Asepsia si antisepsia
Asepsia si antisepsia constituie si astazi piloni de baza ai chirurgiei moderne, reprezentand metode prin care realizam dezinfectia, cu forma ei cea mai perfecta – sterilizarea. Organismul uman se afla permanent intr-un echilibru dinamic cu mediul inconjurator, inclusiv cu multitudinea de microorganisme, care in situatii deosebite, ca actul operator, pot deveni daunatoare, chiar fatale pentru om. Viata n-ar fi posibila in afara unei stari de echilibru intre macroorganism, microorganism si mediul ambiant.
ISTORIC: Secole la rand indeletnicirile chirurgicale au fost umbrite si anihilate de complicatiile infectioase postoperatorii, pericole potentiale chiar si azi in era bacteriologiei moderne si a terapiei antiinfectioase aproape perfecte. Rezulta din cele afirmate importanta asepsiei si antisepsiei.
Preocupari pentru prevenirea si combaterea infectiilor „ postchirurgicale” existau inca din perioada antica: spalarea plagilor cu apa calda, pansarea loc cu panza alba ( China, India) si tratarea lor cu macerate din plante. Hypocrat ( secolul V-IV i.H.R.) a elaborate o serie de reguli privind actul chirurgical: atitudinea chirurgului, spalarea mainilor, pregatirea campului operator, spalarea cu vin fiert sau ulei a plagilor si pansarea acestora.
Observatiile lui Ambroise Pare ( secolul XVI) privind trecerea directa a infectiei de la un bolnav la altul stau la baza elaborarii notiunii de CONTAGIUNE, confirmata in Clinica de Obstetrica din Viena cu mult timp in urma de Semmelweis, Rokitanski si Koletschka ( secolul XIX – el insusi victima unei infectii grave, contractate la autopsia unui cadavru decedat cu infectie puerperala). Ca metoda preventiva, Semmelweis intruduce obligativitatea spalarii mainilor cu apa si sapun si apa clorata, fiind considerat promotoriul ASPESIEI, chiar daca parintele asepsiei este considerat Louis Pasteur ( secolul XIX) care a descris relatia de cauzalitate intre diferiti germeni si aparitia bolilor. El recomanda fierberea apei si tinerea pansamentelor la temperaturi de peste 130 grade Celsius inaintea folosirii.
Descoperirea microscopului de catre biologul Van Leuwenhoek si descrierea germenilor de Pasteur ( secolul XIX) a actiunilor patogene si a fenomenului de contagiune, a permis gasirea unor metode de distrugere a lor ( in vitro si in vivo).
Lister ( 1869) foloseste acidul carbolic 5 % la dezinfectia plagilor inaugurand ANTISEPSIA.
Progresele microbiologiei la care au contribuit Delbet, Mecinicov, Babes, au permis elaborarea de noi metode pentru combaterea microorganismelor, metode care si astazi sunt in continua perfectionare.
Asepsia si antisepsia se folosesc in practica medicala simultan, ele se completeaza reciproc, realizand impreuna sterilizarea, forma cea mai completa de dezinfectie. Doar din punct de vedere didactic le vom trata separat.
ASEPSIA
DEFINITIA: Asepsia reprezinta un ansamblu de masuri, predominant fizice, prin care prevenim contactul germenilor cu plaga operatorie, indiferent pe ce cale pot ajunge microorganismele in plaga ( aeromicroflora, flora tegumentara, mainile chirurgului, echipamentele de protectie, instrumente chirurgicale, materiale folosite, etc.).
Asepsia reprezinta latura profilactica a dezinfectiei.
Starea septica reprezinta o stare lipsita de germeni ( deriva din limba greaca, a – fara, sepsis – putrefactie). Asepsia se realizeaza si prin antisepsie, prin sterilizare.
Ca actiune profilactica de prevenire a contaminarii plagilor, asepsia foloseste o serie de metode:
- spalarea mainilor chirurgului si a echipei operatorii,
- protejarea mainilor cu manusi sterile,
- dezinfectia si izolarea campului operator,
- echipament steril,
- folosirea instrumentelor si materialelor sterile, terminand cu
- pansamentul steril de protectie.
Pentru realizarea starii de asepsie se folosesc multiple metode, cuprinse sub notiunea generica de STERILIZARE.
