Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Gandirea de grup (groupthink)



Am prezentat pana acum avantajele multiple, din diverse unghiuri de a privi realitatea, pe care lucrul in microgrupuri, in particular constructia echipei, le poseda. Totusi, atat din punct de vedere didactic, cat si structural, aceasta perspectiva ofera si posibilitatea aparitiei unor amenintari de care cadrul didactic trebuie sa tina seama in designul lectiei/activitatii de seminar sau curs.
Daca este ca, pornind cu inceputul, sa ne referim la dezavantajele generale pe care lucrul pe echipe educationale le poate presupune in actiunea didactica, iata cateva dintre acestea:

- metodele de interactiune educationala sunt mari consumatoare de timp; prezenta cadrului didactic in aria de actiune a metodelor trebuie sa aiba mai degraba un caracter implicit decat unul explicit - acestuia ii este redus rolul de directivitate a activitatii, totul structurandu-se in cadrul microgrupurilor, ceea ce necesita un timp direct proportional; daca acest timp nu este oferit - exista si predispozitia unora dintre profesori de a lucra pe microgrupuri, dar implicarea lor e majora pentru a se incadra intr-o unitate mai redusa de timp -, activitatea este in egala masura nenaturala si ineficienta;


- utilizarea activitatilor care presupun interactiuni in grup ale elevilor/studentilor pre-dispun, la un anumit grad de necoordonare, conflict (pe care l-am detaliat in capitolul anterior) si hazard ale situatiilor;
- apar fenomene de neparticipare plenara a tuturor elevilor/studentilor, de chiul social, de dezindividualizare (pierderea individualitatii si abilitatilor de evaluare, cand anonimatul abate atentia de la individ, centrand-o pe grup) etc, pe de o parte ; fenomenele de monopolizare a discutiei de catre anumite persoane din grup, pe de alta;
- relativa limitare a solutiilor de care este capabil grupul in sine fara un sprijin extern, limitarile legate de resursele pe care acesta le poate avea la dispozitie etc.


Myers il citeaza pe Irving Janis in definitia pe care acesta o ofera unui dezavantaj extrem de important in contextul activitatii centrate pe metodele de interactiune educationala : este vorba despre gandirea de grup (groupthink). Astfel, groupthink presupune ca "modul de gandire al persoanelor angajate in cautarea concurentei devine atat de important in coeziunea grupului, incat tinde sa depaseasca aprecierea realista a cursurilor alternative ale actiunii" (Myers, 1990, pp. 293-298); apare tendinta grupului de a suprima opozitia in interesul armoniei grupului. Forsyth il preia la randul sau pe Janis, spunand ca "se refera la modul de gandire al persoanelor profund implicate intr-un grup inalt coeziv () definind deteriorarea eficientei mentale, testarii realitatii si judecarii morale care rezulta din presiunea din interiorul grupului" (Forsyth, 1983, p. 341).

In practica, putem deosebi cateva simptome ale gandirii de grup:

- iluzia invulnerabilitatii, caracterizata de un optimism excesiv;
- rationalizarea, in sensul petrecerii unui timp excesiv in a explica si justifica propriul comportament, mai degraba decat in reflectarea si regandirea problemelor; astfel, fiecare decizie, chiar gresita, devine justificabila;
- increderea neconditionata in moralitatea grupului, depasind moralitatea individuala;
- privirea oponentilor din punct de vedere stereotip (ca slabi, rai si imposibil de abordat);
- presiunea spre conformitate - disidentele de orice fel sunt respinse;
- autocenzura - membrii isi cenzureaza singuri astfel de disidente in numele gandirii grupului;
- iluzia unanimitatii - determinata de autocenzurare, combinata cu presiunea spre conformare ; astfel apare un consens aparent care pare ca valideaza toate deciziile grupului:
- gardienii mintii (mindguards) - anumiti membri protejeaza grupul de informatiile care ar putea pune sub semnul intrebarii eficienta sau moralitatea deciziilor acestuia.


