Am prezentat pana acum avantajele multiple, din diverse unghiuri de a privi realitatea, pe care lucrul in microgrupuri, in particular constructia echipei, le poseda. Totusi, atat din punct de vedere didactic, cat si structural, aceasta perspectiva ofera si posibilitatea aparitiei unor amenintari de care cadrul didactic trebuie sa tina seama in designul lectiei/activitatii de seminar sau curs.
Daca este ca, pornind cu inceputul, sa ne referim la dezavantajele generale pe care lucrul pe echipe educationale le poate presupune in actiunea didactica, iata cateva dintre acestea:
- metodele de interactiune educationala sunt mari consumatoare de timp; prezenta cadrului didactic in aria de actiune a metodelor trebuie sa aiba mai degraba un caracter implicit decat unul explicit - acestuia ii este redus rolul de directivitate a activitatii, totul structurandu-se in cadrul microgrupurilor, ceea ce necesita un timp direct proportional; daca acest timp nu este oferit - exista si predispozitia unora dintre profesori de a lucra pe microgrupuri, dar implicarea lor e majora pentru a se incadra intr-o unitate mai redusa de timp -, activitatea este in egala masura nenaturala si ineficienta; - apar fenomene de neparticipare plenara a tuturor elevilor/studentilor, de chiul social, de dezindividualizare (pierderea individualitatii si abilitatilor de evaluare, cand anonimatul abate atentia de la individ, centrand-o pe grup) etc, pe de o parte ; fenomenele de monopolizare a discutiei de catre anumite persoane din grup, pe de alta; - relativa limitare a solutiilor de care este capabil grupul in sine fara un sprijin extern, limitarile legate de resursele pe care acesta le poate avea la dispozitie etc. |
- iluzia invulnerabilitatii, caracterizata de un optimism excesiv; - rationalizarea, in sensul petrecerii unui timp excesiv in a explica si justifica propriul comportament, mai degraba decat in reflectarea si regandirea problemelor; astfel, fiecare decizie, chiar gresita, devine justificabila; - increderea neconditionata in moralitatea grupului, depasind moralitatea individuala; - privirea oponentilor din punct de vedere stereotip (ca slabi, rai si imposibil de abordat); - presiunea spre conformitate - disidentele de orice fel sunt respinse; - autocenzura - membrii isi cenzureaza singuri astfel de disidente in numele gandirii grupului; - iluzia unanimitatii - determinata de autocenzurare, combinata cu presiunea spre conformare ; astfel apare un consens aparent care pare ca valideaza toate deciziile grupului: - gardienii mintii (mindguards) - anumiti membri protejeaza grupul de informatiile care ar putea pune sub semnul intrebarii eficienta sau moralitatea deciziilor acestuia. |