui cu acea lumina si vor vedea papusile. Cat de mare este deosebirea dintre ceea ce vad acum si umbrele pe care le vazusera in timpul inlantuirii! Unii mai cutezatori vor rupe lanturile si vor urca cu greu spre iesirea din pestera. Ajunsi afara, vor fi orbiti de lumina zilei. Cu timpul se vor obisnui si atunci vor vedea lucrurile ale caror copii sunt papusile proiectate in pestera. Dar cat de mare este deosebirea dintre cal si papusa care il reprezinta Cine va reusi sa priveasca in soare, va vedea ideea de Bine.
Termeni de retinut: psihic, comportament, comportament subiectiv