Sterilizarea se realizeaza prin:
1.METODE FIZICE:
a. sterilizarea prin caldura uscata,
b. sterilizarea prin caldura umeda,
c. sterilizarea prin iradiere,
d. metode fizice de exceptie:
- flambarea,
- fierul de calcat,
- fierberea,
- pasteurizarea,
- tiyndalizarea,
- razele ultraviolete,
- ultrasunetele,
- desicarea,
- liofilizarea,
- metode mecanice.
2. METODE CHIMICE:
a. sterilizarea cu oxid de etilen,
b. sterilizarea cu formol,
c. sterilizarea cu glutal- aldehida.
1. METODE FIZICE DE STERILIZARE
a. STERILIZAREA PRIN CALDURA USCATA
Sterilizarea prin caldura, cunoscuta ca o modalitate de lichidare a focarelor de infectii, inca inaintea erei bacteriologie, reprezinta si astazi, o metoda curenta de sterilizare. Caldura (temperaturile peste 50 grade Celsius) actioneaza prin denaturarea si precipitarea proteninelor microorganismelor. Rezistenta microorganismelor fata de temperatura este invers proportionala cu continutul de apa al acestora, astfel se explica rezistenta crescuta a formlor sporulate.
Sterilizarea prin caldura uscata reprezinta metoda de electie pentru:
- instrumentarul metalic,
- obiectele de sticla si
- materialele sintetice termostabile.
Este un procedeu practic si simplu de sterilizare, asigurand securitatea sterilizarii, utilizand ca sursa de energie curentul electric. Procedeul se realizeaza in ETUVA CU AER CALD, aparat denumit POUPINEL ( dupa inventator). Etuva cu aer cald este reprezentata de o carcasa metalica paralelipeda, cu pereti dublii, termoizolanti, cu rafturi in interior, avand intre peretii laterali sursa de caldura ( rezistente electrice). Pentru uniformizarea temperaturii din interior, pupinelul dispune de un ventilator. Controlul temperaturii de sterilizare se face cu un termemtru cu mercur, al carui rezervor se afla in interiorul aparatului, scala gradata din exterior afiseaza temperaturi pana la 250 grade Celsius.
Tabloul de comanda permite stabilirea parametrilor de sterilizare, care conform reglementarilor Ministerului Sanatatii Publice sunt:
- 30 – 40 minute la 180 grade Celsius,
- 60-90 minute la 170 grade Celsius,
- 120 minute la 160 grade Cesius.
Etuvele cu aer cald dispun de sisteme de avertizare atunci cand nu sunt realizati parametrii de sterilizare sau sunt depasiti.
Instrumentarul chirurgical se sterilizeaza in cutii metalice semideschise, obiectele de sticla sau materialele sintetice neambalate dupa o curatire prealabila adecvata. Se va evita aglomerarea materialelor in etuva pentru realizarea unei sterilizari perfecte.
Dupa epuizarea timpului de sterilizare se intrerupe sursa de energie, lasand sa se raceasca materialele pana la 30 – 40 grade Celsius, se deschide etuva si se inchid cutiile, se banderoleaza, notand data, ora sterilizarii si cine a efectuat procedura.
Avantajele metodei constau in:
- securitatea sterilizarii,
- protejarea instrumentarului chirurgical si a materialelor,
- mentinerea in conditii de sterilitate timp de 24 ore a materialelor.
Utilizarea pupinelului tip ITM cu usi duble situat in perete , realizeaza legatura intre spatiul de pregatire a materialelor si sala de operatie, asigurand securitatea circuitului materialelor sterile.
METODE DE EXCEPTIE:
FLAMBAREA, ca metoda de sterilizare cu caldura uscata se foloseste astazi numai in cazuri de maxima urgenta. Se realizeaza prin mentinerea instrumentului in flacara de alcool, pana la incandescenta, realizand combustia substantelor organice. Se poate aplica la instrumentele metalice sau de sticla termorezistenta ( ansa de platina, baghete, pipete, gura eprubetelor, etc.), dar determina degradarea acestora.
