Definitie si rol
Decizia de management reprezinta procesul de alegere rationala a unei alternative de actiune, din mai multe posibile, in vederea realizarii unor obiective urmarite, prin a carei aplicare se influenteaza activitatea a cel putin unei persoane decat decidentul.
Conceptual de decizie de management include cateva conditii definitorii:
a) Existenta unor informatii ample si sigure pt a atenua riscul si starea de incertitudine a decidentului. Ea este un process de cunoastere, un mod rational, juricios si voluntar de a transforma informatia in actiune prin studierea temeinica a resurselor.
b) Multimea variantelor decizionale din care se opereaza alegerea sa fie formata din cel putin 2 elemente. Alegerea dintr-un numar de solutii este o operatie dificila; daca nu exista decat o singura posibilitate de actiune, decizia se impune de la sine, fara a mai fi nevoie de o alegere.
c) Existenta unei finalitati definite (unul sau mai multe obiective de realizat)
d) Aplicarea variantei decizionale alese sa influenteze actiunile si/sau comportamentul a cel putin unei alte persoane decat decidentul. In practica, decizia apare ca o solutie aleasa de manager, din mai multe variante posibile, pe baza unor informatii semnificative, in scopul planificarii, organizarii, coordonarii,motivarii si controlarii activitatilor conduse.
Ca principal instrument, utilizat de manageri in procesul de conducere, decizia indeplineste cateva roluri specifice.
. Orienteaza dezvoltarea de ansamblu a organizatiei si componentelor sale;
. Asigura corelarea activitatilor personalului organizatiei;
. Determina demararea actiunilor in cadrul firmei;
. Calitatea deciziilor de management determina integrarea si functionarea firmei in cadrul mediului ambient si influenteaza hotarator eficacitatea si rationalitatea intregii activitati.
Elementele constitutive ale deciziei
A decide inseamna a alege dintr-o multime de variante de actiune, tinand cont de anumite criteria, pe aceea care este considerata mai avantajoasa pentru atingerea unui obiectiv dorit. Necesitatea adoptarii unei decizii deriva din aparitia unor dificultati in mersul normal al activitatilor desfasurate. Orice decizie include urmatoarele elemente constitutive:
Decidentul - indiferent de nivelul si natura sa, luarea deciziei presupune existent decidentului, reprezentat printr-un manager sau printr-un grup de persoane. Decidentul este acela care urmeaza sa aleaga varianta decizionala, calea de actiune cea mai avantajoasa din mai multe variante posibile. Rolul decidentului este in continua crestere datorita amplificarii complexitatii activitatii de management in special cat si datorita accelerarii schimbarilor mediului extern al firmei si dinamizarii activitatii firmei in general.
Variantele decizionale - exista o multime de variante decizionale. Alegerea variantei optime, din aceasta multime de variante, se face potrivit unei relatii de referinta determinate de asteptarile decidentului cu privire la rezultatele potentiale ce s-ar obtine. Variantele decizionale sunt solutiile preconizate care prin stabilirea unor linii de actiune pentru a elimina problema. Din multitudinea de solutii putem mentiona:
-reformularea obiectivelor, standardelor de performanta
-achizitionarea de noi echipamente, utilaje
-folosirea unor noi canale de distributie si renuntarea la cele neavantajoase pt firma
-imunatatirea selectiei, perfectionarii, evaluarii si promovarii personalului
-imbunatatirea conditiilor de munca si de microclimate (zgomot, iluminat, temperatura)
-introducerea in fabricatie a unor noi produse cu performante superioare.
Criterii decizionale (de preferinta) - reprezinta punctele de vedere ale decidentului cu privire la aspecte ale realitatii economice, care conduc la situatia de optim. In managmentul firmelor pot fi utilizate drept criterii decizionale: pretul, calitatea,gradul de utilizare a capacitatii de productie, costurile de productie, termenul de recuperare a investitiilor, durata ciclului de productie, profitul si rentabilitatea etc. Nivelurile criteriilor decizionale (volumul importului si exportului, marirea profitului, potentialul firmei etc) pot construi obiective decizionale posibile de realizat.
