Organele genitale masculine formeaza un sistem de transport al spermei. Ele se limiteaza la doua testicule asezate in scrot, cu canale excretoare (epidim si canale deferente), glande secretoare si penis.
Testiculele
Testiculele sau gonadele barbatesti sunt de forma ola, and 3,75 cm lungime si 2,5 centimetri grosime. Fiecare testicul este format din mai multe tuburi seminifere infasurate in jurul lor, in care sunt produsi spermatozoizii. Invelisul lor extern consta intr-un culcus alcatuit din fibre musculare netede, ale caror contractii faciliteaza trecerea spermatozoizilor catre canalele ejaculatoare.
Cele doua functii principale ale testiculelor sunt producerea de spermatozoizi si secretia hormonilor sexuali. Un spermatozoid este o celula unica ce cuprinde un cap, o piesa intermediara si o coada (flagel). Cromozomii sunt responsabili de caracterele ereditare. Toate celulele organismului contin un numar fix de 23 de perechi de cromozomi diploizi (in perechi). Celulele se inmultesc divizandu-se in doua, producand deci doua noi celule ce contin fiecare cate 23 de perechi de cromozomi. Acest proces se numeste mitoza. Spermatozoizii si ovulele contin 23 de cromozomi haploizi (simpli si capabili de a se uni). Aceasta se realizeaza printr-un fel de diviziune celulara numita meioza. Asadar, daca spermatozoidul fecundeaza ovulul, celula rezultata in urma unirii lor avea un numar de 23 de perechi de cromozomi: 23 de cromozomi simplii de origine masculina si 23 de cromozomi simplii de origine feminina.
Doi dintre acesti cromozomi determina sexul embrionului. Celula feminina are in mod normal doi cromozomi sexuali identici XX. Celula masculina are doi cromozomi sexuali diferiti XY. Spermatozoizii sunt deci de doua feluri deoarece, in timpul meiozei, este prezent un singur cromozom al perechii. Un ginosperm este purtator al cromozomului X iar un androsperm este purtator al cromozomului Y. Daca un ginosperm fertilizeaza ovulul, fetusul fi deci feminin si daca un androsperm fertilizeaza ovulul, fetusul fi masculin.
Androspermii, mai mici ca talie, au un flagel mai lung, se misca mai repede si sunt mai vulnerabili la schimbarile de pH ginal decat ginospermii. Se crede ca, pentru a concepe un fetus masculin, relatia sexuala trebuie sa aiba loc in momentul ovulatiei sau foarte aproape de acesta. Androspermii ajung mai repede la ovul decat ginospermii. Acestia din urma se misca mai greu si pot rezista in fata aciditatii ginale, asteptand ca ovulul sa fie liber. De aceea, pentru a concepe un fetus feminin, relatia sexuala trebuie sa aiba loc cu cate zile inainte de ovulatie.
, Cea de-a doua functie a testiculelor este producerea de hormoni sexuali: testosteron estrogeni si androgeni. Testosteronul este responsabil de dezvoltarea organelor genitale si de aparitia caracterelor sexuale secundare masculine: timbrul vocii mai grav, musculatura mai importanta, barba, pilozitate pe linia mediana a abdomenului, pe pubis si pe piept. Estrogenii secretati in acelasi timp si de glandele suprarenale au o functie de control a spermatogenezei.
Hipotalamusul controleaza secretia hormonilor masculini. Prin eliberarea unei substante neuro-secretoare (numita si factor relaxant), acesta stimuleaza adenohipofiza (pituitara) pentru a secreta hormonul foliculo-stimulator (F.S.H.) si hormonal luteinizant (L.H.). Hormonul luteinizant stimuleaza secretia de testosteron, iar hormonal foliculo-stimulant stimuleaza spermatogeneza. Acesti doi hormoni sunt secretati pe baza de retroactiune negati.