FIERUL DE CALCAT atingand temperaturi intre 200-300 grade Celsius, mai ales aplicat pe tesaturi umede, poate realiza sterilizarea in conditii improvizate a materialelor textile (lenjerie, pansamente).
b. STERILIZAREA PRIN CALDURA UMEDA
Sterilizarea prin caldura umeda, cu vapori de apa sub presiune, reprezinta metoda cea mai folosita in practica spitaliceasca. Metoda este eficienta, avand la baza cresterea punctului de fierbere a apei in relatie directa cu cresterea presiunii in vas. Se pot steriliza cu aceasta metoda:
- inventarul textil,
- instrumente chirurgicale,
- materiale sintetice termorezistente ( proteze, sonde, tuburi de dren, etc.).
Aparatul utilizat in realizarea acestei sterilizari este AUTOCLAVUL, tip CHAMBERLAND. El este un cazan cu pereti dublii, cele doua cavitati comunicand intre ele, fiind inchise ermetic de un capac rezistent la presiune asigurata. Sursa de caldura este reprezentata de: arzator de gaz, rezistenta electrica sau aburi sub presiune asigurat de centrala termica. Securitatea procedurii este asigurata de o supapa de siguranta.
Modul de functionare a autoclavului: casoletele, pachetele cu materiale, cutiile de instrumente ( semideschise), etc. sunt asezate in autoclav, dupa care se inchide etans capacul. Se pune in functiune sursa de caldura, respectiv se deschide robinetul de admisie a aburului, pana cand prin robinetul de evacuare a aerului iese in jet continuu abur, dupa care se inchide robinetul de evacuare. Presiunea si temperatura creste in autoclav pana la valoarea stabilita, pastrandu-se tot timpul sterilizarii. Indeplinindu-se parametrii de sterilizare ( presiune- temperatura-timp) se evacuaeaza aburii si prin temperatura se realizeaza uscarea materialelor. Revenirea la presiunea atmosferica in interiorul autoclavului permite deschiderea acestuia, inchiderea casoletelor, a cutiilor metalice, banderolarea lor, cu inscriptia datei, orei si autorului sterilizarii.
Temperaturile de sterilizare realizate cu vapori sub presiune sunt:
- la 1 atmosfera – 120 grade Celsius,
- la 2 atmosfere – 136 grade Celsius,
- la 2,5 atmosfere – 140 grade Celsius,
- la 3 atmosfere – 144 grade Celsius.
Parametrii de sterilizare sunt:
- materiale textile si inventarul moale: 2,5 atmosfere, 30-40 minute,
- materiale de cauciuc si sintetice: 1,5 atmosfere, 30-40 minute.
Statiile centrale de sterilizare, blocurile operatorii din serviciile chirurgicale sunt dotate cu instalatii complexe de sterilizare tip ITM ( CAMSON), grupate in pozitie orizontala.
Autoclavele actuale, perfectionate, dispun de sisteme computerizate de monitorizare a procesului sterilizarii.
STERILIZATOARELE CU PLASMA ( tip STERRAD 1005), ca o noutate in domeniu, foarte eficiente, par a fi o solutie de viitor.
METODE DE EXCEPTIE:
- FIERBEREA a constituit prima metoda de sterilizare pentru instrumente chirurgicale, sering, tuburi de dren, ace si alte materiale sanitare. Metoda este proscrisa de Ministerul Sanatatii Publice, fiind ineficienta pentru unele microorganisme in forma vegetativa ( bacilul subtilis, bacilul tetanic), dar mai ales pentru formele sporulatite si virusuri ( virusul hepatitei epidemice). Chiar adaosul de substante chimice ce maresc punctul de fierbere al apei ( carbonat de sodiu l-2 %, detergent 0,5%-l%, formol (0,5-l la mie) sau fieberea cu capacul aplicat nu maresc temperatura peste 102-l05 grade Celsius, neameliorand semnificativ performantele metodei. Mentionam totodata pe langa o sterilizare imperfecta, degradarea materialelor.
-PASTEURIZAREA constituie o metoda de sterilizare a unor lichide sau materiale ( lapte, bere, medii de cultura, etc.) la temperaturi sub 100 grade Celsius, urmata de racire brusca. Indiferent de modul de efectuare ( pasteurizarea joasa: 60 grade Celsius – 30,60 minute sau inalta: 80-90 grade Celsius – 80 secunde) reprezinta o metoda incompleta de sterilizare cu eficienta de 90-95 %.