Mediul ambient - este reprezentat de ansambul factorilor interni si externi ai firmei care sunt influenteaza decizia. Decizia trebuie sa evalueze cat mai corect si cu un grad sporit de precizie factorii de mediu implicati, deoarece si micile erori pot atrage irosiri apreciabile de resurse. Din grupa factorilor interni de mediu fac parte: deficientele de informare, capacitatea manageriala a conducatorilor,motivatia personalului, conditiile de munca, dificultatea sarcinilor de indeplinit, tehnologiile de fabricatie. In grupa factorilor externi pot fi inclusi: nivelul, sensul si ritmul de modificare al ramurii sau domeniului din care firma face parte, modificari in legislatia tarii, veniturile populatiei, preturile interne si externe,informatii referitoare la starea concurentei, cerintele pietei, schimbari in preferintele consumatorilor.
Consecintele deciziei - reprezinta ansamblul rezultatelor potentiale ca s-ar obtine potrivit fiecarui criteriu decizional si fiecarei stari a conditiilor obiective, prin aplicarea variantelor decizionale. Stabilirea consecintelor deciziei constituie o activitate de previziune, care nu se poate realiza totdeauna cu multa exactitate,deoarece nu se cunosc cauzele care ar putea determina producerea lor. Esenta deciziei este incertitudinea.
Obiectivele decizionale - sunt niveluri criteriilor decizionale propuse de catre decident pt a fi atrase in urma implementarii variantelor decizionale alese.
Procesul decisional
Procesul decizional este un proces de cunoastere, un proces rational, de pregatire si luare a deciziei. Decizia este considerate principalul instrument de operationalizare a procesului de management, intrucat rezultatul procesului decisional se regaseste in cadrul fiecarei functii a managementului.
Procesul de luare a unei decizii parcurge 7 etape logice si simple, dar esentiale:
1. Identificarea si definirea problemei decizionale - este etapa fundamental a procesului decizional, intrucat corecta definire a problemei de solutionat afecteaza toate celelalte etape. In primul rand este nevoie de o ampla informare si analiza a unui volum suficient de informatii pt identificarea adevaratei probleme. Recunoasterea adevaratei probleme trebuie sa cuprinda:
- Sesizarea problemei, ca o discrepant intre situatia dorita si cea existenta;
- Identificarea, localizarea si descrierea abaterilor dintre situatia dorita si cea existenta;
- Stabilizarea cauzelor problemei.
2. Stabilirea criteriilor si obiectivelor decizionale - criteriile decizionale utilizate de decident la elaborarea deciziilor pot fi: profilul, cifra de afaceri, termenul de recuperare a investitiilor etc. Fiecare criteriu decizional poate avea mai multe niveluri, care reprezinta tot atatea obiective posibile. Deci, obiectivul unui proces decizional este nivelul propus a fi realizat pt acel criteriu. Un obiectiv trebuie sa fie identificat prin 4 elemente: indicatorul prin care ce exprima (cifra de afaceri, profitul etc.), unitatea de masura, nivelul, delimitarea in timp.
3. Identificarea factorilor critici - dupa ce a stabilit obiectivele decizionale este necesar ca managerul sa faca o analiza a constrangerilor decizionale, adica a factorilor critici, reprezentand limitele impuse decidentului. Constrangerile sau restrictiile in procesul de adoptare a deciziilor pot fi determinate de:
-insuficienta resurselor disponibile (materii prime, resurse financiare, timp)
-conditiile tehnologice, care fac imposibila fabricarea produselor cu anumite caracteristici
-probleme comerciale
-constrangerile datorate debuseelor comerciale
-capacitatea managerial a conducatorilor si a personalului calificat pt efectuarea unor activitati speciale.
4. Elaborarea variantelor decizionale posibile - in aceasta etapa trebuie cautate, elaborate si listate toate variantele decizionale posibile (solutii ale problemei). Pentru aceasta, decidentul poate proceda in 2 modalitati:
-o modalitate pasiva - se prezinta variantele de catre colaboratori fara ca el sa se implice direct in elaborarea acestora
-o modalitate activa- decidentul participa direct la stabilirea variantelor prin diferite metode, in care analogia joaca un rol important.
