Grupurile pot fi studiate pe un evantai tipologic extrem de extins, diversitate care este potentata si de variabilitatea intersectiilor dintre aceste tipuri ale grupurilor. Referindu-ne la obiectul studiului nostru, grupurile mici, consideram util inventarul oferit de catre John Brilhart si Gloria Galanes (Brilhart, Galanes, 1995). Astfel, in abordarea sociobiologica se poate distinge intre doua mari perspective : grupuri primare si grupuri secundare (desi, m mod natural, este dificil sa distingem grupuri strict primare ori strict secundare):
- grupurile primare exista mai mult in sensul satisfacerii necesitatilor persoanei prind incluziunea/afilierea si afectiunea/consideratia decat pentru a rezolva o anumita sarcina (spre exemplu, cativa prieteni care se intalnesc zilnic, dupa serciu, si petrec un anumit timp impreuna); - grupurile secundare sunt formate pentru a efectua o anumita actitate (cum ar fi rezolvarea unei sarcini, gasirea unei solutii la o problema, luarea unei decizii). Grupurile secundare se pot regasi sub mai multe forme : (1) grupurile centrate pe actitate sunt cele ce isi implica membrii in dubla directie - realizarea propriu-zisa a unei actitati si apartenenta la un grup prin realizarea actitatii impreuna cu altii; (2) grupurile de dezvoltare personala sunt cele a caror formare consta in adunarea laolalta a unor persoane ce se confrunta cu anumite dificultati si care obtin astfel feedback si suport unele de la celelalte (cum ar fi programele "alcoolicilor anonimi", dar si grupurile formate din persoane care au dificultati mai putin intense, de zi cu zi); (3) grupurile de invatare sunt similare grupurilor de dezvoltare personala, in sensul ca se formeaza ca un mediu de invatare si dezvoltare pentru participanti; focalizarea este insa in acest caz mai degraba pe intelegerea complexa a unui subiect prin punerea laolalta a cunoasterii, perceptiilor si credintelor; (4) grupurile centrate pe rezolvarea de probleme poseda o structura care conduce spre rezultate.
Pentru ca toate aceste grupuri sa functioneze eficient, este necesara imbunatatirea satisfactiei rezultate din relatii. Pentru aceasta, T.K. Gamble si M. Gamble (1993) propun urmatoarele cinci principii: (1) cautarea activa de informatii la ceilalti si sprijinirea incercarii celorlalti de a cauta informatii la dumneavoastra; (2) recunoasterea caracteristicilor prieteniei (bucuria de a fi impreuna, acceptarea celorlalti asa cum sunt acestia, incredere si respect, asistenta reciproca, impartasirea experientelor si sentimentelor, intelegere si spontaneitate); (3) recunoasterea cresterii si dezvoltarii relatiei; (4) recunoasterea momentului in care relatia s-a incheiat (nu toate contactele umane pe care le facem sau toate relatiile sunt sortite sa continue in directia dorita de noi); si (5) recunoasterea rolului central ocupat de comunicare in relationarile pe care le intreprindem cu ceilalti (motivarea in directia comunicarii reprezinta cheia silirii si dezvoltarii oricarei relatii).
Pornind de la aceasta tipologie a grupurilor putem acum sa delimitam cateva caracteristici ale acestora. Chiar daca, la o prima vedere, evantaiul de elemente care caracterizeaza grupul este, practic, nelimitat (tinand de aria vasta de variabile ce intern direct si isi intersecteaza influentele asupra grupului prit ca entitate), in literatura de specialitate s-au putut edentia cateva caracteristici bazale ale grupului; astfel, J. Hemphill si M. Westie (apud Bogatta, Cottrell Jr., Meyer, in Hinton, Reitz, 1971) au dezvoltat un instrument de analiza care se bazeaza pe paisprezece astfel de caracteristici:
1) autonomia - arata nivelul la care grupul functioneaza independent de alte grupuri;
2) controlul - urmareste gradul in care grupul regularizeaza comportamentul membrilor sai;
3) flexibilitatea - arata modul in care activitatile grupului sunt marcate de proceduri infor-male in mai mare masura decat de aderenta la proceduri structurate intr-o maniera rigida;
4) tonul hedonic - prezinta gradul in care participarea membrilor la activitatea de grup este sustinuta pentru acestia de sentimente generale de agreabil si de placere;
5) omogenitatea - reprezinta masura in care membrii unui grup poseda caracteristici similare;
6) intimitatea - este gradul in care membrii grupului sunt familiarizati cu detalii personale din viata celorlalti membri;
7) participarea - arata masura in care membrii grupului investesc timp si efort pentru activitatile de grup;
8) permeabilitatea - defineste nivelul Ia care grupul permite accesul persoanelor din exterior la calitatea de membru al grupului;
9) polarizarea - reprezinta masura in care un grup este orientat si lucreaza in vederea atingerii unui scop comun membrilor sai, clar si specific pentru toti acestia;
10) puterea - caracterizeaza gradul in care guipul este important pentru membrii sai;
11) marimea - defineste numarul membrilor unui grup;
12) stabilitatea - arata masura in care un grup persista dupa o perioada de timp avand, in general, aceleasi caracteristici structurale;
13) stratificarea - reprezinta nivelul la care un grup isi ierarhizeaza membrii dupa statusuri;
14) coeziunea - defineste masura in care membrii unui grup functioneaza ca o unitate.
