Dintii se dezvolta din ectoderm si mezoderm. La finele saptamanii a 6-a de sarcina epiteliul gurii embrionare, de origine ectodermica, prolifereaza activ in zonele celor doua viitoare arcade dentare si patrunde in tesutul mezodermal subiacent, formand cate o lama dentara primara.
Aceste ingrosari, cate una pentru fiecare maxilar, se desfac intr-o lama vestibulara (lamina vestibularis) dispusa extern, care va forma ulterior gingia si vestibulul bucal si o lama dentara (lamina dentalis), care va continua sa se adanceasca in mezenchimul viitoarelor maxilare, lama din care se formeaza mugurii dentari.
in saptamana a 10-a apar pe rand, din lamina dentalis primara, cei 10 muguri ai dintilor temporari, incepand cu incisivii si caninii, in total 20 de muguri pentru ambele maxilare, corespunzand celor 20 de dinti temporari.
Tot din lama dentara primara se dezvolta si mugurii molarilor permanenti, incepand cu primul molar, in luna a IV-a intrauterina, continuand cu al doilea molar permanent in primul an dupa nastere si cu mugurele molarului de minte intre 3 si 5 ani.
Ceilalti muguri ai dintilor permanenti, sau de inlocuire, se formeaza incepand cu luna a Hl-a intrauterina, dintr-o prelungire linguala a lamei dentare primare, numita lama dentara secundara, care se topeste, lasand in mezenchim muguri dentari a caror dezvoltare sa va continua in acelasi mod.
Celulele polului profund al mugurelui dentar prolifereaza, dar in mod uniform, ci mai mult la periferie, invaginandu-se si luand initial nu o forma de calota (stadiul de calota) iar mai tarziu o forma de clopot {stadiul de clopot) sau de capsula epiteliala.
Stratul extern convex devine epiteliul adamantin extern, iar stratul intern concav devine epiteliul adamantin intern. Intre cele doua straturi epiteliale se formeaza un tesut lax, denumit pulpa smaltului. Cele trei formatiuni constituie organul smaltului.
Elementele organului smaltului prezinta urmatoarea structura histologica :
- epiteliul adamantin intern, cu celule cilindrice inalte, numite amelobalste sau
adamantoblaste, celule formatoare ale smaltului. Deasupra ameloblastelor se afla un strat
intermediar de celule cubice asezate in 3 randuri, bogate in fosfataze , cu rol in special in
procesul de mineralizare. Aceste celule lipsesc in zonele unde nu se produce smalt,
respectiv in zona viitoarei radacini.
- pulpa smaltului, alcatuita din celulele stelate anastomozate, cu o bogata
substanta intercelulara de aspect gelations; prin structura sa de rezistenta si elastica pulpa
smaltului apara epiteliul adamantin intern de presiuni si deformari.
- epiteliul adamantin extern, format din celule turtite.
In concavitatea clopotului epitelial patrunde mezenchimul local, care se densifica si formeaza papila dentara (pulpa dentara primitiva).
La finele lunii a IV-a intrauterine, la suprafata papilei dentare se diferentiaza celule numite odontoblasti, care au functia de a secreta predentina, substanta cu aspect fibrilar. Desi aceste celule se diferentiaza mai tarziu decat amelobalstele, ele incep for-marea predentinei inainte ca ameloblastele sa intre in fuhctiune. Impregnarea predentinei cu saruri de calciu, activitate favorizata de fosfataza alcalina, o transforma in dentina.
Formarea predentinei se face centrifug, in timp ce formarea smaltului se face centripet. Dupa fiecare strat de predentina produs si mineralizat, odontoblastii depun subiacent alt strat de predentina, in timp ce ameloblastii depuft smalt peste stratul subtire de dentina. Pe masura ce depun smaltul, ameloblastii se departeaza treptat catre exterior, micsorand pulpa smaltului, pana ce aceasta dispare prin unirea stratului epitelial adamantin intern cu eel extern, reducandu-se la ceea ce se numeste "epiteliul adamantin redus"
Ambele grupuri de celule sintetizeaza si secreta deci, particule de substante organice formate din lanturi de polipeptide, care se depoziteaza fie sub forma de predentina, in care sunt Incorporate prelungirile odontoblastilor, fie sub forma sche-letului organic al prismelor de smalt, fiecare ameloblast structurand o singura prisma.
Ritmul sintezei se caracterizeaza prin alternanta genezei predentinei cu a matricei smaltului. Reamintim ca sinteza este initiata de geneza predentinei, care o precede pe cea a matricei smaltului. Activitatea formatoare are astfel loc in straturi succesive, din varful cuspizilor si marginii incizale spre colet si din profunzime spre suprafata, pentru smalt si de la suprafata in profunzime, pentru dentina.
Mezenchimul exterior, care inconjoara dintele in dezvoltarea sa este in continuare in relatie cu papila dentara sau pulpa primitiva. In afara clopotumi, el se diferentiaza in tesut conjunctiv mai bogat in fibre, formand un invelis numit ";acul folicular".
