Performanta sociala a corporatiilor



Daca putem masura, ierarhiza si clasifica diferitele companii in functie de performantele lor economice, de ce nu am putea face acelasi lucru in ceea ce priveste performantele lor sociale?

Raspunsul la aceasta in¬trebare il ofera ideea de performanta sociala a corporatiei. In 1991, Donna Wood a prezentat un model des citat ca deschizator de drum in aceasta problematica. Potrivit modelului, performanta sociala a unei corporatii poate fi estimata in functie de principiile de responsabilitate sociala care orienteaza activitatea companiei, procesele de responsivi¬tate sociala ale firmei si rezultatele activitatii sale.

Aceste rezultate se delimiteaza in trei domenii distincte:
 Politici sociale. Este vorba de acele strategii explicit enuntate ale firmei, in care se afirma valorile, convingerile si scopurile sale in legatura cu mediul social. Majoritatea corporatiilor mari includ in statutul lor referinte explicite la anumite obiective sociale. Unele companii urmaresc anumite tinte precise; de pilda, Royal Dutch / Shell si a propus sa reduca pana in 2002 emisiile de gaze genera¬toare ale efec¬tului de sera cu 10% fata de nivelul atins in 1990.
 Programe sociale. Acestea cuprind ansambluri de masuri concrete menite sa implementeze politicile sociale ale firmei. De exemplu, multe companii au adoptat programe omologate la nivel internati¬onal de control al efectelor poluante asupra mediului, ceea ce face posibil un audit standardizat al performantei lor in domeniul pro¬tectiei mediului.



 Impacte sociale. Acestea pot fi estimate urmarind schimbarile concrete pe care le a realizat o corporatie prin implementarea pro¬gramelor sale intr un anumit interval de timp. Estimarile obiective sunt greu de realizat, intrucat datele relevante sunt dificil de obti¬nut si de cuantificat, in vreme ce impactul social determinat de o corporatie este greu de izolat de actiunea altor factori. Cu toate acestea, unele impacte pot fi apreciate cu destula exactitate. De exemplu, politicile orientate in beneficiul educatiei pe plan local pot fi estimate in functie de cresterea ratei alfabetizarii in zona si in functie de imbunatatirea performantelor scolare ale elevilor; politicile de protectie a mediului isi arata efectele prin anumiti parametri masurabili ai gradului de poluare; politicile de amelio¬rare a conditiilor de munca pot fi apreciate cu ajutorul unor ches¬tionare de estimare a satisfactiei profesionale a salariatilor; iar programele de egalizare a sanselor pot fi evaluate monitorizand compozitia fortei de munca in comparatie cu datele referitoare la alte organizatii similare.


Oricum, estimarea performantei sociale a corporatiilor ramane o sarcina deosebit de complexa. Dar nu e suficient sa determinam care sunt responsabilitatile sociale ale corporatiilor; mai trebuie stabilit cu argumente solide si fata de cine au ele responsabilitati. Este problema pe care incearca sa o clarifice teoria participativa a firmei - cunoscuta in literatura de specialitate drept stakeholder theory of the firm.