Scrotul
Testiculele, situate la exteriorul cavitatii abdominale, sunt protejate de scrot, un fel de sac asezat in spatele penisului si considerat a fi o continuare a cavitatii abdominale. Pielea este incretita, de culoare bruna si lipsita de pilozitate. Sub aceasta piele se gaseste un strat de tesut muscular neted strabatut de fibre conjunctive denumite dartos, apoi un strat de tesut muscular striat strabatut de asemenea de fibre conjunctive, denumit cremaster. Muschii netezi se contracta involuntar, iar muschii striati se contracta voluntar si involuntar. Aceste trei straturi de tesuturi protejeaza deci testiculele. Testiculul stang este de obicei suspendat mai jos decat cel drept in scrot.
In timpul primelor etape de dezvoltare a fetusului, testiculele sunt situate in interiorul cavitatii abdominale. Inainte de nastere, hormonii sexuali favorizeaza coborarea acestora in scrot. Aceasta coborare se face prin canalul inghinal si este realizata, cel mai des, in functie de marime.
Absenta, la nastere, a unuia dintre cele doua testicule din scrot este numita criptorchidie. Coborarea se poate face in mod spontan in timpul primului an, insa la pubertate poate deveni necesar un tratament hormonal sau o interventie chirurgicala. Barbatii ale caror testicule nu au coborat in scrot au cantitati normale de hormoni secretati, insa sunt de obicei sterili deoarece temperatura corporala normala impiedica spermatogeneza. O temperatura mai scazuta este indispensabila formarii spermatozoizilor.
Pe langa functia de protectie a testiculelor, scrotul mai are si functia de a le mentine la o temperatura mai scazuta decat cea a corpului. Acest rol este asigurat in felul urmator:
1. Un strat fin de tesut adipos sub piele asigura putina izolare
2. Abundenta capilarelor sangvine faciliteaza dispersia caldurii.
3. Abundenta glandelor sudoripare favorizeaza eporarea prin transpiratie.
4. Prezenta termoreceptorilor in fibrele musculare netede (dartos) asigura contractiile pentru a reimpinge testiculele in sus daca temperatura este prea scazuta.
Hainele prea stramte ce comprima scrotul reprezinta de asemenea factori care pot influenta temperatura. Purtarea indelungata si frecventa a unor astfel de haine poate reduce productia de spermatozoizi mentinand temperatura corpului ridicata. Contractiile puternice ale cremaster-ului pot de asemenea sa creasca temperatura scrotala in situatii de excitatie sexuala, de teama sau de anxietate prin stimularea reflexului cremasterian. Acest reflex este obtinut prin frecarea partilor interne ale coapselor, ce stimuleaza circulatia sangvina in scrot, crescand temperatura. Aceste contractii sunt insa de scurta durata.
Epididimul, canalul deferent si canalele ejaculatoare
Testiculele sunt alcatuite din mai multe tubulete seminifere rasucite in jurul lor. Aceste tubulete se aduna pentru a forma, in partea lor superioara, un singur tub rasucit numit epididim. Epididimul se continua cu canalul deferent, tub lung ce ajunge din scrot la canalele ejaculatoare, dupa ce in prealabil se infasoara in jurul cii. Cele doua canale ejaculatoare sunt scurte si se deschid in uretra.
Migratia spermatozoizilor este un mecanism ce nu este complet cunoscut. Acest mecanism pare a fi asigurat in parte de contractia muschilor netezi aflati in capsula testiculelor sau de catre cele ale tuburilor seminifere. Epiteliul ciliat al tuburilor favorizeaza de asemenea miscarea catre epididim.
Epididimul are dubla functie: de a fi locul de maturizare a spermatozoizilor si locul unde spermatozoizii anormali sunt selectionati si eliminati de catre celulele fagocite ale organismului. Canalele deferente servesc ca rezervor de spermatozoizi de la o ejaculare la alta si, impreuna cu canalele ejaculatoare, asigura trecerea spermatozoizilor pentru a ajunge la uretra si apoi in afara organelor genitale, in timpul actului sexual.