In practica scolara, atunci cand utilizeaza metode de interactiune, cadrul didactic trebuie sa aiba in vedere efectele negative ale gandirii de grup; astfel, iluzia inlnerabilitatii poate conduce la discreditarea unor grupuri de catre altele si la aparitia unor conflicte puternice intre grupuri care sa introduca un sens mai putin participativ activitatilor de interactiune educationala viitoare. in ace'asi timp, nu trebuie omis faptul ca, pe cat creste coeziunea grupului, pe atat creste dependenta membrilor fata de acesta, ceea ce poate conduce la fenomene de socializare excesiva in interiorul grupului si de desocializare a membrilor in afara lui. in literatura de specialitate se intalneste un concept foarte interesant (balkanizatioa), desemnand faptul ca dintr-o puternica loialitate fata de un grup unii membri ai acestuia pot sa incerce sentimente de indiferenta sau, cateodata, de ostilitate fata de un alt grup, fenomen care se cuvine luat in considerare cu o rezultanta intr-un management al acestuia. in perspectiva didactica, astfel de fenomene sunt deosebit de importante si de aceea cadrul didactic trebuie sa combine exercitiile de formare a echipelor educationale cu exercitii de flexibilizare a unitatii lor (spre exemplu, fara a roti neaparat membrii grupurilor, ceea ce ar conduce la ingreunarea procesului de formare de echipa, cadrul didactic poate "sparge" grupurile in anumite momente ale activitatii pentru a alcatui doua ere combatante formate din fostii parteneri din grup; astfel, chiar daca unitatea echipei este pastrata - elevii/studentii respectivi discuta tot intre ei -, e introdus un element de reconsiderare a opiniilor lor).In sens larg, putem sa luam in considerare ceea ce M. Scharge (apud Fullan, 1998) ne propune ca reguli recomandate intr-un training video pentru a se evita aparitia gandirii de grup:

- facilitarea unui climat deschis;
- evitarea izolarii grupului de alte grupuri (in momentul aparitiei gandirii de grup, membrii grupului tind sa-si izoleze grupul de interactiunea cu alte grupuri - acest lucru trebuie evitat);
- alocarea unor roluri de evaluator critic membrilor grupului;
- evitarea unei prea mari directivitati in activitatile de echipa.

Cand aceste reguli sunt respectate, pericolul gandirii de grup tinde sa fie indepartat.

Rezumat

1. Constructia grupului in directia echipei (tearn building) presupune dezvoltarea coeziunii in interiorul grupului. Membrii dintr-un grup inalt coeziv se implica mai energic in activitatile de grup. Ie displace sa lipseasca de la intrunirile acestuia, sunt fericiti cand grupul reuseste si tristi cand grupul ca atare inregistreaza un esec, pe cand membrii unui grup cu o coeziune redusa se preocupa mult mai putin de toate acestea. La baza coeziunii stau : baza motivationala pentru atragere; proprietatile de stimulare a grupului ; expectatiile privind rezultatele si nivelul de atie. Relatia dintre coeziune si performanta este una de determinare reciproca: coeziunea influenteaza performanta, iar acumularea performantei influenteaza pe mai departe coeziunea, testarea si formarea dependentei. Laurie Mullins (1993) ne ofera un evantai de elemente structurante ale coeziunii grupului: cele referitoare la calitatea de membru (marimea grupului, compatibilitatea membrilor, permanenta), cele referitoare la mediul de lucru (natura sarcinii, aranjamentul fizic, comunicarea si tehnologia), cele referitoare la latura organiza-tionala (managementul si conducerea, politicile de personal si procedurile, succesul, ameniniarile externe) si ia dezvoltarea si maturitatea grupului - vizeaza unul dintre modelele cele mai cunoscute de formare a echipei, care presupune patru etape: formarea grupului, conflictul intragrup (denumit si "furtuna"), dezvoltarea coeziunii de grup (apari(ia normarii) si construirea rolurilor functionale (performarea).
2. Tinta predarii in echipa (team-teaching) o constituie diversitatea si flexibilitatea. O echipa de profesori poseda mai multe arii de competenta si expertiza. Team-teaching poate de asemenea sa produca o utila flexibilitate a gruparilor elevilor: in functie de numarul de profesori disponibili, cursantii se pot divide in grupuri de diferite marimi, acordandu-se atentie nevoilor acestora in diferite situatii.
3. Gandirea de grup (groupthink) este un fenomen negativ intalnit la echipele inalt coezive. in principiu, el se manifesta prin: iluzia inlnerabilitatii, rationalizarea, increderea neconditionata in moralitatea grupului, privirea oponentilor dintr-un punct de vedere stereotip, presiunea spre conformitate, autocenzura, iluzia unanimitatii si aparitia asa-numitilor gardieni ai mintii (jnindguards).