In procesul de odontogeneza organul smaltului da nstere smaltului de origine ectodermica, iar papila dintelui va forma dentina si pulpa dintelui de origine mezodermica. Sacul folicular va forma in portiunea v itoarei radacini cementul, osul alveolar si ligamentul alveolo-dentar.
O data terminata formarea coroanei, incepe dezvoltarea radacinii la marginea inferioara a mugurelui dentar prin proliferarea unei lame epiteliale duble, formata din prelungirea stratului adamantin extern, cu eel intern (fara stratul intermediar si fara pulpa smaltului) numita "teaca radiculara Hertwig" si careia ii revine rolul de a initia formarea radacinii.
Teaca radiculara epiteliala creste )a inceput in directie orizontala fata de axul coroanei, formand diafragma epiteliala, al carei loc ramane relativ fix in tot cursul dezvoltarii ulterioare si evolutiei coroanei spre suprafata.
Concomitent cu formarea radacinii, un rol important in procesul eruptbi revine unei formatiuni de fibre puternice. dedesubtul diafragmei epiteliale, care poarta numele de "ligamentul in hamac al lui Skher".
Ligamentul in hamac censtituie o baza relativ fixa, in care germenele dentar se gaseste suspendat ca intr-un hamac si gratie careia cresterea in lungime a radacinii 4iimpinge" dintele spre caviutea bucala.
Sub influenta epittliului tecii Hertwig, celulele mezodermale ale pulpei primare din aceasta zona se diferentiaza in odontoblasti si formeaza dentina radacinii.
in acelasi timp, tesutul conjunctiv al sacului folicular din vecinatatea tecii radiculare prolifereaza si patrunde printre celulele epiteliale.
Teaca radiiulara epiteliala este astfel fragmentata, pe masura ce se formeaza dentina si cemen*, intr-o retea de celule epiteliale, din care o parte persista in tot cursul vietii, fund cu:ioscute sub numele de "resturile epiteliale Malassez".
Cand coroana incepe sa erupa spre cavitatea bucala ea este acoperita de cuticula prirnara (membrana Nasmyth), ultimul produs al amelobalstilor inainte de disparitia lor. Organul smaltului se reduce la cateva straturi de celule epiteliale cuboide, care poarta denumirea de "epitelui adamantin redus". Acesta acopera smaltul pe intreaga suprafata, pana ia limita sa cu cementul. Pe masura ce coroana inainteaza spre suprafata, tesutul conjunctiv care o separa de mucoasa bucala se atrofiaza, pana ce epiteliul bucal si epiteliul adamantin redus se contopesc.
Rolul fiziologic al epiteliul adamantin redus este de a separa suprafata smaltului de tesutul conjunctiv, pana cand dintele erupe in gura. Un alt rol al acestui epiteliu este de a provoca atrofia tesutului conjunctiv ce-1 separa de mucoasa bucala, pe masura ce dintele erupe, pana cand cele doua epitelii, eel oral si eel adamantin ajung sa se uneasca.
Epiteliul adamantin produce un ferment capabil sa distruga fibrele tesutului conjunctiv (desmoliza). Deasupra punctului eel mai inalt al coroanei, epiteliul degenereaza, astfel ca se produce o dehiscenta, prin care apare varful coroanei in cavitatea bucala. Din acest moment, epiteliul redus devine "insertie epiteliala", o manseta epiteliala lata prin intermediul careia se face legatura intre dinte si gingie; ea imbraca toata partea coronara neerupta inca.
Pe masura ce dintele erupe, marginea insertiei epiteliale se separa progresiv de
smalt dand nastere "santului gingival" de jur imprejurul dintelui. Inainte ca insertia
epiteliala sa se separe de dinte, ea produce o membrana keratinizata, "cuticula secundara
a dintelui in dezvoltarea alveolei, la inceput, germenul dentar si osul maxilar se dezvolta independent unul de altul. Din profunzime, osul maxilar si eel mandibular cresc in directia germenilor dentari pe care-i inconjura sub forma unui jgheab, in care se gasesc vasele si nervii dentari. Mai tarziu, in acest jgheab, apar septuri interalveolare, care despart germenii unii de altii (alveola primitiva).
Germenii dintilor permanenti se gasesc, la inceput, impreuna cu germenii celor temporari, intr-o alveola comuna. Ulterior se dezvolta o alveola proprie pentru dintii permanenti situata, la toti dintii, lingual si putin distal in raport cu dintele temporar respectiv.
Alveola propriu-zisa, "alveola definitiva", se formeaza abia in timpul dezvoltarii radacinii, in functie de formarea ei si pe masura ce dintele erupe spre suprafata. In acest mod, prin apozitii treptate de tesut osos alveolar si de trabecule osoase, care sutin alveolele, ia nastere apofiza alveolara.
