Vanzarea cu amanuntul este ultima etapapa a distributiei de bunuri, cuprinzand toate afacerile si personalul implicat in miscarea fizica si transferul de proprietate a bunurilor sau serciilorde la producator la consumator. Astfel procesul de vanzare realizeaza mai multe actitati, cum ar fi intermedierea dintre producator, vanzatorul en-gros sau alti furnizori si consumatori. Vanzatorul tine legatura atat cu consumatorul cat si cu producatorul de bunuri sau sercii. El poate expedia, depozita, marca, face reclama sau plateste in avans marfa. Tot el finalizeaza tranzactia cu consumatorul si asigura in mod curent serce-ul. Vanzatorul indeplineste doua functii importante: el este punctul final de distributie catre consumator, dar si un consumator important pentru furnizorul sau.
Majoritatea actitatilor ce apartin comertului cu amanuntul au loc in magazine, dar exista si schimburi care au loc in afara acestora prin automate, comenzi telefonice, cataloage pentru comenzi, prin corespondenta sau Internet. Magazinele de vanzare cu amanuntul reprezinta verigi de o importanta deosebita deoarece ele sunt situate intre producatori sau angrosisti si consumatorii finali ai produselor. Comertul cu amanuntul reprezinta veriga din canalul de distributie care face disponibile produsele acolo unde si cand consumatorii vor sa le achizitioneze.
Distributia bunurilor de consum, marcata in secolele XIX si XX de inovatii majore, care se bazeaza pe schimbarile intervenite in mediu, isi continua evolutia spectaculoasa cu liber-serce-ul hipermagazinului, a carui aplicare in practica a transformat consumatorul in motorul principal al progresului productitatii comerciale. Prin marele magazin se aduce castig consumatorului cu ajutorul centralizarii sortimentului sub acelasi acoperis, permite diminuarea pierderii de timp, in functie de importanta zonei comerciale si, deci, de simpatia consumatorilor. De asemenea, marile magazine aduc un foarte larg asortiment si un nivel de serre ridicat( ex: Nouvelles Galeries, Printemps, Galeries Lafayette).
Magazinul popular aduce ca noutate selectarea unui sortiment de produse simple, contribuind la reducerea marjelor. Notiunea de serciu la vanzare este inclusa. Magazinele populare sunt o versiune simplificata a marilor magazine: asortimente reduse, mai ales alimentare, cheltuieli limitate si eforturi de pret( Prisunic, Monoprix).
Liber-serce-ul suprimeaza actul de vanzare din magazin si reporteaza asupra consumatorului o parte din munca de manipulare si transport a marfurilor. Hipermagazinul nu face decat sa generalizeze aceasta practica. In plus practica si preturile de vanzare cele mai scazute posibil. Conceptia este simpla, decoratia rudimentara, fiind situate la periferia oraselor( Carrefour, Cora).
Intreprinderile cu sucursale multiple (MAS) sunt constituite din mici puncte de vanzare, in general alimentare ce deservesc o clientela de cartier.
Mai sunt, de asemenea si magazinele universale de cartier, sau buticurile, care pot fi definite ca mici magazine unde se nde un numar limitat de produse alimentare si care sunt deschise o perioada lunga de timp.
