Date subiective
Barbatii si femeile care se prezinta singuri la examinare sau care au o anume problema geniatala trebuie sa ofere o anamneza completa a problemei.Unele persoane care la inceput par sa nu aiba simtome care sa indice implicarea organelor de reproducere pot fi descoperite a avea o problema a sistemului genital.
Examinarea fizica
Atunci cand pacientii se prezinta singuri la control sau pentru ca au o anumita problema la tractul genital,o examinare fizica completa este imperati.Barbatii trebuie examinati rectal,si femeile pelvic si la san.Partile genitale ce sunt apreciate include greutatea si inaltimea pacientului, constitutia corpului,glanda tiroida,tensiunea arteriala,pulsul si urina pentru proteine,glucoza si bacterii.
Pregatirea pacientului include informarea de catre asistenta asupra pacientului referitor la ce fi facut,de catre cine si cand,ce trebuie sa faca pacientul si ce poate face pacientul pentru a fi mai relaxat si mai conforil in cursul examinarii.
8.1 Examinarea organelor genitale externe
Pentru a evita unele greseli posibile de diagnostic,inainte de examinare bolna se pregateste minutios,tinand cont de ecuarea cii urinare si a rectului.Adesea o ca plina este apreciata ca o tumora.Nu se recomanda a se face spalaturi ginale cu cel putin 24 ore inaintea examenului genital,pentru a nu se produce erori de diagnostic in ceea ce priveste examenul secretiei ginale.
Prin examinarea regiunii vulre si a perineului vom sili:
1. existenta unor anomalii congenitale:hipoplazia vulra, hipertrofia clitoridiana,malformatiile prin intersexualitate
2. dezvoltarea pilozitatii,clitorisului,labiilor mari si mici, gradul de pigmentare al regiunii vulre
3. aspectul mucoaselor labiilor mici si al vestibulului ginal, hipertermia, edemul, prezenta secretiilor patologice ale eventualelor excoriatii,leziuni sangerande
4. existenta unor dermatoze:piodermie,vitiligo
5. marimea distantei ano-vulre de la comisura posterioara vulra pana la orificiul anal, prezenta de cicatrice perineala.
Examenul cu lve sau cu speculul
Permite examinarea portiunii ginale a colului uterin si a peretilor ginali si precede in mod obligatoriu tactul ginal.
Secretia ginala
Continutul ginal la femeia adulta sanatoasa are aspect alb-laptos, in cantitate mica,fara miros,and rolul de a intretine umiditatea mucoaselor genitale.El reprezinta un transsudat al mucoasei ginale si secretiei cervico-uterine,flora microbiana saprofita.
PH-ul ginal la femeia sanatoasa este acid.
Flora saprofita este reprezentata prin bacilul Doderleine,care impreuna cu glicogenul si acidul lactic sunt factorii de protectie a ginului de infectiile ascendente.Prin alterarea autoapararii ginului se produce o modificare a florei acestuia cu aparitia unui exod leucocitar in secretia ginala.
Tuseul ginal
In cadrul examenului ginecologic se practica obligatoriu combinat cu palparea abdominala.Se examineaza succesiv colul si corpul uterin,anexele, daca sunt palpabile si fundurile de sac ginale.
Palparea abdominala
Palparea abdominala este facuta cu scopul de a descoperi anomalii. Daca o tumefiere abdominala poate fi simtita,ea este descrisa in relatie cu pozitia si cu orice organ pelvic sau abdominal,prin forma,dimensiune, consistenta.Palparea trebuie sa fie usoara la inceput,fiind urmata de o palpare mai profunda.Daca pacientul acuza durerea,locul acesteia nu trebuie niciodata palpat primul.
Tuseul rectal
Combinat cu palparea abdominala reprezinta modalitatea de explorare clinica a organelor genitale interne la persoanele virgine.
Combinat cu palparea abdominala,tuseul rectal este deseori folosit in examinarea uterului retroversat,in precizarea caracterelor unor formatiuni pelvio-abdominale si a unor procese inflamatoare localizate in Douglas.
8.2 Examenul instrumental al organelor bazinului
Histerometria (sondajul uterului)
Permite masurarea dimensiunii cavitatii uterine si orienteaza asupra directiei axului acesteia.Este utila pentru determinarea nodulului miomatos submucos,structurii canalului cervical.Se practica cu ajutorul histerometrului gradat,respectand regulile de asepsie.
Biopsia exploratoare
Presupune prelerea unui fragment de tesut de la nivelul colului in vederea examenului histopatoloc,cu scop diagnostic.
8.3 Medodele endoscopice de examinare
Colcoscopia
Este o metoda de investigare,ce permite inspectia si studiul dinamic al portiunii ginale a colului uterin si ginului prin obtinerea unor imagini marite de 10-60 de ori cu ajutorul unui sistem optic numit colposcop.
Metoda devenind metoda de electie in diagnosticul precoce al cancerului colului uterin,starile precanceroase si de fond.
