11.1. Caracterizarea atentiei
In fiecare din randurile de mai jos, uns dintre cele s figuri numerotate de la I la s este exact la fel cu modelul care se afla la stanga, la inceputul randului. Trebuie sa cautati in fiecare rand, figura care este exact la fel cu modelul si apoi sa scrieti numarul ce-i corespunde.
Fig. 19. Proba de discriminare perceptiva si de atentie
Ca sa rezolvati problema, este necesar sa indepliniti conditiile urmatoare:
1) Sa fiti interesati. "A da atentei inseamna a fi interesat de acel lucru" (Titchener).
2)Sa va concentrati pentru a realiza o perceptie buna, adica observatie.
. Atentia este un proces psihofiziologic ce consta in concentrarea, la un moment dat, a activitatii de cunoastere asupra a ceva (numit obiectul atentiei).
Concentrarea activitatii de cunoastere asupra obiectului atentiei se obtine prin detasarea fata de restul stimulilor, carora nu li se da atentie. De exemplu, in timpul rezolvarii testului de mai sus, nu ati mai perceput alti stimuli in afara de figurile de pe fiecare rand si ati urmarit intai randul I, apoi al II-lea etc.
Eficienta oricarei activitati (fie ca este manuala, sau de a supraveghea un tablou de comanda sau un ecran
Tema
Aratati ca atunci cand vreti sa traversati strada este necesar sa va concentrati atentia.
radar, fie ca se rezolva o problema, se alcatuieste o compunere, se invata sau se joaca fotbal) scade cand sunt momente de neatentie.
Motivatia este un factor intern al atentiei. Ea poate sa explice orientarea selectiva si mentinerea concentrarii. Intr-un experiment, Dodwel (1964) a prezentat perechi de cuvinte egale ca probabilitate, din care unul era "bun" (unt, adevar, floare, Biblie, lumina) si altul "rau" (ura, furt, ticalos, parlit, putred). A constatat ca subiectii tindeau sa le suda pe cele "bune". Blocam informatiile neplacute ("aparare perceptiva" = orb este numai cel care nu vrea sa vada).
Noutatea este factor extern al atentiei
. Prin noutate intelegem orice schimbare neprevazuta in mediu: o miscare, o aparitie, o incetare a ceva, o schimbare de intensitate, o modificare de aspect, o voce noua etc.
11.2. Atentie involuntara. Atentie voluntara
Criteriul de clasificare este prezenta sau absenta intentiei de a fi atent.
. Atentia involuntara. Lipseste o intentie constientizata de a fi atent.
Factori interni. Tin de motivatia subiectului: ce semnificatie au obiectele respective. De exemplu, o reclama ne atrage atentia fara voia noastra, dar si pentru ca are o semnificatie pentru noi (Ce asteptari are subiectul). De exemplu, o scanteie atrage
atentia inginerului in laborator, dar acasa, la foc, nu. Trebuinte: de stimulare perceptiva,
de explorare, curiozitate perceptiva. Interese. "Interesul mobilizeaza atentia, dar si
atentia poate contribui la marirea interesului." (Pillsbury) Factori externi si atentiei involuntare:
. imaginea atrage atentia mai repede decat textul
(imaginile care infatiseaza oameni atrag atentia mai , repede decat cele care infatiseaza obiecte);
. muzica atrage atentia mai repede decat naratiunea;
. secventele cu ritm sincopat retin atentia mai mult decat cele lente;
. stimulii intensi atrag atentia mai mult decat cei slabi; (de exemplu, in text, ceea ce este scrisa cu litere mari sau colorate);
contrastul fata de fond atrage atentia (contrast de culoare, de marime, de viteza).
mobilitatea, repetitia, surprinzatorul fata de obisnuit, necunoscutul fata de cunoscut.
. Atentia voluntara. Este prezenta intentia ca motiv constient de a urmari ceva.
De ea depinde in mod hotara tor eficienta oricarei activitati. Este favorizata de:
. claritatea scopului.
. cunoasterea etapelor activitatii prin care se realizeaza scopul.
. ambianta (spatiu, lumina, ordine in lucruri, climat termic, absenta a unor factori perturbatori).
Presupunand efort, atentia voluntara duce la oboseala, de aceea sunt necesare pauze in timpul activitatii (a se revedea referirile la oboseala in capitolul "Vointa).
. Deprinderea de a fi atent este numita atentie postvoluntara. La copil predomina atentia involuntara.
Prin maturizare si activitate scolara bine organizata, in care se cere atentie voluntara, dar se folosesc si valentele celei involuntare, se ajunge la deprinderea de a fi atent.
Atentie externa. Obiectul este in afara, este prezent in perceptie si mai ales in observatie, care cere atentie voluntara.
Atentie interna. Obiectul ei este gandul sau senti¬mentul asupra caruia te concentrezi.