-TINDALIZAREA reprezinta o pasteurizare repetata cu racire si urmata de incubare la 30-38 grade Celsius, procedeul repetandu-se de 2-3 ori, la interval de 12-24 ore. Tindalizarea la temperaturi inalte ( sterilizarea fractionata) consta in 3 incalziri la 100 grade Celsius, la interval de 24 de ore si racire lenta ( perioada in care sporii se transforma in forme vegetative). Tindalizarea are avantajul nedistrugerii proteinelor, enzimelor si vitaminelor din continutul lichidelor dezinfectate, dar reprezinta tot o metoda imperfecta de sterilizare.
c. STERILIZAREA PRIN IRADIERE
Reprezinta metode eficiente utilizate curent in practica medicala.
RADIATIILE IONIZANTE ( catodice) respectiv razele Gama si Beta, rezultate din dezintegrarea substantelor radioactive sau reactii nucleare, prezinta penetrabilitate si eficienta mare. Mecanismul de actiune este in principal capacitatea de ionizare a atomilor. Utilizarea lor este preponderenta in „ industria medicala” ( materiale din cauciuc, sintetice, sticla, etc, sensibile la temperaturi inalte).
Avantaje:
- sterilizarea este perfecta,
- persistenta in timp,
- nu incalzeste materialele,
- pot fi sterilizate materialele preambalate ermetic.
Dezavantaje:
- necesita instalatii deosebite, costisitoare,
- necesita lucrul sub prescriptiile internationale de securitate nucleara.
RAZELE ULTRAVIOLETE produse din lampi cu vapori de mercur sau cadmiu sunt folosite pentru sterilizarea incaperilor ( sali de operatie, tratament, terapie intensiva, etc.). Actiunea bactericida a razelor ultraviolete se datoreaza coagularii proteinelor citoplasmatice, tulburarii mecanismelor metabolice a microorganismelor, inhibitia sintezei de ADN si eliberarii de ozon ( la germeni anhaerobi). Avand capacitate de penetratie mica, fiind limitata de impuritati ( praf, pulberi, etc.) eficienta este doar la distanta de 1,5 metri de sursa producatoare a razelor, timpul de sterilizare fiind de 30-40 minute. Aceste dezavantaje impun folosirea multiplelor surse de raze ultraviolete, mutarea sursei fiind mai putin eficienta.
METODE DE EXCEPTIE:
ULTRASUNETELE, vibratii cu peste 9000 cicli pe secunda, pot determina alterari fizice si chimice grave ale microorganismelor ( rupturi ale membranei celulare, liza celulara, eliberare de radicali oxidanti, etc). Actualmente metoda este inca in stadiu experimental 8 in industria farmaceutica), necesita o aparatura costisitoare, dar nu este exclusa posibilitatea de a deveni o metoda de sterilizare curenta in viitor.
Sterilizarea prin DESICARE ( proces de deshidratare a produsului) respectiv LIOFILIZARE ( desicare in vid la temperaturi sub minus 138 grade Celsius) reprezinta metode folosite doar la pastrarea unor culturi, seruri sau materiale biologice, care in timpul „ conservarii” nu-si pierd calitatile. Temperatura joasa, cat si desicarea, altereaza celula microbiana. Pentru pastrarea produsului liofilizat, el este de obicei inglobat in mediul de protectie (gelatina, lapte, etc.).
METODELE MECANICE ( curatirea si spalarea: exemplu spalarea mainilor) nu constituie mijloace de sterilizare, doar etape in pregatirea materialelor care urmeaza sa fie supuse procesului sterilizarii. Totusi, o curatire perfecta a materialelor are rol decisiv in eficienta sterilizarii, indiferent de procedeul de sterilizare aplicat.
2. METODE CHIMICE DE STERILIZARE
a. Sterilizarea cu OXIETILENA ( oxid de etilen) constituie o metoda curenta de sterilizare, de maxima eficienta, a materialelor medico-chirurgicale. Metoda fizico-chimica de sterilizare, se bazeaza pe efectul batericid, viricid si fungicid, sub toate formele de existenta a microorganismelor, chiar si asupra protozoarelor, puternic a gazului, fara a avea efect nociv asupra tesuturilor umane.