Exercitii si teme de reflectie

1. Un prim exercitiu presupune sa alcatuiti o lista cu toate grupurile din care faceti parte (formale sau informale) si sa incercati sa va inchipuiti pe rand daca si cum s-ar schimba viata dumneavoastra in caz ca nu ati mai face parte din acele grupuri. Ganditi-va la rolurile pe care le indepliniti in diferitele grupuri din care faceti parte: sunt ele aceleasi ? Daca difera, care ar fi cauzele acestor variatii ?
2. Un al doilea exercitiu presupune sa desenati un cerc pe o foaie de hartie ; acest cerc sunteti dumneavoastra. Pentru fiecare dintre colegii dumneavoastra, marcati un semn distinctiv pe aceasta foaie: observati daca semnele sunt inauntrul sau in afara cercului, daca sunt izolate sau se afla toate la un loc. In modul acesta urativ, va veti putea evidentia relationarile cu colegii si in ce masura percepeti echipa dumneavoastra ca o unitate.
3. Am conceput un exercitiu (pe care l-am numit "Interviul reciproc") ce poate conduce la o mai buna cunoastere a membrilor unui grup. in cateva cuvinte, membrii grupului se vor imparti in perechi, fiecare dintre ei avand sarcina de a-l intervieva pe celalalt in legatura cu trei calitati, dar si cu trei defecte pe care acesta le poseda. Apoi, prin negociere directa, ei vor trebui sa schimbe o calitate de-a lor cu o calitate a colegului si un defect personal cu un defect al acestuia. La final. in grup, fiecare va relata ce calitati si defecte are persoana cu care a facut pereche, ce calitati si defecte a schimbat si de ce.
4. Un alt exercitiu (pe care l-am intitulat "Ziarul") presupune ca grupurile de cursanti sa-si inchipuie ca vor realiza un ziar. Pentru aceasta, ei vor trebui sa decida, in grup, ce tip de ziar este (de informare generala, de informare speciala - tip revista, monden etc), titlul acestui ziar, rubricile sale - pe care si le vor imparti. Apoi grupurile se vor sparge si fiecare persoana va cauta un subiect pentru rubrica sa intr-un membru al altui grup, intervievandu-I (spre exemplu, daca cineva are rubrica sportiva din ziarul grupului sau si stie ca o alta persoana din alt grup este un sportiv, se va duce la acesta sa-l intervieveze). La final, fiecare va prezenta "articolul" sau in grupul propriu, vor avea loc discutii si amendari ale fiecarui articol pentru a exista o unitate a acestora si se va alcatui ziarul.
5. Pentru a preintampina aparitia gandirii de grup, va propunem sa cereti la un moment dat fiecarei echipe sa desemneze din randurile sale un "ambasador" pentru un alt grup (aceste persoane se vor misca in sensul acelor de ceasornic). "Ambasadorul" va sta in noul grup o perioada mai indelungata, timp in care se va integra in rezolvarea activitatilor impreuna cu echipa respectiva.