In unele situatii predomina atentia externa, in altele cea interna.
Termeni de retinut: atentie, factor intern al atentiei, factor extern al atentiei, atentie involuntara, atentie voluntara, atentie postvoluntara, atentie externa, atentie interna.
11.3 Insusirile atentiei si educarea lor
Concentrarea sau intensitatea atentiei consta in rezistenta la influenta factorilor perturbatori. De exemplu, in timpul lucrari scrise, parca nici nu auzi vocile celor care vorbesc pe coridor.
Performantele depind de mentinerea concentrarii asupra sarcinii.
Intensitatea atentiei nu se poate mentine la acelasi nivel, ci se produc scaderi. si reveniri numite fluctuatii ale atentiei.
Se considera ca fluctuatia atentiei are rol reparator pentru oboseala. Frecventa "blocajelor" creste proportional cu dificultatea sarcinii si cu intensitatea motivatiei (Brihacek si Bures).
Concentrarea este o variabila de personalitate. In general, persoanele cu tem¬perament coleric si cele cu temperament flegmatic au o buna capacitate de concentrare comparativ cu sangvinicii si melancolicii. Ea depinde si de exercitiu, care duce la formarea deprinderii de a fi atent (atentie postvoluntara). Este recomandabil sa se faca pauze in cursul activitatii, ca sa se evite oboseala, care duce la fluctuatii ale concentrarii. Concentrarea atentiei are mare insemnatate practica in activitati cotidiene cum ar fi conducerea automobilului. Unele activitati profesionale cum ar fi in sistemele de aparare radar, tablouri de comanda automatizata, linii de asamblare, necesita o buna capaci¬tate de concentrare.
Stabilitatea relativa a atentiei se refera la mentinerea atentiei asupra aceluiasi obiect. Opusul stabilitatii este instabilitatea atentiei, ca imposibilitate de a mentine atentia asupra obiectului. Instabilitatea nu trebuie confundata cu fluctuatia, care inseamna modificarea intensitatii atentiei si este un fenomen natural. In cazul instabilitatii, atentia fuge catre altceva si este greu sa o readuci la obiectul ei. Cine are atentie stabila rezista la stimuli perturbatori.
Orice activitate de durata necesita stabilitatea atentiei. Experimental, s-a constatat ca stabilitatea poate sa mearga pana la 30 - 40 de minute daca activitatea are un anumit grad de varietate. W. James considera ca principiul fundamental al mentinerii atentiei este varietatea. "Conditia sine qua non a atentiei sustinute fata de un anumit subiect de gandire consta in a-i lua in considerare mereu alte aspecte si alte relatii".
Mobilitatea (flexibilitatea) atentiei este proprietatea atentiei de a se comuta intentionat de la o activitate la alta cand se impune sa te concentrezi la altceva. De exemplu, in timpul unei lectii trebuie sa treci de la a asculta si intelege explicatiile profesorului la elaborarea unui experiment sau a unei lucrari scrise. Inversul mobilitatii este inertia atentiei. Mobilitatea este o variabila temperamentala a personalitatii. In cazul celor cu o anumita inertie (flegmaticii, melancolicii), se poate obtine o imbunatatire a mobilitatii prin antrenament.
Distributivitatea atentiei. S-a demonstrat experimental ca atentia nu poate fi concentrata simultan asupra a mai mult de o singura activitate. Trebuie sa se faca deosebire intre "a fi atent" la doua lucruri in acelasi timp si "a face" doua lucruri in acelasi timp. Poti face doua sau mai multe lucruri in acelasi timp numai cand doar o activitate cere atentie concentrata, iar celelalte sunt automatizate (sunt deprinderi) sau cand diferite activitati sunt integrate in una mai complexa. De exemplu, in timp in timp ce conduci automobilul, sesizezi semnele de circulatie, sesizezi situatia din trafic, discuti cu pasagerul de langa tine, executi comenzile de conducere etc.
Distributivitatea depinde de caracterul si noutatea activitatii, de prezenta unor deprinderi bine formate si integrate in activitate si de potentialul creativ al persoanei. Distributivitatea este o variabila de personalitate. Nu oricine poate sa fie ca Cezar sau Napoleon, despre care se spune ca dictau mai multe scrisori diferite in acelasi timp.
Volumul atentiei. Se refera la intinderea atentiei, la cate elemente pot fi percepute simultan si clar. Reclamele sunt concepute astfel incat sa se tina seama de capacitatea oamenilor de a sesiza "dintr-o privire" toate elementele semnificative.
Termeni de retinut: concentrarea atentiei, stabilitatea relativa a atentiei, instabilitatea atentiei, mobilitatea (flexibilitatea) atentiei, inertia atentiei, distributivitatea atentiei, volum al atentiei.
