Obiective
* Definirea riscului n cadrul organizaţiilor.
* Identificarea fazelor procesului de management al riscului.
* Descrierea unor metode de identificare a riscurilor.
* Utilizarea metodei valorii aşteptate pentru analiza riscului.
* Prezentarea metodelor de simulare şi a arborilor decizionali.
* Explicarea diferitelor tipuri de reacţii la risc.
Realizarea obiectivelor firmei presupune cunoaşterea şi asumarea unor riscuri multiple. Procesul de management al riscului cuprinde trei faze: identificarea riscului, analiza riscului şi reacţia la risc. Identificarea riscului se realizează prin ntocmirea unor liste de control, organizarea unor şedinţe de identificare a riscurilor şi analiza documentelor arhivate. Analiza riscului utilizează metode cum sunt: determinarea valorii aşteptate, simularea Monte Carlo şi arborii decizionali. Reacţia la risc cuprinde măsuri şi acţiuni pentru diminuarea, eliminarea sau repartizarea riscului.
Realizarea obiectivelor şi proiectelor unei organizaţii presupune identificarea şi asumarea unor riscuri multiple, cum ar fi: schimbările de mediu sau interne, conceperea unor strategii nerealiste, erori şi omisiuni n proiectare şi execuţie, etc.
Numim risc nesiguranţa asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se poate referi la probabilitatea de apariţie a unui eveniment sau la influenţa, la efectul unui eveniment n cazul n care acesta se produce. Riscul apare atunci c nd:
un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur;
efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariţia evenimentului este nesigură;
at t evenimentul c t şi efectul acestuia sunt incerte.
PROCESUL DE MANAGEMENT AL RISCULUI
Riscul n activitatea unei firme se referă la probabilitatea de a nu se respecta obiectivele stabilite n termeni de performanta (nerealizarea standardelor de calitate), program (nerespectarea termenului de execuţie) si cost (depăşirea bugetului).
Element de risc este orice element care are o probabilitate măsurabilă de a devia de la plan. Aceasta presupune desigur existenţa unui plan. Strategiile, planurile şi programele firmei constituie elemente care permit prefigurarea realităţii şi apoi confruntarea realizărilor efective cu rezultatele aşteptate. Pentru realizarea obiectivelor firmei este necesară derularea unor seturi de activităţi. O activitate, notată (a), poate fi considerată element de risc dacă sunt ndeplinite simultan următoarele două condiţii:
0 < P(a) < 1 (1)
L(a) = 0 (2)
unde: P(a) = probabilitatea ca un eveniment (a) să se producă
E(a) = efectul evenimentului (a) asupra obiectivelor
L(a) = evaluarea monetară a lui E(a)
Managementul riscului este un proces ciclic, cu mai multe faze distincte: identificarea riscului, analiza riscului şi reacţia la risc.
n faza de identificare a riscului se evaluează pericolele potenţiale, efectele şi probabilităţile de apariţie ale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite. Practic, n această fază se identifică toate elementele care satisfac condiţiile (1) şi (2).
Totodată, se elimină riscurile neconcordante, adică acele elemente de risc cu probabilităţi reduse de apariţie sau cu un efect nesemnificativ. Aceasta nseamnă că pot fi neglijate acele elemente pentru care P(a) sau L(a) tind către zero.
Identificarea riscurilor trebuie realizată n mod regulat. Aceasta trebuie să ia n considerare at t riscurile interne c t şi pe cele externe. Riscurile interne sunt riscuri pe care echipa managerială le poate controla sau influenţa, n timp ce riscurile externe nu se află sub controlul acesteia.
Riscul poate fi identificat folosind diferite metode:
ntocmirea unor liste de control care cuprind surse potenţiale de risc, cum ar fi: condiţii de mediu, rezultatele aşteptate, personalul, modificări ale obiectivelor, erorile şi omisiunile de proiectare şi execuţie, estimările costurilor şi a termenelor de execuţie etc.;
analiza documentelor disponibile n arhiva firmei, pentru identificarea problemelor care au apărut n situaţii similare celor curente;
utilizarea experienţei personalului direct productiv (şefi de secţii şi de echipe) prin invitarea acestora la o şedinţă formala de identificare a riscurilor. De multe ori oamenii de pe teren sunt conştienţi de riscuri şi probleme pe care cei din birouri nu le sesizează. O comunicare eficientă teren - birouri este una dintre cele mai bune surse de identificare şi diminuare a riscurilor;
identificarea riscurilor impuse din exterior (prin legislaţie, schimbări n economie, tehnologie, relaţii cu sindicatele) prin desemnarea unei persoane care să participe la ntrunirile asociaţiilor profesionale, la conferinţe şi care să parcurgă publicaţiile de specialitate.
Faza de analiză a riscului ia n considerare riscurile identificate n prima fază şi realizează o cuantificare aprofundată a acestora. Pentru analiza riscului se foloseşte un instrumentar matematic divers, merg nd de la analiza probabilistică la analiza Monte Carlo. Alegerea instrumen-tarului matematic trebuie să fie adaptată necesităţilor analizei şi să ţină seama de acurateţea datelor disponibile.
Cea mai simplă metodă de cuantificare a riscurilor este aceea a valorii aşteptate (VA), care se calculează ca produs ntre probabilităţile de apariţie ale anumitor evenimente şi efectele acestora:
VA(a) = P(a) x E(a) (3)
unde: VA(a) = valoarea aşteptată a evenimentului (a)
P(a) = probabilitatea de apariţie a evenimentului (a)
E(a) = efectul apariţiei fenomenului (a)
De exemplu, n cazul unei firme de construcţii, determinarea riscului are un impact major n calculaţia costurilor şi implicit n activitatea de ofertare - licitare. Astfel, dacă n timpul pregătirii documentaţiei pentru participarea la o licitaţie pentru adjudecarea unei lucrări s-a identificat riscul de a se nt lni un strat de rocă dură n timpul săpării fundaţiei, antreprenorul se poate asigura mpotriva acestui risc calcul nd valoarea aşteptată a producerii acestui fenomen şi o poate include n calculele pentru elaborarea devizului ofertă. Concret, dacă costul suplimentar antrenat de efectuarea de săpături n rocă dură pentru o anumită lucrare este de 100.000 milioane lei, iar probabilitatea ca să se nt lnească rocă dură a fost estimată la 30%, valoarea aşteptată a acestui risc va fi:
VA(a) = 0,30 x 100.000 = 30.000 milioane lei
Antreprenorul poate să includă n valoarea ofertei suma de 30.000 milioane lei pentru prevenirea acestui risc, ştiind că după un număr suficient de mare de licitaţii, indiferent de rezultatul acestora, se vor acoperi costurile riscului.
Av nd n vedere faptul că estimarea probabilităţilor este un proces cu un grad mare de subiectivitate, rezultatele obţinute prin metoda valorii aşteptate sunt de obicei utilizate ca date de intrare pentru analize ulterioare.
Simulările constituie o metodă avansată de cuantificare a riscurilor. Simularea utilizează un model al unui sistem pentru a analiza performanţele sau comportamentul sistemului. Pentru proiectele de construcţii cel mai frecvent se foloseşte simularea Monte Carlo a programului de execuţie şi a costurilor asociate activităţilor. Această tehnică simulează realizarea obiectivelor de un număr mare de ori furniz nd o distribuţie statistică a rezultatelor.