Oxietilena este un gaz incolor, cu miros dulceag, avand o capacitate mare de penetratie prin textile, hartie, cauciu, mase plastice, fiind netoxic pentru tesuturile umane si neinflamabil ( neexplozibil)in amest cu freon. Sterilizarea se efectueaza in sterilizatorul cu oxietilena avand ca parametrii de sterilizare: 40 – 60 grade Celsius, presiune l-l,5 atmosfere si durata de 5 ore.
Fiind o metoda fizico-chima de sterilizare, folosete ca sursa de energie curentul electtric si oxietilena din butelii metalice. Procesul de sterilizare decurge automat ( temperatura de sterilizare, eliberarea gazului, timpul de sterilizare, purjarea), indicand in final sfarsitul procesului.
Pot fi sterilizate prin aceasta metoda toate materialele sanitare care nu intra in reactie cu gazul, atunci cand se asigura pastrunderea gazului pana la locul sterilizarii ( instrumente, catetere, proteze, canule, endoscoape, etc.), realizand o sterilizare de suprafata.
Avantajele metodei constau in:
- eficienta,
- functionalitate automata,
- securitatea procesului,
- deservirea usoara.
Dezavantajele metodei:
- timpul lung de sterilizare.
Materialele sterilizate anterior prin iradiere cu raze Gamma, nu mai pot fi resterilizate cu oxietilena datorita prezentei „ etilenclorhidrin-ului” , extrem de iritant pentru tesuturi.
b. Sterilizarea cu FORMOL ( FORMALDEHIDA 40%) a reprezentat o metoda utilizata atat pentru sterilizarea incaperilor cat si a instrumentelor chirurgicale ( sonde, cistocoape, etc.). In ancaperile etanseizate se introducea formol sub forma de vapori sau solutie, timpul de actiune fiind de 6-l2 ore, dupa care neutralizarea se face cu amoniac.
Metoda este eficienta, dar miroul patrunzator, efectul iritativ asupra mucoaselor si conjunctivei, fac sa fie inlocuite cu alte metode.
Sterilizarea instrumentarului chirurgical si a unor materiale chirurgicale in etuva cu formaldehida a cunoscut o revenire spectaculoasa. Necesita aparate speciale, performante, eficienta fiind buna.
c. Sterilizarea cu GLUTARALDEHIDA reprezinta o metoda de electie pentru sterilizarea instrumentelor si aparatelor din chirurgia endo-si laparoscopica, materiale sintetice ce nu pot fi supuse temperaturilor inalte. Glutaraldehida are actiune bactericida, viricida, fungicida, tuberculocida, chiar si in prezenta unor substante organice ( sange, plasma, etc.). Nu are efect iritativ asupra mucoasei respiratorii sau conjunctive. Nu ataca obiectele de metal, plastic sau cauciuc. Preparatul comercial este CIDEX sau DECONEX sterilizarea producandu-se prin imersia materialelor in solutie ( 0,5% - 60 minute, sau 1% - 30 minute). Materialele sterilizate se limpezesc in apa sterila sau ser fiziologic steril, dupa care se sterg cu un camp steril.
3. PREGATIREA MATERIALULUI PENTRU STERILIZARE.
Efectuarea unei sterilizari corecte presupune pregatirea adecvata a materialelor supuse procesului de sterilizare. O conditie de baza in pregatire este curatenia materialului.
INVENTARUL TEXTIL ( lenjerie de operatie, campurile de izolat, compresele, tampoanele, etc.). este prealabil spalat, petele de sange sunt indepartate cu solutie de amoniac 0,20%, cele de iod cu hiposulfit de sodiu l-2%. Dupa uscare si controlul integritatii, materialul este introdus sistematizat in casolete sau in pachete, impreuna cu l-2 fiole test, pentru controlul sterilizarii. Sterilizarea se realizeaza la 2,5 atmosfere timp de 30-40 minute.
Tendinta actuala in chirurgia moderna este utilizarea materialelor de unica folosinta ( campuri de izolare, comprese, tampoane, halate, etc.) din materiale sintetice, preambalate si sterilizate printr-o metoda sigura de sterilizare.
MANUSILE DE CAUCIUC, fiind materialul principal operator care poate induce reactii postoperatorii, impune folosirea celor dispozabile ( neiritante, nealergene si cu sterilitate perfecta).