|
Importanta unui astfel de instrument este edenta; astfel, incercati sa va ganditi pe rand la doua sau trei grupuri din care faceti curent parte si sa alcatuiti o scala cu cinci trepte (in foarte mare masura, in mare masura, in masura medie, in mica masura, in foarte mica masura) pentru fiecare caracteristica dintre cele prezentate mai sus. Veti avea la dispozitie, astfel, un grafic al gradului in care aceste grupuri in care dumneavoastra activati indeplinesc statutul de grup in integralitatea lor. O sa observati ca grupul cu valorile cele mai mari la majoritatea acestor caracteristici este si grupul in care preferati sa va aflati (si situatia inversa este valabila).
Rezumat
1. Un grup poate fi definit ca fiind doua sau mai multe persoane care, pentru mai mult de cateva minute, interactioneaza influentandu-se una pe cealalta si percepandu-se una pe cealalta ca "noi". Exista mai multe conceptii prind fazele prin care trece un grup in momentul reunirii (initierea, experimentarea, intensificarea, integrarea si obligatiile reciproce) sau separarii (diferentierea, superficializarea, stagnarea, etarea si terminarea) ; alti autori vorbesc despre etape succedate de crize ce ar face posibila o etapa superioara (etapa creatitatii - criza conducerii, etapa directiei - criza autonomiei, etapa delegarii - criza controlului, etapa coordonarii - criza birocratiei, etapa colaborarii -criza "?").
2. Grupurile pot avea un evantai larg de caracteristici, in functie de tipul lor. La nivel bazai putem distinge intre grupuri primare si grupuri secundare (acestea din urma dezvoltandu-se pe o arie larga de subtipuri).
Exercitii si teme de reflectie
1. Un prim exercitiu cere sa va ganditi la grupul din care faceti parte in trei situatii: (1) va imaginati ca v-ati intalnit pentru prima data astazi; sarcina cere sa va plimbati unii printre ceilalti si sa cautati fiecare un loc, o pozitie care sa exprime ce anume simtiti; (2) va cunoasteti de cel putin doi ani, ati traversat impreuna momente bune si rele ; cautati si de aceasta data un loc si o pozitie care sa exprime aceasta; (3) grupul a fost dizolvat; fiecare este pe cont propriu si isi cauta un loc si o pozitie in acest sens. La finalul celor trei situatii se discuta sentimentele incercate si modul in care au fost alese de fiecare locurile si pozitiile.
2. Un al doilea exercitiu utilizeaza o tehnica propusa de catre J. Fordyce si R. Weil; in esenta, grupurile de cursanti (de cate 5-6 participanti) trebuie sa ia in calcul institutia de provenienta (in cazul studentilor, facultatea) si sa redacteze o lista de schimbari convenabile pentru toti si benefice pentru organizare, in toate domeniile. Se insista ca aceste schimbari trebuie sa fie convenabile pentru toti (studenti, profesori etc.); liderii fiecarui grup vor iesi pe rand la Wflip-chart si vor nota lista de schimbari propusa de catre grupul propriu. Prin discutie cu intregul colectiv de cursanti se vor identifica categoriile in care se incadreaza cele mai multe dintre schimbari. Apoi, fiecare grup isi va alege o categorie pe care o va sublinia, gasind solutii la grupa de schimbari cuprinsa in interiorul respectivei categorii.
