Cancerul e una din spaimele fiecaruia dintre noi.
Cancerul de prostata e una dintre amenintarile barbatilor adulti sau varstnici.
Fiecare spera pana in ultimul moment sa nu fie EL "alesul". Dar cati dintre cei care se tem si pot stapani panica, furia sau se pot abtine de la decizii pripite referitoare la cel mai bun tratament, la aflarea vestii devastatoare: aveti un cancer al prostatei!
Pentru multi, prima reflexie este cu siguranta : "voi muri mai curand decat credeam". Pentru cat mai multi, speram, urmatoarele ganduri se refera la "mai pot sa fac ceva? Este vreo speranta?"
Este bine de stiut ca, in general, cancerul prostatic evolueaza lent. Este deci, timp suficient pentru investigatii complete si mai ales pentru o informare complexa, prind situatia fiecarui caz in parte. Intrucat multi doctori sunt inclinati sa recurga la tratamentele pe care le cunosc cel mai bine, hotarari pertinente ar putea fi luate dupa consultarea mai multor specialisti: urolog, oncolog, radioterapeut si chiar medicul de familie!
Spre deosebire de alte tipuri de cancer, este mai probabil sa mori "cu cancerul de prostata" decat "din cauza" lui.
Ce este prostata si la ce foloseste ea?
Prostata este o glanda situata sub ca urinara. De marimea unei castane, ea inconjoara uretra, produce cea mai mare parte din fluidele din compozitia lichidului seminal, transportorul spermei. Datorita pozitiei ei, prostata influenteaza decisiv modul de a urina al barbatilor, atunci cand se inflameaza sau cand se dezvolta mai mult decat trebuie.
Cand ne trimit la doctor problemele cu urinatul?
Din pacate, in stadii initiale, cancerul de prostata nu produce simptome. Cand apar, simptomele pot fi aceleasi cu cele produse de adenomul de prostata. Din aceste motive, majoritatea cazurilor de cancer sunt depistate cand celulele canceroase au depasit deja invelisul (capsula) prostatei. Tulburarile care trebuie sesizate din timp medicului de familie sunt:
Dificultate la initierea urinabuna
rii; durere la urinat; jet slab, "imprastiat"sau intrerupt; urinari frecvente in timpul noptii; senzatie de golire incompleta a cii urinare; ejaculare dureroasa; prezenta sangelui in urina; scadere in greutate sau dureri osoase.
Metode de diagnostic
. Examinarea prostatei prin tuseul prostatei permite "pipairea" de catre examinator a prostatei (si determinarea marimii, formei, consistentei), prin intermediul degetului ratator introdus in rect.
. Examenul sumar al urinei (analiza arinii) permite identificarea altor cauze decat cancerul de prostata, ce determina tulburari de mictiune (de urinare).
. Ecografia prostatei permite determinarea caracteristicilor prostatei prin intermediul unui detector cu ultrasunete aplicat fie pe abdomen fie introdus in rect (ecografie transrectala). Ecografia abdominala permite si detectarea volumului de urina ramas neeliminat la sfarsitul unei mictiuni (in termeni medicali, "reziduu cal postmictional"). Ecografia transrectala permite ghidajul unui ac de punctie, atunci cand, e nevoie de o biopsie, pentru precizarea sub microscop, a modificarilor dintr-un fragment de prostata.
. Determinarea Antigenului Prostatic (testul PSA)
Tehnica permite detectarea intr-o proba de sange din vena bratului, a unei substante care in mod normal se gaseste in cantitatea infime in sange.
Prezenta in sange a unor cantitatea mari de PSA indica o infectie prostatica, un proces inflamator sau cancerul prostatic. Metoda se foloseste pentru diagnosticarea cancerului la persoane fora tulburari de urinare.
Odata diagnosticul de cancer pus, prin investigatiei suplimentare se poate detecta cat de raspandit este cancerul in organism: in organele din jurul prostatei (prin ecografie, tomografie (CT) sau rezonanta magnetica nucleara - RMN), in ganglionii limfatici (biopsie ganglionara), in plamani (radiografie pulmonara sa CT pulmonar) sau in oase (radiografie osoasa, scintigrafie osoasa).
In functie de tipul de celule canceroase, de gradul lor de raspandire inafara prostatei, de varsta si prezenta altor afectiuni, persoanele cu cancer al prostatei pot beneficia de una sau mai multe metode de tratament, fiecare cu beneficiile si inconvenientele sale.
De cele mai multe ori se practica inlaturarea prostatei pe cale chirurgicala urmata sau nu de radioterapie sau hormonoterapie.
Radioterapia desi din ce in ce mai precisa, datorita aparaturii performante, distruge celulele prostatice dar poate afecta si tesuturile normale. Unii pacienti, pot prezenta incontinenta sau tulburari de dinamica sexuala, cateva luni dupa iradiere. In unele cazuri pacientii manifesta si probleme legate de intestine, rect sau piele. Daca nu toate celulele au fost distruse, cancerul poate reapare.
Tratamentul hormonal are drept scop blocarea formarii si actiunii asupra prostatei (in testicule si glanda suprarenala), a hormonilor sexuali masculini (in principal testosteronul), intrucat acestia favorizeaza dezvoltarea celulelor canceroase prostatice. Medicamentele ajuta la micsorarea tumorii atat in stadii initiale cat si in stadii avansate, cand dupa micsorare pot fi mai bine atacate chirurgical sau prin radioterapie.
Blocarea formarii testosteronului din pacate, nu este o solutie definitiva,
cancerul prostatic invatand dupa mai mult timp sa "existe" si fara testosteron. Efectele secundare pot fi impotenta, marirea sanilor, reducerea masei musculare si cresterea in greutate.
Tratamentul chirurgical - eliminarea prostatei (prostatectomia)
Metoda permite inlaturarea tuturor celulelor canceroase atunci cand cancerul nu a depasit limitele prostatei. Cu aceeasi ocazie pot fi inlaturati si ganglionii afectati.
Metoda, in functie de tehnica folosita, poate duce la impotenta si incontinenta urinara cateva luni dupa aplicare, la unii chiar pentru totdeauna.
Imtele de izotopi radioacti in prostata permit focalizarea iradierii. Metoda are mai putine efecte secundare asupra rectului dar da mai multe tulburari urinare permanente si impotenta.
Metoda "vazand si facand", este metoda de urmarire a evolutiei unui cancer asimptomatic, limitat, si cu sanse de evolutie lenta fora a interveni in nici un fel. Pacientii sunt examinati periodic iar progresia bolii se urmareste prin teste de PSA repetate, ecografii, biopsii. Metoda e de aplicat la cei foarte in varsta la care metodele de tratament ar produce mai mult rau decat bine.
In concluzie: cancerul prostatic nu e o sentinta definitiva. Exista solutii in functie de situatia fiecarui caz in parte. Nu trebuie uitat ca, do din ce in ce mai multe arata ca, o atitudine pozitiva, mentinerea intr-o forma fizica buna si un regim alimentar echilibrat, fora grasimi, reprezinta alaturi de celelalte solutii enuntate, conditia reusitei in lupta cu o boala ce poate fi innsa.