La nevoie, manusile sunt spalate la prima folosire cu carbonat de sodiu 5%, limpezite si uscate. Cele nefolosite se spala cu apa si detergenti, se limpezesc in jet de apa si se usuca. Dupa uscare, se pudreaza cu talc, se impacheteaza cu tifon sau se intrudce o manusa de atai si se asaza pentru sterilizare in casolete, cutii metalice sau se fac pachete. Sterilizarea se face la l-l,5 atmosfere, timp de 20-30 minute.
INSTRUMENTARUL CHIRURGICAL, datorita multitudinii si complexitatii lui, nu poate evita procesul de refolosire. Astfel, se impune dupa folosire spalarea cu detergent si perie, pentru indepartarea tuturor resturilor organice, urmat de limpezire si uscare. Instrumentele sunt asezate sistematizat pe tavi sau in cutii metalice si se sterilizeaza de preferinta in poupinel, timp de 30-40 minute, la 180 grade Celsius.
CANULELE SI SONDELE, daca nu este posibila utilizarea lor unica, trebuie spalate cu detergent, limpezite in jet de apa, apoi uscate, impachetate separat in pungi de nailon si sterilizate in etuva cu oxietilena.
Resterilizarea SERINGILOR SI ACELOR in epoca actuala constiuie in mare parte un act de risc. Folosirea seringilor de unica utilizare si a acelor accesorii, este impusa de Ministerul Sanatatii.
Anumite seringi speciale, refolosibile, sunt spalate cu detergent si limpezite sub jet de apa. Reziduurile uleioase sunt indepartate cu neofalina sau eter. Dupa uscare sunt introduse, cu pistonul de montat, in cutii metalice sau in pungi de hartie si asezate vertical in casolete, fiind sterilizate in autoclav.
MATERIALELE DE SUTURA.
Folosirea materialelor de sutura preambalate si sterilizate de producator, care ibndeplinesc toateconditiile privind rezistenta, elasticitatea, tolerabilitatea, antigenitatea si eventual sa fie resorbabile in timp, ar constitui solutia ideala. Diversitatea materialelor de sutura (matase, bumbac, nailon, cat-gut, materiale sintetice, fire metalice) impun metode diferite de sterilizare. Cele termorezistente se sterilizeaza la autoclav la 2,5 atmosfere timp de 30-40 de minute.
4. PREGATIREA CAMPULUI OPERATOR.
Tegumentul bolnavului poate reprezenta sursa de infectie postoperatorie, datorita prezentei in pliurile cutanate, in pori si canalele glandelor sudoripare a germenilor saprofiti, ocazionali patogeni sau patogeni. Deci pregatirea preoperatorie a tegumentului in general si a campului operator in special, este o conditie de baza a succesului operator.
Ca MASURI GENERALE de pregatire a actului operator se indica:
- baie generala cu detergenti,
- folosirea echipamentului si lenjeriei „ sterilizate” cu fierul de calcat din preziua operatiei programate,
- depilarea regiunii operatorii, cat mai aproape ca timp de interventie,
- respectarea circuitelor prestabilite,
- respectarea filtrelor din circuit.
CAMPUL OPERATOR propriu-zis necesita:
- degresare ( cu benzina, neofalina, eter, alcool),
- aseptizarea ( cu titnctura de iod, alcool iodat, betadina, hexaclorofen si Tergicide) in trei aplicatii succesive, in sens centrofugal, respectand timpul de actiune a antisepticului folosit.
Zona operatorie este apoi izolata cu campuri sterile. Folosirea de folii adezive, sterile ( tip „ steri-drape”), prin care se face incizia, mareste securitatea actului operator.
Testarea bacteriologica tegumentara preoperatorie a bolnavului permite concentrarea masurilor profilactice si eficientizarea lor.
5. PREGATIREA CHIRURGULUI SI A ECHIPEI OPERATORII PENTRU OPERATIE
Membrii unei echipe operatorii au obligatie cronica sa-si ingrijeasca mainile, ferindu-le de microleziuni sau infectii. Unghiile taiate la nivelul patului unghial reprezinta o conditie esentiali.
Efectuarea unor consultatii, pansamente sau manipularea de materiale contaminate in ziua interventiei sunt total contraindicate.