Variantele unei prob decizionale sunt mijloace de realizare a unei actiuni al carui rezultat trebuie sa se concretizeze in solutionarea problemei in cauza.
5. Analiza variantelor si selectia celei mai bune alternative - aceasta este etapa denumita "decizia propriu-zisa", pentru ca in cadrul ei are loc alegerea din mai multe cai de actiune a aceleia care corespunde cel mai bine criteriului stabilit. Pentru a lua decizia, selectand variant optima, managerii pot recurge ( in functie de conditiile concrete ale problemei decizionale) la una din urmatoarele metode: experienta, testarea, cercetarea si analiza.
6. Implementarea solutiei decizionale alese - in faza de implementare a deciziei adoptate, se realizeaza redactarea ei intr-o forma clara, explicita, pentru a se intelege limpede actiunea ce urmeaza a se realize: ce trebuie facut, de ce, cum sic and se va actiona si cine este responsabilul fiecarei actiuni. In cazul deciziilor complexe se recomanda folosirea unui grafic de implementare a deciziilor care cuprinde urmat elemente:
-precizarea situatiei la care se aplica actiunea
-etapele actiunii in desfasurarea lor logica
-responsabilii pentru fiecare actiune
-datele calendaristice la care se declanseaza si se incheie fiecare etapa
-ploblemele potentiale care apar in fiecare etapa
-informatii de control care sa evidentieze daca actiunile prevazute prin decizie se desfasoara normal sau au aparut prob ce necesita declansarea actiunilor de atenuare a efectelor etc.
6. Controlul aplicarii deciziei si evaluarea rezultatelor - procesul decisional se incheie cu aceasta etapa care este nec esar pt ca managerul sa aiba prin feed-back informatiile ce vor atasa daca rezultatele sunt positive sau negative. In efectuarea controlului modului de indeplinire a decizilor trebuie avut in vedere atat caracterul preventive cat si cel corectiv. Caracterul preventive al controlului vizeaza stabilirea unei evidente clare a parametrilor ce trebuie urmariti, a limitelor in care se pot incadra variatiile, responsabilitatile si procedurile. Carcaterul corectiv consta in identificarea deficientelor sau a nerealizarilor si luarea unor masuri oportune si concrete care sa duca la redresarea situatiei. Asigurarea unei eficiente ridicate a controlului realizarii deciziei presupune:
- precizarea sau detalierea suplimentara a obiectivelor controlului
-definirea cat mai completa a informatiilor necesare controlului pe dif niveluri ierarhice
- stabilirea judicioasa a duratei si frecventei controlului
-asigurarea unui character participative al controlului.
Arborele de decizie
Una din cele mai bune modalitati de analiza a variantelor unei decizii este "arboreal de decizie" care permite vizualizarea directiilor pe care actiunile pot evolua, avand ca punct de plecare diferite decizii ce vor si luate in viitor. Se presupune ca in cadrul unei firme, conducerea trebuie sa decida daca trebuie sa investeasca pentru asimilarea unui nou produs sau pentru perfectionarea celui existent in fabricatie. Daca noul produs se va dovedi un success, firma va devein un competitor puternic. Daca concurenta va fabrica produsul nou, va periclita pozitia firmei pe piata, pentru ca aceasta nu va oferi pietei niciun produs nu si niciun produs perfectionat.
Arborele de decizie cu alternative de actiuni si evenimente
Concluzie
Intr-o organizatie este important ca orice persoana care ocupa o functie de conducere trebuie sa posede un ansamblu de calitati, aptitudini si cunostinte pe baza carora sa poata lua decizii. Dintre aceste calitati amintim: fler, stapanirea de sine, intuitie, sociabilitate, comunicativitate, onestitate, abilitate in conducerea oamenilor, capacitatea de a se face inteles. De stilul conducerii managerului depinde succesul organizatiei in care isi desfasoara activitatea.