Vezicule seminale, prostata, glandele lui Cowper
Aceste structuri accesorii secreta impreuna lichidul seminal, care furnizeaza energie spermatozoizilor si le stimuleaza progresia; el nu este totusi indispensabil pentru spermatozoizii maturi. Lichidul seminal si spermatozoizii formeaza sperma, care are urmatoarele caracteristici:
1. o textura mai mult sau mai putin gelatinoasa;
2. o culoare alb-galbuie sau spre gri;
3. un volum intre 2 ml si 6 ml;
4. o cantitate de aproximativ 120 de milioane de spermatozoizi pe mililitru de sperma;
5. un pH usor alcalin (7,35 pana la 7,50)
Componentele lichidului seminal sunt urmatoarele:
1. apa pentru a asigura inaintarea spermatozoizilor;
2. mucus pentru lubrifierea canalelor;
3. fructoza pentru a furniza energie spermatozoizilor;
4. saruri minerale pentru a mentine echilibrul electrolitic;
5. substante tampon de baza pentru neutralizarea aciditatii din uretra si pe cea din gin;
6. substante ce favorizeaza coagularea spermei in gin.
Spermatozoizii sunt concentrati in prima treime din cantitatea de sperma ejaculata. Se gasesc intr-o anumita cantitate si la nivelul uretrei, chiar inainte de ejaculare Coitul intrerupt nu este deci o metoda contracepti deoarece poate avea loc fecundare fara ejaculare prealabila.
Penisul
Penisul este format din doua parti: tesutul erectil (corp cavernos si spongios) si glandul (extremitatea conica). Glandul este acoperit de un pliu cutanat numit preput ce este eliminat prin circumcizie. O secretie a glandului, smegma se poate acumula sub preput si necesita igiena.
Forma si talia penisului riaza de la un individ la altul. Barbatii au adesea tendinta de a corela talia penisului cu performanta sexuala. Aceasta credinta este la fel de falsa precum si asocierea volumului sanilor cu capacitatea de a alapta. Temerile legate de volumul penisului sunt de asemenea inutile deoarece ginul se adapteaza usor: orificiul ginal se poate dilata cu usurinta sau se poate contracta voluntar.
Rolul penisului in ceea ce priveste sexualitatea este de a purta sperma in caile genitale feminine. Acest proces cuprinde erectia, ejacularea si detumescenta.
Fenomenul erectiei determina o crestere importanta a volumului penisului, facand ca acest organ sa devina tare si tensionat. Stimularea glandului determina trimiterea unui influx de la gland catre partea sacrala a maduvei spinarii, si , daca subiectul incearca, in acelasi timp, o stimulare psihologica convenabila pentru indeplinirea actului sexual, influxurile revin pe cale reflexa catre fibrele nervoase parasimpatice ce pleaca catre organele genitale. Acest influx dilata arterele, scularizand tesutul erectil al penisului si determinand de asemenea probabil o soconstrictie venoasa. Rezultatul este patrunderea unei cantitati importante de sange cu presiune ridicata in tesutul erectil si umflarea acestui tesut. Erectii reflexogene pot surveni si fara stimulare sexuala. La adolescentii, al caror sistem nervos este imatur, acestea se pot produce in timpul unui dus, dupa un exercitiu sportiv. Ablatiunea punctelor de sutura in regiunea inghinala poate provoca acest tip de erectii reflexogene. Erectii se produc de asemenea la trezire la barbati si la baieti: ele sunt probabil cauzate de o ca plina, de vise erotice sau de frecarea cearsafurilor.
Procesul ejacularii deplaseaza spermatozoizii din testicule catre meatul uretral. Daca gradul de stimulare sexuala atinge un nivel critic, centrul nervos situat la nivelul maduvei spinarii trimite influxuri catre organele genitale prin intermediul nervilor simpatici pana cand declanseaza un peristaltism ritmic la nivelul organelor genitale. Acest peristaltism apare mai intai la nivelul testiculelor si se deplaseaza rapid urcand din nou pe toata lungimea epididimului, a canalului deferent, a culelor seminale, a prostatei si penisului, producand asadar aruncarea spermei in afara cailor genitale masculine.
Dupa ejaculare,penisul revine intr-o stare flasca numita detumescenta. Acest fenomen se produce chiar daca n-a avut loc ejacularea. Vasoconstrictia arterelor din tesutul erectil si sodilatarea venoasa duc la o diminuare progresi a umplerii cu sange.