3. Colectivul de cursanti se poate dide dupa o caracteristica ce ar putea sa-i uneasca pe cei ce vor nimeri in acelasi grup; astfel, formatorul va nota cateva astfel de categorii pe la/ flip-chart, in functie de numarul microgrupurilor pe care doreste sa-l realizeze (categoriile pot fi: va place culoarea albastra, va place sa cititi etc), iar fiecare dintre cursanti va trece si isi va nota numele in dreptul unei singure categorii. Grupurile astfel formate vor simti ca au ceva in comun si, pentru o cunoastere mai in detaliu, se pot discuta o serie de aspecte, cum ar fi: interese, ocupatii, locuri favorite, programe TV preferate, cele mai bune carti citite etc. Apoi fiecare cursant va raspunde la o serie de teme, cum ar fi urmatoarele:
- cel mai fericit moment al etii;
- cel mai mare regret al etii;
- ceva despre prima intalnire;
- cel mai mare compliment primit;
- cel mai greu lucru facut :
- o zi tipica de marti;
- perioada favorita a zilei;
- un punct forte si o slabiciune.
Scenariu: Eterogen sau omogen?
Ionescu este, de curand, directorul filialei Cluj a unei firme multinationale. Compania a organizat o sesiune de cursuri la un complex de vacanta pe care il detine la munte; incercand sa construiasca si o cultura organizationala puternica, la aceste cursuri au fost intati sa participe, din toate filialele, oameni din toate departamentele si din toate nivelurile ierarhice. La masa de seara (si la toate mesele de dupa aceea), oamenii au fost asezati - la sugestia managerului general - in ordine alfabetica, astfel incat sa nu existe, spre exemplu, o masa a managerilor diferita de a celorlalti. Ca atare, directorul Ionescu de la Cluj s-a trezit la masa cu un agent de vanzari din Bucuresti, cu conilul-sef al filialei Bacau si cu telefonista de la Craiova (trebuie spus ca Ionescu venea de la o firma mai mica, unde managementul era "separat" in astfel de interactiuni de ceilalti). Astfel, initial, el nu s-a simtit foarte bine, dar a observat cu surprindere ca agentul de vanzari vorbea cu telefonista despre un film pe care il vazuse si el, mai demult, si care ii placuse si lui foarte mult. S-a implicat in discutie si in curand cei patru au inceput sa se relaxeze si sa se simta OK impreuna; au observat, spre exemplu, ca multe lucruri nu le gandeau asa de diferit cum crezusera la inceput, la finalul serii Ionescu observand ca, in fapt, "nu a fost asa de rau". Situatia a fost similara in urmatoarele doua zile.-in a patra zi, conilul l-a intat pe Ionescu (dupa ce se desfasurasera actitatile pe echipe din timpul zilei) la o intalnire informala, undeva la un restaurant langa hotel. La inceput, discutia a avut multe pauze din lipsa unor subiecte de discutie, dar mai tarziu au inceput sa se cunoasca mai bine (Ionescu a aflat despre familia conilului, despre greutatile acestuia de a se integra - si el venise recent in firma - greutati care i-au parut foarte asemanatoare cu ale lui). S-au despartit tarziu in noapte cu impresia certa ca au ce sa isi mai spuna pe itor. A doua zi, la masa, Ionescu a avut insa impresia ca regreta confidentele facute si, in acelasi timp, a incercat sa discute mai mult cu ceilalti doi comeseni. Acestia din urma au propus sa mearga toti patru intr-un bar, seara, pentru "a se cunoaste mai bine". Aici, discutia a continuat relaxata cu multe glume si spirite legat de ceea ce se intamplase peste zi. Ionescu s-a simtit bine si a propus, chiar el, ca astfel de "escapade" de seara, sa continue dupa zilele de seminarii. Si intr-adevar, in urmatoarele doua zile au inceput sa se intalneasca in acelasi loc la o ora silita si sa petreaca, toti patru, momente agreabile.
In a patra zi de la prima "iesire" cu comesenii sai. Ionescu a fost intat de catre alti doi manageri (cu care lucra in seminariile de peste zi) "la un pahar" seara. Aceasta intalnire se suprapunea cu momentul in care el trebuia sa se intalneasca cu "grupul" sau. Dupa cateva momente Ionescu a refuzat, rugandu-i sa nu se supere, dar are ceva important de f3cut la acea ora, alegand sa mearga sa se intalneasca cu cei trei.
Intrebari
1. in ce faza din constructia grupului considerati ca au ajuns cei patru comeseni ?
2. Vor putea ei sa evolueze spre urmatoarele stadii ? Cum ar putea sa se intample acest lucru ?
3. Analizati modul in care s-a transformat prejudecata lui Ionescu si edentiati rolul si locul gandirii stereotipe atat in constructia, cat si in disolutia grupului.