Accesul in blocul operator a intregului personal din acest compartiment, trebuie sa aiba loc prin „ filtre” eficiente ( schimbarea echipamentului de protectie, a incaltamintei, la nevoie dezinfectia mainilor). Circulatia in blocul operator sa fie limitata la strictul necesar. Aerul conditionat ( filtrat, la temperatura prestabilita, in flux laminar) reprezinta o conditie de baza a salii de operatie „ actuale”.
DEZINFECTIA MAINILOR ECHIPEI OPERATORII, se impune chiar daca se folosesc manusi de protectie in timpul interventiei chirurgicale ( ruptura manusilor, perforatii), deoarece exista riscul contaminarii plagii.
Neavand la dispozitie un antiseptic ideal sunt folosite in practica multiple metode de aseptizare a mainilor chirurgului si a echipei operatorii.
- metoda clasica de spalare cu apa si sapun, in trei etape succesive, cu perii sau tampoane schimbate, urmata de clatirea cu alcool etilic 70% ( Furbinger-Ahlfeld) ( 3 ori 10 minute) ramane o metoda eficienta, dar prea lunga in caz de urgenta,
- spalarea cu BROMOCET ( Cetazolina) 0,5-l% ( detergent cationic) prescurteaza timpul de spalare la 3 ori 3 minute,
- STERISOLUL, un sampon autohton, necesita o spalare timp de 2 minute in trei reprize succesive, cu cate 2-3 ml sampon,
- spalarea mainilor cu sapun sau detergent, urmata de aseptizarea lor cu solutii continand alcool superior ( alcool izopropilic) sau clorhezidrina ( tip steril sau desmanol), reprezinta cea mai frecventa metoda utilizata azi in cele mai multe centre chirurgicale.
Aplicarea de tincturi de iod pe maini, dupa spalarea obisnuita, mareste protectia impotriva infectiei. Dupa spalare se va evita stergerea mainilor. Luarea echipamentului steril si a manusilor de protectie asigura conditiile optime pentru efectuarea interventiei chirurgicale.
6. CONTROLUL STERILIZARII
Controlul sterilizarii este necesar pentru bunul mers al activitatii medico-chirurgicale, putandu-se efectua prin:
- metode fizice,
- metode chimice,
- metode biologice.
Metode FIZICE: Urmarind parametrii de sterilizate ( temperatura, presiune, timp) respectiv inregistrandu-le continuu, efectuam un control eficient al procesului de sterilizarte. Datorita posibilitatii de defectare a aparaturii de urmarire, este indicat efectuarea controlului dublu si cu mijloace chimice.
Metodele CHIMICE de control al sterilizarii se bazeaza pe proprietatea unor substante de a-si schimba starea de agregare sau a vira culoarea la o anumita temperatura fixa. Exemplu:
- floarea de sulf are punctul de topire la 118 grade Celsius,
- acidul picrir la 130 de grade Celsius,
- terpentina 100 grame plus violet de metil 1 gram la 117 grade devine violet,
- glucoza 30% plus citrat de sodiu 30% plus acid clorhidric N/10 vireaza spre violet la 117 grade,
Aceste metode chimice indica atingerea unor parametrii de sterilizare ( temperatura) dar nu indica securitatea procesului ( persistenta temperaturii in timp). Actualmente sunt folosite in controlul sterilizarii fiole test sau benzi adezive impregnate cu substante ce vireaza culoarea la o sterilizare eficienta.
Metode BIOLOGICE de control al sterilizarii ( explorari bacteriologice) datorita duratei in timp nu pot deveni explorarir in situatii de urgenta, ci pentru orientare generala. Controlul bacteriologic al sterilizarii este obligatoriu.
7. ERORI DE STERILIZARE
Erorile de sterilizare, incluvi nerespectarea normelor de asepsie si antisepsie, cu consecinte grave in practica medicala, se datoreaza in principal:
- calificarii insuficiente sau neutorizarea personalului,
- organizarii neadecvate a procesului de sterilizare,
- nerespectarea disciplinei de munca ( nerespectarea parametrilor de sterilizare).
Aparitia infectiilor postoperatorii, depasind cotele statistice obisnuite, trebuie sa constituie avertismente si impune luarea unor masuri de asepsie si antisepsie stricta.