Scenariu: Gandirea de grup - Scoala cea mai buna

O sa urmarim cazul unei scoli din Capitala ; aici cadrele didactice lucreaza de multi ani impreuna si au invatat - in timp - sa se pretuiasca reciproc, sa-si accepte defectele si sa-si dezvolte impreuna calitatile. Fac multe lucruri impreuna (sunt putini ca numar, scoala este mica), merg cu totii la diferite petreceri, se intalnesc periodic la cate unul dintre ei, acasa. Aceasta stare de spirit a facut ca performantele scolare sa creasca an de an, impreuna au depus si au castigat multe proiecte, scoala lor a fost renovata si dotata cu tot ce-i trebuie unei institutii de invatamant moderne, datorita acestor proiecte. Mai mult decat atat, pe masura ce renumele crestea, tot mai multi parinti doreau sa-si dea copin sa invete la aceasta scoala, astfel incat, din ce in ce mai muti dintre elevii scolii proveneau dintr-o cultura a invatarii, lucru care, combinat cu efortul depus de catre cadrele didactice a dus la performante din ce in ce mai mari, an de an. Deja, de ceva vreme, erau numiti in fiecare an "scoala cea mai buna", premiile si diplomele obtinute acoperind peretii micii institutii de invatamant.
Cu toate acestea, in ultimul an lucrurile nu mai pareau sa se desfasoare la fel de bine. La inceput, profesorul lonescu a venit in mijlocul colegilor sai (dupa ce tocmai participase la un curs de formare) povestindu-le acestora ca a aflat acolo despre o noua perspectiva didactica, noi metode si moduri de desfasurare a lectiilor si ca le propunea tuturor sa le adopte. El a adaugat ca la acelasi curs participase si profesorul Popescu de la o scoala concurenta si ca, daca nu vor aplica aceste idei la scoala lor, si ceilalti le vor aplica, s-ar putea sa piarda titlul de cea mai buna scoala. Toti colegii lui i-au replicat ca sunt buni asa cum sunt, ca "reteta" folosita pana acum are un succes incontesil si constant de multi ani, deci ce rost ar avea o schimbare? Mai mult decat atat, l-au certat pe lonescu ca le induce o viziune pesimista cu totul nejustificata si ca "ei nu pot fi invinsi orice ar incerca Popescu la scoala lui".
Totusi, rezultatele scolii incepusera intr-adevar sa scada. Directorul a aflat acest lucru la o sedinta cu alti directori de scoli, cand a at propriile rezultate cu cele ale acestora. S-a gandit insa ca este mai bine sa nu le spuna acest lucru colegilor sai, pentru ca daca ar face astfel "i-ar demoraliza" fiind, de altfel, convins ca nu era decat un moment trecator, situatia urmand sa revina la normal. Cum profesorul lonescu, nemultumit de faptul ca ideea Iui fusese respinsa, continua sa comenteze, el a fost "sfatuit" si "ajutat" sa se transfere la alta scoala, tot colectil considerand ca aceasta persoana negativa nu mai putea sa aduca decat rau scolii si atmosferei de aici. Chiar daca, in sufletul lor, cativa dintre profesori incepusera sa creada ca lonescu ar putea sa aiba dreptate, ei nu au at curajul sa spuna acest lucru deoarece credeau ca toti ceilalti gandesc contrariul.
Intrebari

1. Ce aspecte puteti desprinde din cazul prezentat, care sa indice instalarea unei gandiri de grup in echipa de cadre didactice ?
2. Daca ati fi un consilier pe probleme de comunicare, ce le-ati sfatui pe cadrele didactice ramase in scoala ? Cum ar trebui sa actioneze directorul ? Care ar fi iesirea din gandirea de grup (ce strategii ati aplica) ?