Cervicoscopia
Este o metoda de examinare a endocolului.Se recomanda a combina aceasta metoda de investigare cu colposcopia.Peretii canalului cervical se examineaza,introducand canula cervicoscopului.
Colpomicroscopia
Realizeaza o marire a leziunilor de 100-300 de ori;este incadrata in randul tehnicilor de examen microscopic si permite studierea morfologiei celulelor epiteliale.
Histeroscopia
Este o metoda de vizualizare a suprafetei interne a uterului cu ajutorul metodei endoscopice si se indica in caz de hemoragii,amenoree si sterilitate de geneza necunoscuta,anomalii de dezvoltare a uterului,polipi ai canalului cervical si ai cavitatii uterine.
Culdoscopia
Este o metoda de examinare directa a organelor cavitatii pelviene cu ajutorul unui dispozitiv optic,dupa instalarea prealabila a unui pneumoperitoneu prin fornixul ginal posterior.
Laparoscopia
Este o metoda endoscopica de inspectie a organelor cavitatii abdominale si a bazinului mic cu un sistem optic printr-un orificiu efectuat in peretele abdominal anterior si de interventie chirurgicala fara laparotomie.
Interventiile chirurgicale laparoscopice se extind in:
. tratamentul sterilitatii tubare si peritoneale
. sterilitatea trompelor
. ventrosuspensia uterului
. tratamentul sarcinii ectopice
. tratamentul endometriozei
. hiserectomie
Metode radiologice de examinare
Explorarea radiologica a organelor genitale feminine dispune de un numar mare de procedee.
Radiodiagnosticului cu folosirea substantelor de contrast se aplica sub diferite forme:
1. Pelvigrafia gazoasa este radiografia pelvisului;cu ajutorul acestei metode se pot vizualiza forma si topografia organelor genitale interne.
2. Ginecografia este asocioerea histerosalpingografiei cu pneumoperitoneul pentru a obtine simultan conturul intern si extern al organelor genitale interne.
3. Histerosalpingografia este metoda care permite explorarea radiologica a organelor genitale interne (col,istm,uter,trompe) si a permeabilitatii cervico-utero-tubare.
Radiografia craniului
Este pe larg utilizata in practica ginecologica,mai ales in diagnosticul maladiilor neuroendocrine.
Examenul ultrasonografic (EUSG)
In diagnosticul ultrasonografic ginecologic este util bolnavelor obeze sau cu ascita,carora examenul clinic le este dificil cat si celor cu mase pelviene multiple si/sau greu de individualizat.
Ecohidrotubatia
Aceasta metoda permite studierea dinamica a starii functionale a trompelor uterine si mareste exactitatea de diagnostic al sterilitatii tubare.
Diagnosticul de laborator
Examenul bacterioscopic
Eliminarile din segmentele inferioare ale tractului uro-genital se examineaza bacterioscopic,cu scopul de a diagnostica maladiile inflamatoare ale organelor genitale si de a controla efectul curativ.In acest caz se examineaza eliminarile din colul uterin,uretra,se poate recolta frotiul glandelor Schene,glandelor vestibulare.
Examenul bacteriologic
Metoda de insamantare a eliminarilor din tractul urogenital sau punctatului obtinut in cazul maladiilor inflamatoare ale organelor bazinului mic se foloseste pentru depistarea microflorei.
Examinarea bacteriologica este legata de apreciera sensibilitatii microflorei la antibiotice datorita carui fapt folosirea eficienta a antibioticelor e posibila doar in cazul alegerii lor corecte.
Diagnosticul citologic
Este folosit pentru determinarea functiei hormonale a orelor,cat si pentru aprecierea proceselor de fond,precanceroase si a tumorilor canceroase ale organelor genitale.
Teste clinice pentru aprecierea starii functionale a orelor
Pe langa metodele cantitative de apreciere,starea functionala a orelor poate fi determinata si cu ajutorul testelor clinice privind modificarile specifice in organele tinta,provocate de hormonii sexuali ca:
. supravegherea in dinamica a temperaturii bazale
. proprietatile colului uterin
. testul cutano-alergic
. testul cito-ginal
. biopsia endometrului
Temperatura bazala reprezinta un test de explorare functionala a orelor,si anume un test indirect al ovulatiei.
Investigatiile citologice ale continutului ginal (colpocitologia)
Examenul citoginal este un test hormonal calitativ,care permite aprecierea functiilor oriene pe baza de frotiuri ginale.Se mai numeste testul hormonal Papanicolaou.
Probele hormonal-diagnostice
Aceste investigatii trebuie combinate cu aplicarea probelor hormonale,care permit caracterizarea si concretizarea starii functionale a diferitelor timente ale sistemului reproductiv si aflarea posibilitatilor de rezer ale hipotalamusului,hipofizei,suprarenalelor,orelor si endometrului:
1. proba cu gestageni (progesteron)
2. proba cu estrogene-gestageni
3. proba cu dexametazon
4. proba cu gonadotropina
