Unul dintre elementele care marchează existenţa umană îl constituie comunicarea.
În domeniul managementului punerea în operă a procesului managerial adică a funcţiilor managemnentului se realizează cu ajutorul comunicării.
În acest context comunicarea trebuie înţeleasă " ca un proces de înţelegere între oameni realizat cu ajutorul unui proces de transmitere a informaţiilor".
Pot fi astfel puse în evidenţa următoarele aspecte semnificative care stau la bază comunicării:
- Ideea ceea ce trebuie transmis receptorului
- Emiţător-Receptor persoanele între care se realizează procesul de comunicare
- Cuvânt-Înţelegere limbajul utilizat pentru ca subiecţii să fie în concordanţă cu importanţa şi conţinutul ideei.
Procesul de comunicare
În cadrul procesului de comunicare sunt puse în evidenţă următoarele elemente:
1) Emiţătorul (E)
2) Mesajul (M) sau Ideea (I)
3) Mijloacele de comunicare
4) Limbajul comunicări (LC)
5) Receptorul (R)
6) Contextul sau mediul (Me)
7) Feed-back (F-B)
1) Emiţătorul este cel care construieşte mesajul iniţiază comunicarea alegând mijlocul de comunicare şi mesajul astfel încât receptorul să înţeleagă mesajul comunicat.
Observaţie: Emiţătorul este cel care îşi alege receptorul cu care doreşte să comunice (şi nu invers).
2) Mesajul constituie forma prin care este codificată informaţia de către emiţător această formă poate fi exprimată sub forma unei ideei, gând, ordin, dispoziţie sau decizie.
Scopul mesajului îl constituie aducerea receptorului la una dintre stările care pun în evidenţă informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea sau dezvoltarea şi finalizarea unei acţiuni.
Obsevaţie: Între emiţător şi receptor pot exista anumite procese de codificare sau decodificare a mesajului transmis de către emiţător şi decodificat de către receptor. Mesajul poate conţine simboluri verbale sau nonverbale constituite într-un text sau poate avea o anumită tonalitate muzicală mai mult sau mai puţin melodioasă care poate fi plăcută sau să determine o anumită ameninţare (tonul face muzica).
3) Mijlocul de comunicare poate apărea sub forma unui canal de comunicare (scurt sau lung) şi reprezintă drumul parcurs de mesaj între subiecvţii comunicării.
Comunicarea în acest caz poate fi dacă se raporteză la o organizaţie:
- formală când se respectă structura ierarhică a organizaţiei
- informală când sunt utilizate şi alte legături în mesaj, conţine: ideei, opinii, zvonuri.
Observaţie: Mijlocul de comunicare când are loc ca discuţie de la om la om poate fi sub formă de:
. Corespondenţă oficială
. Şedinţe
. Telefonică
. Fax
. Internet
. Etc.
4) Limbajul de comunicare
Există trei forme de limbaje:
- verbal cuvinte specifice limbii în care subiecţii doresc să comunice ;
- nonverbal în care mesajele au ca purtători limbajul corpului, timpului, spaţiului, lucrurilor etc.
- paraverbal prin folosirea tonalităţi, accentuarea ridmului de vorbire etc.
5) Receptorul constituie subiectul căruia îi este adresat mesajul.
Atenţie din punct de vedere al importanţei ascultarea mesajului trebuie considerată la fel de importantă ca şi transmiterea acestuia.
6) Contextul în care este pus în evidenţă locul sau spaţiul mediul în care se transmite sau se recepţionează mesajul.
Observaţie: Modul de receptare a mesajului va fi diferit într-un spaţiu închis faţă de unul deschis.
7) Feed-back care este necesar într-o comunicare pentru a constata gradul de receptare, interpretare a mesajului şi eventualele corecţii care trebuie aduse acestuia.
Comunicarea managerială presupune îndeplinirea a două categorii de subiecţii:
Primul care aparţine sistemului de management şi are o funcţe de conducere managerială (managerul).
Cel de al doilea care are o funcţie de execuţie fiind considerat subordonat sau colaborator al managerului.
În acest context managerul prin poziţia pe care o ocupă are misiunea de a îndruma, proteja, susţine şi sfătui pe cei pe care îi coordonează iar modul său de comportamnent şi calitatea comunicării manageriale este puternic influenţată (pozitiv sau negativ) de relaţiile dintre acesta şi subordonaţi şi sau colaboratori.
Influenţa manageruluiasupra subordonaţiilor determină calitatea comunicării dintre emiţător şi receptor acesta fiind în deplină dependenţă de nivelul ierarhic (managerial cuprins în procesul de comunicare).
Obiectivele şi funcţiile comunicării mangareiale
A. OBIECTIVE
1. Receptarea corectă a mesajului (dispoziţiei sau deciziei manageriale)
2. Înţelegerea corectă a acestuia
3. Acceptarea
4. Reacţia produsă (Executarea)
5. Feed-back
B. FUNCŢIILE COMUNICĂRII MANAGERIALE
În raport de modul de abordare şi sistemul social în care organizaţia funcţionează pot fi avute în vedere următoarele funcţii ale comunicării manageriale.
1. Informarea
2. Transmiterea deciziilor
3. Influenţarea receptorului
4. Instruirea angajaţilor
5. Crearea de imagine
6. Motivarea angajaţilor
7. Promovarea culturi organizaţionale
8. Integrarea
TEMĂ: Precizaţi sub formă de referat caracteristiciile acestor funcţii ale comunicării manageriale
